• Tweet

Fenomenele aeriene neidentificate au captat din nou interesul autorităților, generând o ipoteză fascinantă care a făcut înconjurul lumii: ar putea exista o civilizație necunoscută chiar pe Terra? Răspunsul scurt și clar este că, în prezent, nimeni nu deține dovezi în acest sens.

Privită în detaliu, această temă deschide o dezbatere amplă despre cât de departe poate merge speculația științifică fără a fi confundată cu realitatea și despre motivele din spatele tăcerii cosmice. În anul 2024, o echipă formată din trei cercetători a publicat în revista Philosophy and Cosmology un eseu dedicat acestei idei, numit sugestiv „ipoteza criptoterestră".

Doi dintre autorii lucrării, Tim Lomas și Brendan Case, sunt afiliați Universității Harvard, în timp ce Michael P. Masters predă antropologie biologică la Montana Technological University. Cu toate acestea, este important de precizat că textul reprezintă o lucrare pur speculativă și nu un studiu experimental oficial derulat de Harvard.

Membrii echipei avertizează din start că ideile exprimate le aparțin în totalitate, nu reflectă poziția instituțiilor la care lucrează și că scenariul propus este, cel mai probabil, fals. Chiar și așa, ei consideră că subiectul merită analizat din perspectiva deschiderii științifice. Ce susține, de fapt, această ipoteză?

Că o parte dintre fenomenele anomale neidentificate, cunoacute internațional drept UAP, ar putea fi legate de o inteligență care trăiește ascunsă pe Pământ sau în vecinătatea lui. Autorii trec în revistă mai multe variante: urmașii unei civilizații umane avansate dispărute demult, o specie inteligentă nonumană originară de aici, vizitatori veniți din alte sisteme stelare sau chiar călători din viitor care s-ar fi retras pe planeta noastră.

Eseul include și o categorie pe care autorii o numesc „criptoterestri magici", mai apropiată de mitologie decât de o ipoteză verificabilă. Nicio dovadă nu susține aceste scenarii.

Autorii cer doar ca ideea să nu fie respinsă doar pentru că pare neverosimilă, recunoscând totodată că scepticismul comunității științifice este de așteptat. Confuzia a apărut pentru că numeroase relatări au prezentat eseul drept o „teorie Harvard".

În prefața lucrării, autorii spun limpede că ei înșiși consideră ipoteza criptoterestră „foarte probabil falsă". Noțiunea de „criptoterestru" fusese popularizată de scriitorul american Mac Tonnies în cartea The Cryptoterrestrials, publicată postum în 2010.

Dincolo de această dezbatere, există concepte mai vechi care încearcă să răspundă la o întrebare și mai incomodă: de ce nu vedem nicio urmă clară a altor civilizații tehnologice?

În 1960, radioastronomul Ronald Bracewell a propus un scenariu potrivit căruia o civilizație avansată ar putea trimite sonde automate către alte sisteme stelare.

Acestea ar putea detecta apariția unei civilizații tehnologice și ar facilita o comunicare locală, ocolind dificultățile uriașe ale transmiterii mesajelor radio pe distanțe interstelare.

Treisprezece ani mai târziu, astronomul John A. Ball a formulat teoria Zoo: civilizațiile extraterestre ar putea ști de existența noastră, dar ar evita intenționat contactul, lăsând omenirea să se dezvolte fără intervenție.

La Harvard, astrofizicianul Avi Loeb coordonează Proiectul Galileo, care încearcă să aducă aceste întrebări în zona observațiilor sistematice.

Echipa cercetează UAP cu instrumente amplasate la sol, studiază obiecte interstelare care ajung în apropierea Pământului și analizează meteori de posibilă origine interstelară. Până acum, proiectul nu a anunțat descoperirea vreunei tehnologii extraterestre. Luna a intrat și ea în discuție.

În 2018, cercetătorul Pascal Lee, de la SETI Institute și Mars Institute, a identificat mai multe depresiuni în craterul Philolaus, aproape de polul nord lunar.

Formele observate în imaginile realizate de Lunar Reconnaissance Orbiter ar putea fi intrări în tuburi de lavă, dar interpretarea nu a fost confirmată. Pe Lună au fost identificate peste 200 de puțuri sau depresiuni cu pereți abrupți.

Potrivit NASA, aproximativ 16 dintre ele sunt probabil rezultatul prăbușirii unor tuburi de lavă. Unele puțuri au surplombe care par să conducă spre peșteri sau goluri subterane, însă dimensiunile acestor structuri nu sunt încă pe deplin cunoscute.

Asemenea spații ar putea oferi protecție împotriva radiațiilor, micrometeoriților și variațiilor extreme de temperatură.

Separat, Paul Davies și Robert Wagner, de la Arizona State University, au propus într-un articol publicat în 2013 analizarea sistematică a imaginilor LRO pentru a căuta eventuale artefacte sau modificări neobișnuite ale suprafeței lunare.

Autorii considerau foarte mică probabilitatea găsirii unor urme tehnologice extraterestre, dar susțineau că verificarea ar presupune costuri reduse, deoarece imaginile existau deja și erau studiate în scopuri științifice.

Propunerea lor nu indică existența unor asemenea artefacte și nu este legată direct de descoperirile anunțate ulterior de Pascal Lee.

Rămâne întrebarea fundamentală, formulată de fizicianul Enrico Fermi: dacă civilizațiile tehnologice sunt răspândite în Univers, de ce nu observăm nicio urmă clară a existenței lor?

Economistul Robin Hanson a dezvoltat începând din 1996 conceptul de „Marele Filtru", prezentat într-un eseu actualizat în 1998.

El presupune existența uneia sau mai multor etape extrem de greu de depășit între materia lipsită de viață și apariția unei civilizații capabile să se extindă printre stele. Nu știm dacă omenirea a trecut deja de principalul obstacol sau dacă acesta se află încă în viitor.

O altă explicație, cu totul diferită, a fost consacrată de scriitorul chinez Liu Cixin în romanul Pădurea întunecată, publicat în China în 2008. Scenariul imaginează Universul ca pe o pădure în care civilizațiile tac pentru a nu deveni țintele unor entități mai puternice.

Idei asemănătoare apăruseră anterior în literatura science-fiction, iar scenariul este discutat uneori ca posibil răspuns la paradoxul lui Fermi.

„Pădurea întunecată" nu reprezintă însă o teorie științifică demonstrată și pornește de la presupuneri neverificate despre comportamentul tuturor civilizațiilor extraterestre. Niciuna dintre aceste ipoteze nu demonstrează existența unei inteligențe nonumane pe Pământ sau în apropierea sa.

Ele formulează întrebări provocatoare, dar nu oferă, deocamdată, dovezile necesare pentru a transforma posibilitățile în concluzii.