• Tweet

Ceea ce trebuia să fie o bancă de sprijin pentru exporturi și investiții românești s-a transformat, sub ochii Guvernului Bolojan, într-un mecanism opac de salvare a unor grupuri economice apropiate de putere.

Eximbank, instituția de credit controlată de stat prin Ministerul Finanțelor, poartă astăzi în bilanț credite neperformante de ordinul miliardelor de lei - împrumuturi acordate unor companii aflate în colaps, care acum pot deveni, printr-un simplu artificiu contabil, parte din deficitul bugetar.

Banca de stat, banca pierderilor

Eximbank a fost gândită ca un instrument al statului pentru sprijinirea economiei românești, nu ca o pungă fără fund pentru prietenii sistemului. În realitate, sub umbrela „finanțărilor strategice", s-au acordat sume uriașe unor clienți a căror situație economică era de mult compromisă.

Liberty Galați, GSP Holding (imperiul lui Gabriel Comănescu) și Electrocentrale Craiova sunt doar vârful aisbergului. Conform informațiilor publicate de Economedia, Eximbank a creditat aceste companii cu miliarde de lei - bani care astăzi nu mai pot fi recuperați integral.

În cazul GSP, insolvența e deja un fapt. Pentru Liberty Galați, problemele financiare sunt cronice, iar pentru Electrocentrale Craiova, datoriile istorice au fost rostogolite de la o guvernare la alta ca o bombă cu fitil lung.

Miliarde garantate, pierderi acoperite de buget

Dincolo de cifrele tehnice se ascunde o realitate politică gravă: aceste credite nu sunt doar ale unei bănci, ci ale statului român. Eximbank este o bancă de stat, iar în momentul în care creditele devin neperformante, pierderile sunt suportate prin capitalizări, injecții de fonduri publice sau conversii în titluri de stat. Cu alte cuvinte, pierderile private sunt socializate. În termeni simpli: Gabriel Comănescu, Sanjeev Gupta și alți „campioni industriali" au luat banii, iar românii plătesc dobânda.

Guvernul știe, dar tace

Surse din Ministerul Finanțelor confirmă că aceste expuneri riscante au fost aprobate prin Comitetul Interministerial de Finanțări, Garanții și Asigurări (CIFGA), organism controlat politic, în care decizia finală aparține ministrului Finanțelor. Adică Guvernului.

Premierul Ilie Bolojan nu poate pretinde că nu știe. Eximbank este sub autoritatea directă a statului, iar orice credit de peste 500 de milioane de lei trebuie validat la nivel guvernamental. Ceea ce s-a întâmplat aici nu este o eroare bancară, ci o decizie politică. Prin urmare, răspunderea nu este doar a conducerii băncii, ci și a celor care au semnat garanțiile de stat și au avizat aceste împrumuturi.

Capitalul public, folosit ca paravan

Eximbank funcționează ca un paravan contabil între clientela economică și bugetul public. În loc ca pierderile să apară imediat în conturile statului, ele sunt „parcate" în bilanțul băncii, unde pot fi ascunse ani de zile. În final, când gaura devine imposibil de mascat, intervine capitalizarea. Așa s-a întâmplat și în 2023, când banca a fost recapitalizată pentru a-și „menține indicatorii de solvabilitate". În realitate, recapitalizarea a însemnat acoperirea pierderilor rezultate din credite neperformante acordate la presiunea politicului.

De la bancă de export, la bancă de partid

Fondată pentru a stimula exporturile, Eximbank s-a îndepărtat complet de misiunea sa. În ultimii ani, sub pretextul „sprijinului pentru economie", banca a finanțat afaceri fără perspectivă, multe dintre ele controlate de oameni conectați la rețelele de influență din jurul guvernărilor succesive PNL-PSD.

Întrebarea legitimă este: ce garanții reale a avut statul român atunci când a semnat aceste credite? Ce active concrete s-au pus gaj pentru miliarde de lei? În lipsa unor garanții solide, aceste împrumuturi sunt echivalentul unor cadouri politice.

Cine răspunde pentru dezastru

Conducerea Eximbank, în frunte cu Traian Halalai, tace și se ascunde în spatele formulei „banca are o poziție solidă". Dar cifrele nu mint. În momentul în care o bancă de stat are credite neperformante care depășesc câteva miliarde, vorbim de un risc sistemic. Dacă pierderile nu sunt absorbite de capitalul propriu, ele vor fi transferate la buget.

Deocamdată, Ministerul Finanțelor se preface că nu vede. Dar dacă aceste credite vor fi scoase la lumină în cadrul procedurii europene de evaluare a deficitului, România riscă să înregistreze o creștere artificială a deficitului cu peste 0,3% din PIB. Adică exact cât taie Guvernul din sănătate sau educație pentru a se încadra în ținta de 8%.

Cine a câștigat cu adevărat

În toată această schemă, beneficiarii reali nu sunt muncitorii de la Galați sau salariații din Craiova, ci proprietarii și acționarii care au încasat miliarde de lei din credite subvenționate, cu dobânzi preferențiale și garanții de stat. Această formă de capitalism de cumetrie, în care statul împrumută elitele economice iar contribuabilul plătește eșecurile lor, este imaginea perfectă a unui sistem care a pierdut orice legătură cu realitatea pieței.

România - țara în care statul garantează falimentul

În orice alt stat european, un asemenea scandal ar fi declanșat anchete, demisii și controale parlamentare. În România, totul se petrece în tăcere, cu un dispreț total față de banul public. Eximbank a devenit simbolul unei Românii care funcționează invers: cei care produc valoare sunt taxați, cei care pierd bani sunt recompensați. Statul garantează nu succesul, ci falimentul.

Concluzie

Povestea Eximbank nu este un accident, ci o radiografie a sistemului economic românesc: o rețea de protecții politice, contracte preferențiale și bănci de stat transformate în bancomate pentru grupuri privilegiate. Câtă vreme aceste practici sunt tolerate, România nu va ieși din cercul vicios al deficitelor și al minciunii bugetare. Pierderile Eximbank nu sunt doar cifre reci într-un raport financiar - ele sunt banii pierduți ai fiecărui român care plătește taxe și așteaptă, în zadar, ca statul să devină responsabil.

Aurel Badea