Ne putem aștepta la o pană uriașă de curent în toată Europa: cu echipamentul potrivit, oricine poate ataca rețeaua europeană de electricitate

Postat la: 14.10.2025 |

Gândiți-vă la sistemul electric european ca la o vastă pânză de păianjen invizibilă, care interconectează nenumărate locuințe, afaceri și instituții publice. Este un mecanism complex, extrem de bine reglat, dependent în mare măsură de sursele regenerabile precum energia eoliană și cea solară. Însă, ce se întâmplă când securitatea acestui sistem este compromisă de o vulnerabilitate?

Pentru a evalua pericolul, este esențial să înțelegem funcționarea sa de bază. Energia electrică generată de diverse surse (panouri solare, turbine eoliene, centrale nucleare sau termice) este transportată prin rețeaua de înaltă tensiune pentru a ajunge la utilizatorii finali. Totul depinde de un echilibru precis: câtă energie se produce trebuie să fie egal cu câtă se consumă. Dacă cererea depășește oferta, rețeaua se suprasolicită și apar întreruperile.

Dacă producția e prea mare pentru nevoia momentului, reglementarea devine dificilă și instalațiile pot fi puse în pericol. Acest echilibru se menține prin sisteme de control sofisticate, care ajustează în timp real producția: de la viteza turbinelor, la puterea generată de panouri și turbine eoliene. Iar odată cu creșterea ponderii regenerabilelor, calculele s-au complicat. Vântul nu bate mereu, soarele nu strălucește constant. Fluctuațiile meteorologice înseamnă că operatorii trebuie să prevadă variațiile și să compenseze rapid prin producție convențională, pentru ca rețeaua să nu se clatine. Aici intervine descoperirea îngrijorătoare.

Doi cercetători, Fabian Bräunlein și Luca Melette, au documentat o vulnerabilitate într-un sistem folosit pentru a controla producția în Europa Centrală. Se numește Radio Ripple Control (RRC) și funcționează prin trimiterea de semnale radio care le spun instalațiilor solare sau eoliene să crească sau să reducă puterea. Simplu în teorie. Periculos în practică: semnalele sunt transmise în clar, fără criptare sau verificare a expeditorului. Cu echipamentul potrivit, oricine le poate intercepta. Mai grav, le poate imita și trimite instrucțiuni greșite. Un astfel de control fraudulos ar putea destabiliza rețeaua, până la pene pe scară largă. Cum ar arăta o astfel de atacare a sistemului?

Un actor malițios ar putea forța, prin semnale false, supraproducția într-o zonă, risc de suprasarcină. Sau, dimpotrivă, ar putea provoca o scădere accentuată a puterii, risc de penurie. Rețeaua europeană funcționează la o frecvență standard de 50 hertzi. Dacă frecvența se abate prea mult, protecțiile automate scot din funcțiune centralele pentru a le apăra, iar întreruperile se propagă în cascadă. Un dezechilibru de 60 gigawați, adică puterea controlabilă prin acest sistem, ar fi suficient pentru a provoca un colaps al rețelei.

Consecința: milioane de gospodării și afaceri fără curent ore în șir, poate mai mult. De ce e posibil așa ceva? Pentru că RRC a fost proiectat acum decenii, înainte ca securitatea cibernetică să fie o cerință. Principiul inițial era economic și practic: trimiți un semnal radio, receptorul execută. Astăzi, când digitalizarea și regenerabilele au schimbat regulile jocului, lipsa criptării și a autentificării nu mai e doar o scăpare; e o vulnerabilitate deschisă. Oricine are mijloacele tehnice poate intercepta și manipula semnalele.

Trebuie, așadar, să ne așteptăm la o pană uriașă în toată Europa? Posibilitatea nu poate fi exclusă, deși nu e inevitabilă. O operațiune atent coordonată, cu intervenții subtile și simultane în mai multe puncte, ar putea împinge sistemul dincolo de zona de siguranță. Operatorii rețelei au totuși mecanisme de urgență: dacă o porțiune devine instabilă, altele se pot izola pentru a preveni prăbușirea generală. Este însă un echilibru fragil, iar o lovitură de amploare ar fi dificil de contracarat rapid. De ce nu s-a acționat până acum?

Pentru că RRC încă funcționează și e prezent în zeci de mii de instalații din Europa. Înlocuirea lui înseamnă costuri mari și complexitate tehnică. Multă vreme, puțini și-au imaginat că un astfel de sistem ar putea deveni țintă pentru hackeri. Descoperirea arată clar că toate infrastructurile critice trebuie securizate, inclusiv sistemele care controlează producția de energie din surse regenerabile.

Europa are nevoie de o modernizare accelerată, cu înlocuirea componentelor vulnerabile prin tehnologii sigure. Soluțiile sunt la îndemână. Cea mai firească este renunțarea la vechile comenzi radio în favoarea unor sisteme moderne, cu conexiuni criptate și verificabile, care să garanteze că semnalele sunt legitime. În paralel, o supraveghere în timp real mai bună ar permite detectarea rapidă a oricărei anomalii, astfel încât operatorii să poată interveni înainte ca o perturbare majoră să se producă.