Fenomenele paranormale din Pădurea de Argint. Secretele "laboratorului mineralogic unic în lume"

Postat la: 12.01.2022 |

După doi kilometri de mers pe un drum forestier, Pădurea de argint înfăţişează oaspeţilor săi o privelişte tot mai puţin afectată de intervenţia oamenilor. Exploatările forestiere au rămas în urmă, iar fagii argintii par să acopere cerul cu trunchiurile groase şi înalte şi cu crengile bogat ramificate.

Deasupra lor, se ridică, înzăpezit în această perioadă, unul dintre cele mai înalte vârfuri din zonă, Gurguiata, de peste 1.000 de metri. Izvorul de la poalele sale a intrat în legendă. Unii localnici povestesc că a fost la mijlocul secolului al XIX-lea, loc de popas al împăratului Franz Joseph, în timpul călătoriei sale în Transilvania, scrie adevarul.ro

„Povestea spune că împăratul a traversat pădurea, pe drumul pe care aurul extras de mineri era transportat spre Zlatna, oprindu-se în dreptul unui izvor. Aici a luat masa şi a băut din apa tămăduitoare a izvorului, despre care se spune că a aflat că aduce binefaceri sănătăţii. Apa acestui izvor este foarte pură şi este încărcată de energie, lucru stabilit de numeroase studii", relata Alexandru Pavel Tokar autor al monografiei Săcărâmbului. Un monument de piatră, ascuns în pădure, la capătul unei poteci care urcă din drum pe lângă izvor, aminteşte de legenda locului.

Deasupra izvorului, un foişor de lemn, înălţat sub forma unei piramide, reprezintă, potrivit unor localnici, cel mai revigorant loc din Pădurea de Argint. „Am simţit în acest loc cum îmi furnică palmele. La un moment dat am închis ochii şi am văzut o lumină, ca un fel de curcubeu, dar era o lumină albastră, un albastru strălucitor, era culoarea cerului, dar mai strălucitor, mai intens", relata Alexandru Tokar, preşedinte al Societăţii europene pentru tehnică radiantă şi armonie spirituală" (SETRAS), într-un reportaj difuzat de TVR.

Locul a devenit în ultimii ani o destinaţie pentru amatorii de meditaţie din toate colţurile ţării, dar şi pentru cei aflaţi în căutarea senzaţiilor tari. Localnicul relata că întreaga zonă a Săcărâmbului şi nu doar Pădurea de Argint reprezintă un centru energetic care poate oferi oaspeţilor săi senzaţii ieşite din comun. Explicaţia oferită de acesta este că aşezarea minieră se află în centrul unui vechi con vulcanic care a avut altitudinea de 3.300 de metri şi care îşi manifestă energiile.

„Despre Săcărâmb s-au scris, de-a lungul a mai bine de două veacuri şi jumătate, tomuri întregi. În secolul al XIX-lea, specialiştii în minerit din întreaga Europă, chiar din Brazilia şi SUA, au cercetat cu atenţie strania aglomerare de elemente chimice adăpostite, în diverse combinaţii, de muntele cu acelaşi nume ca şi satul. El reprezenta, de altfel, un laborator mineralogic unic în lume: pe o suprafaţă de numai un kilometru pătrat au fost descoperite peste 100 de tipuri de minerale. Două din ele silvanitul şi sacarâmbitul sunt fără echivalent în lume. Alte cinci au ieşit la lumină pentru prima oară, tot aici. Le-au fost descoperite mai târziu corespondenţe doar undeva, în minele Africii de Sud. În măruntaiele muntelui s-au amestecat mai toate metalele: zinc, plumb, cupru, aur, argint, chiar şi uraniu. La o asemenea compoziţie a solului şi subsolului, nu te mai miri când ţi se vorbeşte despre magnetism şi energii radiante", informează SETRAS, pe site-ul organizaţiei.

Şi alţi oaspeţi ai Pădurii de Argint au susţinut că au avut experienţe senzaţionale în mijlocul acesteia. Unii au relatat chiar despre observarea unor OZN-uri care şi-au făcut apariţia în zonă. Pădurea de argint se întinde în vecinătatea celui mai faimos loc din satul Săcărâmb, Dealul Cavaria Mare, care pare un colţ uriaş de stâncă, ieşit din mijlocul pădurii şi a depresiunii în care se află aşezarea. Conul vulcanic, din adâncurile căruia în ultimele trei secole au fost scoase cantităţi impresionante de metale preţioase (aur, argint) şi rare, ca teluriul şi nagyagytul, a rămas simbolul fostului orăşel minier al secolelor trecute.

„Dacă priveliştea din localitate printre munţii despărţiţi este deja frumoasă, atunci din vârful piramidei, cu 196 picioare mai sus, ea este de neîntrecut. Înspre sud, priveşti către câmpia încântătoare pe care se află Deva cu cetatea să minunată şi multe alte localităţi. Mult mai departe, ca prin ceaţă, se zăreşte splendidul castel al Hunedoarei, iar în fundal munţii acoperiţi cu zăpadă veşnică, străjuind plăcuta vale a Haţegului ", relata savantul austriac Joseph Adalbert Krickel, care a vizitat Săcărâmbul în februarie 1828.