• Tweet

Geoingineria solară, o tehnologie propusă pentru combaterea încălzirii globale, ar putea funcționa din punct de vedere climatic, însă aplicarea ei ridică probleme majore de securitate, control politic și cooperare internațională.

O simulare realizată la Londra, cu participarea unor oameni de știință, foști oficiali guvernamentali și experți militari, a arătat cât de repede ar putea degenera eforturile de răcire artificială a planetei într-o competiție între marile puteri.

Pe fondul temperaturilor tot mai ridicate și al intensificării fenomenelor meteorologice extreme, ideea de a reduce artificial cantitatea de energie solară care ajunge pe Pământ capătă tot mai multă atenție. Specialiștii avertizează însă că o asemenea intervenție ar putea genera riscuri greu de anticipat, iar coordonarea ei la nivel mondial s-ar putea dovedi extrem de dificilă, notează Popular Mechanics.

Potrivit unui raport privind starea climei în 2026, publicat în revista BioScience, sistemele naturale ale planetei sunt supuse unor presiuni tot mai mari, iar schimbările climatice evoluează mai repede decât capacitatea societăților de a răspunde.

„Asistăm la o destabilizare rapidă a sistemului climatic al Pământului. Acesta nu mai este un avertisment pentru viitor; este un diagnostic al prezentului", se arată în raport.

În acest context, geoingineria solară este prezentată de unii cercetători drept o posibilă metodă de limitare temporară a încălzirii. Problema este că o tehnologie capabilă să influențeze temperatura întregii planete ar putea deveni, în același timp, o sursă de tensiuni internaționale.

Cum ar putea fi răcită artificial planeta

Una dintre metodele analizate de cercetători este injecția de aerosoli stratosferici, o tehnică prin care particule reflectorizante ar fi introduse în straturile superioare ale atmosferei pentru a trimite o parte din radiația solară înapoi în spațiu.

Ideea are la bază un fenomen natural observat după erupțiile vulcanice majore. Acestea eliberează în atmosferă dioxid de sulf, din care se formează particule capabile să reflecte o parte din lumina solară, contribuind la răcirea temporară a planetei.

Un exemplu este erupția vulcanului Pinatubo din Filipine, din 1991, care a provocat o scădere temporară a temperaturii medii globale de aproximativ 0,5 grade Celsius. Cercetătorii au studiat efectele unor astfel de evenimente pentru a înțelege dacă mecanismul ar putea fi reprodus în mod controlat.

Aplicată intenționat, tehnica ar putea reduce o parte din încălzirea globală. Totuși, răcirea nu ar elimina cauza principală a schimbărilor climatice, respectiv acumularea gazelor cu efect de seră în atmosferă.

Mai mult, intervenția ar putea avea consecințe asupra precipitațiilor, ecosistemelor și sănătății umane. Efectele ar putea varia de la o regiune la alta, ceea ce ar ridica o problemă dificilă: cine ar decide ce riscuri sunt acceptabile și cine ar suporta eventualele pagube?

Criticii geoingineriei solare avertizează și că perspectiva unei tehnologii de răcire artificială ar putea diminua presiunea asupra guvernelor și industriilor de a reduce emisiile provenite din combustibili fosili.

Simularea care a scos la iveală riscurile politice

Riscurile nu sunt doar de natură climatică. Un exercițiu de simulare finanțat de guvernul britanic a urmărit să arate cum ar reacționa statele, companiile și alte organizații dacă dezvoltarea geoingineriei solare s-ar accelera într-un context de criză climatică.

Proiectul, intitulat „Explorarea punctelor de cotitură geopolitice și a strategiilor de răcire a climei", a reunit la Universitatea Queen Mary din Londra oameni de știință, foști oficiali guvernamentali și experți militari. Participanții au fost puși în situația de a negocia și de a lua decizii într-un scenariu în care diferite state și grupuri de interese urmăreau să influențeze dezvoltarea tehnologiei.

Concluziile au fost îngrijorătoare. Potrivit relatărilor despre exercițiu, scenariul a evoluat rapid spre ceea ce unul dintre participanți a descris drept o „cursă a înarmărilor în geoinginerie", în care mari puteri precum Statele Unite și China încercau să obțină un avantaj strategic.

În simulare, industria combustibililor fosili a încercat să promoveze geoingineria drept alternativă la reducerea emisiilor, inclusiv prin intermediul unor organizații prezentate ca grupuri independente. În paralel, amenințarea unor experimente secrete a alimentat suspiciunile între state și a amplificat tensiunile.

Astfel, discuțiile despre combaterea încălzirii globale au trecut rapid în plan secund, fiind înlocuite de rivalități geopolitice, neîncredere și dispute privind suveranitatea națională.

Raportul final al exercițiului a identificat mai multe obstacole în calea unui acord internațional. Printre acestea se numără dificultatea de a verifica informațiile într-un climat politic tensionat, evaluarea intențiilor statelor și a altor actori implicați, precum și incertitudinea privind efectele pe care dezvoltarea geoingineriei le-ar avea asupra relațiilor internaționale.

Cine ar controla o tehnologie capabilă să schimbe clima

Una dintre cele mai dificile întrebări privește autoritatea de a decide când, unde și în ce condiții ar putea fi utilizată geoingineria solară. O intervenție realizată de un stat ar putea influența sistemul climatic dincolo de granițele sale, afectând țări care nu au participat la decizie și care nu și-au dat acordul.

În plus, efectele nu ar fi neapărat uniforme. O măsură care ar reduce temperaturile la nivel global ar putea modifica regimul precipitațiilor în anumite regiuni, cu posibile consecințe pentru agricultură, resursele de apă și securitatea alimentară.

Aceste incertitudini ridică probleme de responsabilitate și de drept internațional. În lipsa unor mecanisme solide de supraveghere și cooperare, statele ar putea interpreta experimentele altora drept amenințări, alimentând o spirală a suspiciunilor și a măsurilor de răspuns.

De aceea, opoziția față de geoingineria solară nu se limitează la întrebări despre siguranța tehnologiei. Criticii susțin că este dificil de imaginat un sistem de guvernanță care să fie, în același timp, echitabil, incluziv și eficient pe întreaga perioadă în care asemenea intervenții ar putea fi necesare.

Reducerea emisiilor rămâne esențială

Simularea nu demonstrează că geoingineria solară ar duce inevitabil la un conflict internațional, dar arată cât de complicat ar putea fi controlul unei tehnologii cu efecte globale. Chiar dacă metoda ar reuși să reducă temporar temperaturile, problemele legate de mediu, sănătate și competiția dintre state ar rămâne.

În plus, geoingineria nu ar elimina dioxidul de carbon acumulat în atmosferă și nici efectele acidificării oceanelor. O eventuală oprire bruscă a intervențiilor, după o perioadă de utilizare îndelungată, ar putea provoca o încălzire rapidă dacă emisiile ar continua să se acumuleze.

În prezent, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră rămâne principala cale dovedită pentru limitarea încălzirii globale. Geoingineria solară este analizată ca posibilă intervenție complementară, dar riscurile sale arată că răcirea artificială a planetei nu este doar o provocare științifică. Este și o problemă de putere, responsabilitate și cooperare internațională.