Provocare maximă. Dragnea poate pierde. Iohannis poate câștiga

Postat la: 17.09.2018 |

Se joacă în aceste zile o partidă pe cât de dramatică, pe atât de interesantă. Cei doi protagoniști sunt Dragnea și Iohannis. Eventualele victime colaterale sunt cetățenii României. Din mai multe generații. Provocarea este uriașa avere a națiunii din subsolul Mării Negre. Arena de luptă e summitul celor Trei Mări. Aici, Dragnea poate suferi o înfrângere majoră. Și, paradoxal, Iohannis poate câștiga.

Mesajul lui Donald Trump adresat președintelui României, Klaus Iohannis, care este inițiatorul și organizatorul summitului Inițiativa celor Trei Mări, care se desfășoară în aceste zile la București, nu este, așa cum pare, un simplu gest de curtoazie. Înainte de a deveni unul dintre cei mai importanți politiceni ai lumii de astăzi, Donald Trump a fost un important om de afaceri. Iar gândirea sa este moderată de cifrele legate de pierdere și de profit, pe care le-a avut în vedere în întreaga sa carieră. Dacă vrea să obțină mai multe zerouri în beneficiul Statelor Unite, Donald Trump nu trebuie și nu poate fi de către nimei condamnat. El ar putea fi în schimb condamnat, dacă s-ar comporta ca un altruist în raport cu alte națiuni, prejudiciindu-i astfel pe cetățenii americani. Ceea ce nu este cazul.

Respectând ad litteram regula jocului, Donald Trump în felicită pe președintele Klaus Iohannis și îl încurajează discret să urmeze aceeași politică ca și până acum în domeniul energiei. Întâmplător sau nu, energia este atât preocuparea majoră din ultimele decenii a Statelor Unite, cât și principala temă a summitului celor Trei Mări. Și, tot deloc întâmplător, iată că în această perioadă, în politica internă a României, se joacă alba-neagra cu una dintre cele mai mari bogății care ne-a fost dată de Dumnezeu. Uriașele zăcăminte de gaze naturale din subsolul Mării Negre. Cine și cât va beneficia de pe urma lor? Cât vor beneficia societățile care au participat la explorare și urmează să treacă la exploatare? Și cât va beneficia statul român? La intersecția acestor interese, legitime și unele și altele, stă un act normativ. Așa numita Lege offshore, votată în Camera Deputaților. Respinsă la promulgare de către Klaus Iohannis. Și pe care, extrem de interesant, Liviu Dragnea își propune să o modifice printr-o Ordonanță de Urgență. Totul stă în suspensia acestei Ordonanțe de Urgență, care putea fi dată, dar nu a fost dată înaintea summitului. Oare de ce?

Multinaționalele cu capital unele american, altele rusesc, austriac sau maghiar doresc, ca și Klaus Iohannis, ca Legea offshore, sub pretextui unei mai mari precizii a textului actului normativ, să fie astfel modificată prin ordonanța de urgență, încât profitul lor să crească substanțial. Deși, după toate calculele făcute de experți, prin actuala lege, companiile vor câștiga în jur de 75 la sută. Declarațiile lui Liviu Dragnea, dar și documentul dat publicității zilele trecute și care este fundamentul preconizatului act normativ, indică o decizie politică în sensul consolidării actului normativ de bază, astfel încât să existe efectiv garanția că România ar putea încasa în viitorii ani din valoarea estimată de circa 100 de miliarde de euro, aproape 25 de miliarde.

Numai că, așa cum se întâmplă deseori în viață, s-ar putea ca aparențele să nu se potrivească cu realitatea. E clar că, în măsura în care la acest capitol Liviu Dragnea împreună cu majoritatea PSD plus ALDE încearcă să aducă beneficii națiunii române, el se expune în același timp nu numai presiunilor acestor multinaționale, care sunt puternic susținute de statele pe care le reprezintă, ci și unor repercusiuni în plan politic. Să sperăm - dar nu putem fi deloc siguri - că republica procurorilor sau Înalta Curte de Casație și Justiție nu vor interveni în vreun fel în acest război, iar sentința de condamnare sau de achitare a lui Liviu Dragnea sau noile anchete penale care îl pândesc nu vor fi plasate și ele sub această uriașă miză, în care este jucat interesul național versus interesul altor state.

De ce totuși în loc să grăbească lucrurile, în loc să precipite promovarea ordonanței de urgență, astfel încât evenimentul legislativ să se fi produs înaintea evenimentului politic al summitului celor Trei Mări, la care va fi prezent și secretarul pentru energie al Statelor Unite, Liviu Dragnea a ales ca ordoanța de urgență să fie promovată ulterior? Nu cumva avem de-a face cu o tergiversare intenționată, iar conținutul viitoarei ordonanțe să devină o miză pe tabla de șah politic, pe care șeful PSD o joacă pentru a-și câștiga libertatea și susținerea Statelor Unite? În acest caz, în ciuda tentativelor sale, el nu va avea decât de pierdut. Își va pierde susținerea internă și va fi nu numai urât, ci și disprețuit ca orice trădător de către factorul extern.

Dacă aceasta este situația cu Liviu Dragnea, dacă astfel el poate rata o mare victorie crezând că și-o asigură, în cazul lui Klaus Iohannis situația se inversează. Dacă la summitul celor Trei Mări, în intervenția sa de la deschiderea evenimentului sau ulterior, în cursul dezbaterilor, președintele României afirmă răspicat că interesul național al statului pe care-l reprezintă este acela de a realiza profitul cuvenit de pe urma propriei bogății naturale, atunci acest om politic va fi în câștig și își va crea șansa de a fi votat în alegerile prezidențiale și de acei români care, altfel, ar prefera să se abțină. Necrezând că Iohannis poate fi un adevărat patriot, capabil să servească interesele românilor.

Să fim așadar cu ochii pe cei doi actori politici. Să vedem ce vor face. Să vedem cum vor reacționa la presiunile care, cu certitudine, se vor exercita cu prilejul acestui summit, unde vor fi prezenți nu mai puțin de nouă șefi de state.

Sorin Rosca Stanescu