• Tweet

Christa Pike, condamnată la moarte în SUA, a supraviețuit după ce autoritățile din Tennessee i-au administrat două injecții cu pentobarbital. Femeia a fost dusă la un spital, unde primește „măsuri pentru salvarea vieții", potrivit avocatului său.

Christa Pike, în vârstă de 50 de ani, urma să fie executată miercuri seară, în Tennessee, după ce Curtea Supremă a SUA a permis în ultimul moment administrarea injecțiilor letale, în urma unei dispute juridice, potrivit BBC. Pike a primit două seringi cu pentobarbital, însă acestea nu i-au oprit inima. Echipa sa juridică a susținut că femeia putea fi încă auzită sforăind după administrarea injecțiilor.

Departamentul de Corecție din Tennessee a apărat procedura folosită și a precizat că „protocolul nu permite proceduri suplimentare dincolo de ceea ce a fost efectuat în această seară". Protocolul statului nu precizează însă clar ce trebuie făcut în situația în care un condamnat rămâne în viață după administrarea unei a doua doze, potrivit Associated Press. Autoritățile nu au explicat deocamdată de ce doza administrată lui Pike nu a fost fatală. Un medic citat de BBC a oferit însă o posibilă explicație.

Departamentul de Corecție a anunțat că Pike a fost transportată la o unitate medicală din afara penitenciarului. Unul dintre avocații săi a declarat că femeia „primește măsuri pentru salvarea vieții" în spital. Starea sa de sănătate nu era clară joi dimineață. Dr. Joel Zivot, profesor și expert medical al echipei juridice a lui Pike, a declarat pentru BBC că este posibil ca femeia să nu fi atins niciodată un nivel suficient de pentobarbital în sânge pentru a provoca oprirea respirației și insuficiența cardiovasculară.

Medicul a avertizat, de asemenea, că, din cauza întârzierii începerii resuscitării, este posibil ca Pike să fi suferit o leziune cerebrală. Guvernatorul statului Tennessee, Bill Lee, a ordonat o analiză independentă a incidentului. El a anunțat, de asemenea, că ultima execuție programată în acest an nu va avea loc conform planului. Autoritățile nu au precizat dacă vor încerca din nou să o execute pe Pike. Există precedente în SUA în care autoritățile au făcut o a doua încercare de executare a unor condamnați.

Christa Pike, și-a torturat colegul de clasă până la moarte în 1995, iar în 1996 a fost condamnată la moarte pentru uciderea lui Slemmer, în vârstă de 19 ani. Pike a fost cea mai tânără persoană condamnată la moarte. Crima a fost comisă împreună cu iubitul ei de atunci, Tadaryl Shipp.

Pentobarbitalul este un sedativ puternic care încetinește funcționarea organismului, inclusiv a sistemului nervos. În doze mari, substanța poate fi folosită pentru injecții letale. Utilizarea sa în execuții a fost pusă din nou sub semnul întrebării anul trecut, după o analiză a guvernului federal american care a ridicat îngrijorări privind posibilitatea apariției unor dureri și suferințe inutile.

Administrația Biden a interzis utilizarea pentobarbitalului în execuțiile federale, însă decizia nu se aplică statelor precum Tennessee, care își stabilesc propriile metode de execuție. În ultimii ani, statele americane au întâmpinat dificultăți în procurarea unor substanțe utilizate în injecțiile letale, după ce mai multe companii farmaceutice s-au opus folosirii produselor lor în execuții.

Cazul lui Pike nu este primul din Tennessee, în 2026, în care o execuție prin injecție letală nu s-a desfășurat conform planului. În mai, execuția lui Tony Carruthers, condamnat pentru răpirea și uciderea a trei persoane în 1994, a fost amânată după ce personalul nu a reușit să găsească o venă prin care să administreze injecția letală. Guvernatorul Bill Lee i-a acordat o amânare de un an.

La nivelul întregii țări, execuțiile problematice continuă să genereze controverse. Death Penalty Information Center, organizație care publică statistici și cercetări despre pedeapsa cu moartea, a arătat că în 2022 mai mult de o treime dintre execuțiile din SUA au fost considerate eșuate sau grav problematice. Potrivit organizației, injecția letală are cea mai ridicată rată de execuții eșuate.

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri a avut loc în Oklahoma, în 2014, când execuția lui Clayton Lockett a fost oprită după aproximativ 20 de minute. Injecția cu trei substanțe nu a funcționat corespunzător după ce una dintre venele sale s-a rupt, iar condamnatul a început să se zbată și să tremure incontrolabil.

În SUA, pedeapsa cu moartea este prevăzută de legislația a 27 dintre cele 50 de state. Guvernul federal poate, de asemenea, să efectueze execuții, după ce președintele Donald Trump a încheiat anul trecut un moratoriu, însă administrația sa nu a efectuat până acum nicio execuție federală.

Relatarea minut cu minut a unui martor la execuția eșuată a Christei Pike: "Mă vor bântui pentru totdeauna"

Au trecut 30 de ani până când sentința Christei Pike a fost pusă în aplicare. 30 de ani de agonie pentru familia adolescentei pe care o ucisese într-o crimă rămasă încă în memoria publică drept una atât de îngrozitoare, încât sfida orice înțelegere. Ar fi trebuit să dureze doar câteva minute pentru ca viața lui Pike să se încheie prin injecție letală la Riverbend Maximum Security Institution din Nashville. Ar fi fost prima femeie executată în statul Tennessee în mai bine de 200 de ani.

În schimb, astăzi, criminala în vârstă de 50 de ani ocupă un alt loc în istoria justiției: este femeia căreia i s-a administrat o injecție letală - de două ori - și care totuși a supraviețuit. Este întrebarea pusă în întreaga lume, în timp ce evenimentele cumplite de miercuri seară sunt reconstituite. Daily Mail a vorbit în exclusivitate cu unul dintre martorii aflați în interiorul închisorii Riverbend, îndeplinindu-și obligația legală de a documenta astfel de evenimente.

William Puckett, de la postul de televiziune WVLT, aflat pentru prima dată în postura de „martor", după cum s-a exprimat el, a spus că nu a primit nicio explicație prealabilă despre ceea ce urma să vadă și că este încă profund șocat de cele întâmplate. „Am fost unul dintre cei șapte reprezentanți ai presei aleși de statul Tennessee pentru a asista la această execuție, iar întregul scop al prezenței martorilor din presă este să ne asigurăm că procesul se desfășoară corect", a declarat el. „Este clar că ceva nu a mers bine în acest proces. Sincer, nu-mi găsesc cuvintele."

El a adăugat: „Vă mai pot spune și asta. Un angajat al Departamentului Penitenciarelor, în timp ce plecam, își stăpânea vizibil lacrimile." Cuvintele sale au fost confirmate de alți martori și de activiști împotriva pedepsei cu moartea din întreaga lume. „Nimic din ceea ce s-a întâmplat astăzi nu a fost normal", a declarat o jurnalistă cu experiență care asistase anterior la alte cinci execuții.

Robin Maher, directorul executiv al Death Penalty Information Center, a declarat: „Acesta este cel mai grav eveniment pe care l-am văzut și nu seamănă cu nimic din ceea ce s-a întâmplat în epoca modernă." Randall Spivey, membru al echipei juridice a lui Pike, care a fost de asemenea prezent, a spus: „Ceea ce s-a întâmplat noaptea trecută nu a fost doar ineficient, ci a fost crud și chinuitor."

El a spus că a urmărit timp de o oră cum angajații închisorii încercau să îi introducă un cateter intravenos. A numărat șapte ace folosite în brațul stâng al lui Pike, unul dintre ele părând îndoit atunci când a fost scos. Pike a fost transportată de urgență de la închisoare cu ambulanța, miercuri seară târziu, în timp ce o anchetă independentă era deja în desfășurare, pe fondul indignării generale provocate de această eroare uluitoare.

Echipa juridică a lui Pike a declarat: „Christa este în viață în acest moment. Nu știm care este prognosticul ei. Se află în stare critică și primește îngrijiri pentru salvarea vieții." Dar dacă a supraviețuit celor două doze de pentobarbital, un sedativ puternic, oare a putut face acest lucru, având în vedere cât timp a durat până să fie transportată la spital, fără să sufere leziuni cerebrale?

La procesul lui Pike din 1996, juriul a aflat că ea și victima sa, Colleen Slemmer, în vârstă de 19 ani, participau amândouă la un program educațional destinat tinerilor adulți defavorizați, când între ele a izbucnit un conflict din cauza unui băiat.

În ianuarie 1995, Pike și doi complici au atras-o pe Colleen într-o zonă împădurită, unde aceasta a fost ucisă în urma unor lovituri repetate. Ulterior, pe pieptul ei a fost gravat o pentagramă cu un cutter. O parte din craniul victimei a fost, de asemenea, luată ca un suvenir macabru. Crima a fost atât de înfiorătoare, încât a alimentat ceea ce în SUA a fost numit „Satanic Panic" - temerile legate de secte care se închinau diavolului și care ar fi practicat sacrificii umane și abuzuri asupra copiilor.

Pike și-a petrecut cea mai mare parte din următorii 30 de ani în detenție solitară la Debra K Johnson Rehabilitation Center din Tennessee, așteptându-și soarta. Au existat numeroase apeluri și încercări de comutare a sentinței, din pedeapsa cu moartea în închisoare pe viață, la toate nivelurile sistemului judiciar american și de-a lungul a trei decenii. Dar speranța unei grațieri se redusese la o ultimă licărire până când a sosit ziua execuției.

Miercuri dimineață, William Puckett se aștepta să-și îndeplinească atribuțiile. Apoi, cu doar o oră înainte, a fost acordată o suspendare de ultim moment a execuției. Nouă ore lungi mai târziu, autoritățile au decis, după cum povestește Puckett, „bine, a venit momentul".

Era ora 18:41 când a intrat în camera pentru martori, o încăpere cu perdele trase în fața unui geam și cu pereți atât de solizi, încât fiecare sunet răsuna. Perdelele s-au deschis pentru prima dată abia la ora 19:27, mult mai târziu decât cele zece minute despre care ceilalți martori îi spuseseră domnului Puckett că ar fi durata obișnuită.

„Când s-au deschis perdelele, Christa Pike era întinsă pe o targă", a povestit el pentru Daily Mail. „Puteam vedea doar partea dreaptă a corpului ei. Puteam vedea doar brațul drept întins - ca atunci când donezi sânge la Crucea Roșie. Era o singură linie conectată la brațul drept. Nu puteai vedea cum este introdus acul în brațul ei, ceea ce fusese, de altfel, unul dintre motivele pentru care se opusese de la început procedurii injecției."

Echipa juridică a lui Pike susținuse, pe lângă argumentul că vârsta pe care o avea la momentul crimei și abuzurile fizice și sexuale extinse suferite în copilărie ar trebui luate în calcul la stabilirea severității pedepsei, și că injecția letală implica riscuri considerabile. Avocații spuneau că ea suferea de o afecțiune a sângelui, iar venele sale mici creau un risc crescut de complicații, precum și posibilitatea apariției unei dureri extreme și a sângerării.

Puckett a urmărit-o pe Pike, care a ales să nu primească o ultimă masă și a cerut doar ca echipa însărcinată cu execuția să fie formată din femei, în timp ce rostea ultimele cuvinte: „Voi părăsi această lume așa cum mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții, și anume în iubire. Acum sunt bine. Sunt împăcată. Sunt pregătită să fiu liberă. Îmi voi sărbători libertatea. Este o zi bună."

Alături de ea se afla Mikey Noechel, un consilier spiritual budist. O mare parte din ceea ce și-au spus unul altuia nu putea fi auzit de cei aflați în camera pentru martori, deși au cântat împreună. Dar ceea ce povestește apoi Puckett este oricum, numai liniștit nu.

„La 19:33, a spus: Simt că vena din brațul meu este pe cale să explodeze. Un minut mai târziu, a spus: Un loc pulsează foarte tare. Nu era panică în vocea ei, era ca și cum ar fi spus: Oh, am o vânătaie. Cam așa a spus-o. A continuat să clipească din când în când, zâmbea și a râs de câteva ori. Am văzut o lacrimă rostogolindu-se din ochiul drept."

El este, așa cum ar trebui să fie un martor, foarte precis. La ora 19:37, spune el, Pike a tras „patru" respirații „extrem de profunde", iar trei minute mai târziu, la 19:41, descrie cum o piatră a fost așezată pe pieptul lui Pike. Este un detaliu curios în mijlocul groazei. Se pare că este vorba despre o tradiție menită să semnifice că doza de substanță letală a fost administrată. Viața se sfârșește. Dar nu și de această dată.

La 19:46, perdelele s-au închis, iar apoi, la fel de brusc, trei minute mai târziu, s-au deschis din nou. „Atunci a început să sforăie", spune el. „Suna ca atunci când, dacă ați intrat vreodată într-o cameră și ați găsit pe cineva sforăind, persoana respectivă se afla în cel mai profund somn posibil." Consilierul spiritual, care fusese scos din încăpere, a fost adus înapoi, iar piatra dispăruse.

Relatarea minut cu minut făcută de Puckett este tulburătoare. El descrie o serie de mișcări ample ale corpului. „Corpul s-a ridicat de pe targă și apoi a coborât. Foarte brusc. Încă sforăia. Apoi, la 20:01, piatra a fost așezată pentru a doua oară." Ultima imagine pe care a văzut-o a fost când corpul ei s-a încordat din nou și a gâfâit încă o dată, moment în care perdeaua s-a închis „pentru a doua și ultima oară".

Ceea ce s-a întâmplat apoi el și ceilalți martori au putut doar să audă: sforăituri, uși care se deschideau și se închideau, pași. „Sforăitul a continuat, dar cu un scârțâit sesizabil. Era ceva de genul: inspira, apoi scârțâit. Tot nu puteai vedea nimic, așa că noi, cei șapte, încercam cu toții să ne dăm seama ce era acel sunet. Era felul în care respira? I-au conectat un ventilator?"

La 20:53, la o oră și 26 de minute după deschiderea perdelelor, martorilor li s-a cerut să plece, iar conexiunea cu microfonul a fost întreruptă. La un moment dat între 20:05, când perdelele s-au închis pentru a doua oară, și momentul în care martorii au fost conduși afară, i-a fost administrată o a doua doză. Puckett și-a amintit: „Puteam auzi foarte slab acel sunet de sforăit până când am fost escortați afară de angajații Departamentului Penitenciarelor."

Acum, întrebările sale sunt aceleași cu cele care sunt puse peste tot în urma unei execuții pe care mama îndurerată a lui Colleen Slemmer a descris-o drept „un dezastru". Puckett subliniază că propriile sale observații sunt nimic în comparație cu ceea ce au îndurat membrii familiei lui Colleen, care au fost prezenți la penitenciar, dar nu au stat alături de reprezentanții presei. „Au fost membri ai familiei lui Colleen Slemmer care au așteptat 30 de ani pentru a vedea această sentință pusă în aplicare. Și ei au văzut toate acestea.

Au început ziua crezând că ucigașa fiicei lor, nepoatei lor, mătușii lor, persoanei dragi lor, urma să primească pedeapsa stabilită de un juriu format din oameni asemenea lor, iar apoi s-a întâmplat acest lucru și acum, în mod repetat, numele Christei Gail Pike a revenit în titlurile presei, în locul lui Colleen Slemmer, care a fost ucisă de Pike și de alte două persoane."

Avea 18 ani la 12 ianuarie 1995, când, împreună cu iubitul ei, Tadaryl Shipp, în vârstă de 17 ani, și o a doua tânără, prietena Shadolla Peterson, în vârstă de 18 ani, a atras-o pe Colleen către moarte sub pretextul că vor fuma cannabis. Pike credea că Colleen încerca să-i „fure" iubitul și susținea că adolescenta, o tânără liniștită care făcea voluntariat la competițiile Special Olympics și purta adesea un tricou pe care scria „computer geek", „își cam dădea cu părerea" despre ea.

Potrivit documentelor instanței, Pike i-ar fi spus lui Shipp: „Târfa aia trebuie să învețe o lecție". Ea a apelat la ajutorul lui Peterson pentru a-și atrage victima la o veche fabrică de abur abandonată, sub pretextul unei oferte de împăcare. Dar nu avea să fie deloc pace. Timp de 30 de minute, Pike și Shipp au supus-o pe Colleen unui atac prelungit, lovind-o și tăind-o cu un satâr de carne și un cutter, în timp ce Peterson privea. Potrivit documentelor instanței, victima, aflată în agonie, a strigat în mod repetat: „De ce îmi faceți asta?"

Colleen a fost înjunghiată de peste 100 de ori, i-a fost tăiat gâtul, iar în timp ce se zbătea să respire, Pike a ridicat o bucată mare de asfalt și a lovit-o în cap. Într-un gest înfiorător, a luat un suvenir de la locul crimei: o bucată din craniul victimei, pe care ar fi fluturat-o ulterior ca dovadă a faptelor sale și i-ar fi spus unei colege de clasă: „Dacă spui cuiva, te omor și pe tine". Corpul mutilat al lui Colleen a fost găsit a doua zi. A fost o crimă întunecată și înfiorătoare, iar Pike și-a recunoscut vinovăția, deși a negat că ea ar fi gravat pentagrama.

Peterson, care a stat de pază, a devenit martor al acuzării. Ea a pledat vinovată pentru complicitate după comiterea faptei și a primit o pedeapsă cu suspendare. Shipp a fost condamnat în anul următor, însă, pentru că avea doar 17 ani la momentul crimei, a fost judecat ca minor și a scăpat de pedeapsa cu moartea. În ceea ce o privește pe Pike, cu doar câteva săptămâni în urmă, avocații ei au depus o petiție de 226 de pagini prin care îi cereau guvernatorului statului să-i comute pedeapsa cu moartea în închisoare pe viață, fără posibilitatea eliberării condiționate. Avocații au documentat istoricul ei ca victimă a violenței, neglijării și abuzului sexual în copilărie, inclusiv două violuri, la vârstele de 11 și 17 ani.

În afara închisorii, sprijinul pentru Pike era considerabil, însă cazul ei nu a fost unul simplu, în care o crimă este comisă și pedeapsa este executată. În 2004, a fost condamnată pentru tentativa de omor asupra unei colege de detenție, pe care a încercat să o stranguleze cu un șiret. În 2012, doi bărbați - unul dintre ei o vizitase pe Pike - au fost arestați în legătură cu un plan de evadare. Colleen Slemmer ar fi împlinit 51 de ani în această lună. Mama ei, May Martinez, a avut uneori sentimentul că vocea ei s-a pierdut în mijlocul dezbaterii aprinse despre Pike, cu atât mai mult acum, când Pike se află pe un pat de spital. Sentința lui Pike și execuția eșuată vor continua să fie dezbătute mult timp de acum înainte.