Cercetătorii au descoperit de ce prostata bărbaților se mărește odată cu vârsta și ce se poate face

Postat la: 25.10.2026 |

Oamenii de știință au descoperit un subtip distinct de celulă în prostată și ar putea ajuta la rezolvarea misterului de ce glanda se mărește odată cu vârsta. Acest fenomen natural se numește hiperplazie prostatică benignă (HPB) și tinde să apară doar într-o singură regiune a prostatei. Dar oamenii de știință încă nu înțelegeau de ce.

Acum, cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins au găsit un foarte posibil vinovat ascuns în jurul uretrei. Folosind secvențierea ARN la nivel de celulă unică, echipa a identificat o populație de celule prostatice care sunt deosebit de abundente în această regiune, în special în cazurile de HBP. Rezultatele sunt publicate în The Journal of Pathology si preluate de sciencealert.com.

„Deși HBP afectează milioane de bărbați din întreaga lume, oamenii de știință încă nu înțeleg pe deplin de ce se dezvoltă în principal într-o regiune a prostatei cunoscută sub numele de zonă de tranziție, în timp ce alte regiuni ale glandei rămân relativ neafectate", explică autorul principal Vasan Yegnasubramanian. Zona de tranziție este partea prostatei care înconjoară uretra. Dacă această zonă se mărește odată cu vârsta, poate constrânge pasajul, făcând urinarea mai lentă și mai sporadică.

Este cea mai frecventă problemă a prostatei la bărbații cu vârsta de peste 50 de ani, iar deși modificările nivelurilor hormonale, inflamația și creșterea celulară probabil joacă un rol, nimeni nu știe cu adevărat de ce, la nivel celular, apare HBP. Urologul Charles Welliver de la Albany Medical College nu a fost implicat în studiul recent, dar într-un interviu pentru podcastul Urology Care Foundation din august, el a explicat că HBP nu este cauzată de umflare.

„Hiperplazia prostatică benignă este doar o creștere a numărului de celule din prostată", a spus Welliver. Deci, celulele nu devin mai mari, există o creștere a numărului. Acum, oamenii de știință cred că au descoperit care unități ar putea fi responsabile pentru acel impuls celular. Cercetătorii de la Johns Hopkins au analizat țesutul prostatic noncanceros de la 10 bărbați care au avut cancer de prostată.

Probe au fost prelevate din cele trei zone majore ale prostatei, iar cercetătorii au analizat cu atenție care gene au fost activate sau dezactivate în aproape 130.000 de celule individuale. În țesuturile din zona de tranziție și în mostrele din HBP, cercetătorii au găsit o populație celulară distinctă care era rară în alte părți ale prostatei. Aceste celule sunt un subtip de celule bazale numite WIF1+, și sunt distincte din punct de vedere transcripțional și anatomi de restul membrilor familiei lor.

Oamenii de știință spun că acestea prezintă un profil unic de expresie genică, iar secvențierea și colorarea ARN-ului arată că sunt semnificativ îmbogățite în zona de tranziție a prostatei umane. Unele gene asociate cu celulele WIF1+ răspund la androgeni precum testosteronul și sunt implicate în căile de semnalizare care influențează creșterea și dezvoltarea prostatei. „Împreună," scriu autorii, „semnătura moleculară, distribuția zonală și îmbogățirea căilor sugerează că celulele bazale WIF1+ îmbogățite în zona de tranziție pot contribui la patogeneza HBP prin promovarea remodelării epiteliale și stromale."

Cercetătorii speculează, de asemenea, că prin diminuarea inflamației și a unei căi de semnalizare a creșterii numită WNT, aceste celule ar putea ajuta la explicarea de ce cancerul de prostată începe mai rar în zona de tranziție. „Analiza a relevat că aceste celule posedă caracteristici moleculare asociate cu remodelarea țesuturilor, care ar putea contribui la mărirea prostatei, precum și o capacitate de a comunica cu celulele vecine, sugerând că acestea ar putea ajuta la stabilirea mediului biologic unic al zonei de tranziție," spune primul autor Rulin Wang.

Când Wang și colegii săi au analizat seturile de date disponibile public, au găsit mai multe dovezi care să susțină rezultatele lor. Țesuturile glandei prostate mărite au fost îmbogățite cu celule bazale WIF1+. Semnătura genetică a acestor celule bazale abundente a fost, de asemenea, distinct modificată. Wang spune că acest lucru ridică posibilitatea ca aceste celule „să contribuie la procesele regionale care fac zona de tranziție deosebit de susceptibilă la HBP."

Deocamdată, aceasta este doar o ipoteză, dar este una pe care Wang și colegii săi consideră că merită o investigație suplimentară. Studii viitoare, de exemplu, ar putea examina rolurile funcționale ale celulelor bazale WIF1+ în dezvoltarea glandelor prostatice mărite. Dacă aceste celule joacă într-adevăr un rol direct în HBP, ele ar putea deveni ținte pentru viitoare medicamente.