Se cere reabilitarea mareșalului Ion Antonescu: cine împinge noul demers și de ce cazul ajunge din nou în instanță

Postat la: 18.03.2026 |

Se cere reabilitarea mareșalului Ion Antonescu: cine împinge noul demers și de ce cazul ajunge din nou în instanță

Un nou demers pentru reabilitarea mareșalului Ion Antonescu a fost lansat în justiție, la două decenii după ultimul proces major pe această temă.

Cererea a fost depusă de o asociație recent înființată, dar a fost deja respinsă de Curtea de Apel București ca inadmisibilă. Dosarul merge însă mai departe la Înalta Curte.

Miza este una simbolică și juridică: contestarea condamnării din 1946 a fostului conducător al României, executat pentru crime de război și pentru dezastrul țării. Dincolo de noua acțiune, cazul readuce în discuție atât rolul lui Ion Antonescu în regimul autoritar și în alianța cu Germania nazistă, cât și istoria procesului său și a tentativelor eșuate de reabilitare.

O asociație a veteranilor de război a cerut în instanță reabilitarea lui Ion Antonescu, într-un dosar care reprezintă primul astfel de demers din ultimii aproximativ 20 de ani. Cererea a fost formulată de Asociația Neguvernamentală Veterani pentru Pace, Dreptate și Bunăstare, prin reprezentantul său, Nicolae Dumitru.

Potrivit datelor din portalul instanțelor, aceasta este prima și singura acțiune juridică depusă de asociație. Dosarul, înregistrat la Curtea de Apel București, a fost respins pe 11 martie 2026, însă decizia va fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Din cererea depusă la Curtea de Apel reiese că solicitantul a cerut anularea sentinței din 17 mai 1946, prin care Ion Antonescu a fost condamnat la moarte. În motivare, autorul demersului a susținut că fostului mareșal nu i s-a făcut dreptate nici după schimbarea de regim de după 1989 și că meritele sale față de statul român nu ar fi fost recunoscute.

Instanța nu a mai intrat însă în analiza fondului istoric sau a responsabilității lui Antonescu. Curtea a respins cererea dintr-un motiv strict procedural: legea permite formularea unei cereri de reabilitare doar de către condamnat, iar după deces, doar de către soț sau rude apropiate. O asociație nu are această calitate procesuală.

Ultima tentativă importantă a avut loc în procesul desfășurat între 2006 și 2008, într-o acțiune deschisă încă din 1998 de Șerban Alexianu, fiul lui Gheorghe Alexianu, fost guvernator al Transnistriei.

În acel proces, miza directă nu era doar numele lui Ion Antonescu, ci și exonerarea lui Gheorghe Alexianu. În 2006, Curtea de Apel București a dispus o reabilitare parțială în ceea ce privește acuzațiile de crime împotriva păcii, legate de războiul contra URSS până la Nistru, dar nu și pentru crime de război sau împotriva umanității.

În 2008, Înalta Curte a anulat acea soluție și a respins cererea, stabilind că participarea României alături de Germania nazistă nu poate fi ruptă în două etape distincte, una legitimă și una ilegitimă, iar crimele împotriva umanității nu pot fi justificate prin recuperarea teritoriilor pierdute.

Ion Antonescu a condus România între 6 septembrie 1940 și 23 august 1944. Deși regele Mihai I era formal șeful statului, puterea reală se afla în mâinile mareșalului, care controla Guvernul și Armata.

În septembrie 1940, Antonescu a instaurat un regim autoritar, iar România a devenit ulterior stat aliat al Germaniei naziste și al Italiei fasciste. În această perioadă au avut loc persecuții, deportări și masacre împotriva evreilor, precum Pogromul de la București, Pogromul de la Iași, deportările din Basarabia și Bucovina și masacrul de la Odesa.

România a intrat în război împotriva URSS pe 22 iunie 1941, de partea Germaniei, iar campania militară a continuat dincolo de recuperarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, până adânc în teritoriul sovietic. Regimul antonescian a fost implicat direct în politici de represiune, deportare și exterminare.

Pe 23 august 1944, Ion Antonescu a fost arestat din ordinul regelui Mihai I. Ulterior, el și ceilalți membri ai grupului său au fost preluați de sovietici, duși la Moscova și apoi readuși în România pentru proces.

În aprilie 1946, Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu și Gheorghe Alexianu au ajuns la Jilava. Tribunalul Poporului i-a condamnat la moarte pe 17 mai 1946, iar execuția a avut loc la 1 iunie 1946.

Procesul a fost puternic marcat politic, într-un context dominat de ocupația sovietică și de ascensiunea regimului comunist. Totuși, instanțele și documentele istorice au reținut că vinovăția celor condamnați s-a bazat și pe ordinele emise de ei în legătură cu deportările și masacrele.

Tema reabilitării lui Ion Antonescu provoacă și astăzi dispute deoarece aduce în conflict două planuri diferite: pe de o parte, caracterul politic al justiției din România postbelică, aflată sub influență sovietică; pe de altă parte, responsabilitatea directă a regimului antonescian pentru crime de război și crime împotriva umanității.

Hotărârea definitivă din 2008 a Înaltei Curți a mers exact în această direcție: chiar dacă procesul din 1946 a avut o puternică încărcătură politică, acest lucru nu anulează răspunderea pentru faptele comise în timpul războiului, notează sursa citată.

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

Se cere reabilitarea mareșalului Ion Antonescu: cine împinge noul demers și de ce cazul ajunge din nou în instanță

Postat la: 18.03.2026 |

0

Un nou demers pentru reabilitarea mareșalului Ion Antonescu a fost lansat în justiție, la două decenii după ultimul proces major pe această temă.

Cererea a fost depusă de o asociație recent înființată, dar a fost deja respinsă de Curtea de Apel București ca inadmisibilă. Dosarul merge însă mai departe la Înalta Curte.

Miza este una simbolică și juridică: contestarea condamnării din 1946 a fostului conducător al României, executat pentru crime de război și pentru dezastrul țării. Dincolo de noua acțiune, cazul readuce în discuție atât rolul lui Ion Antonescu în regimul autoritar și în alianța cu Germania nazistă, cât și istoria procesului său și a tentativelor eșuate de reabilitare.

O asociație a veteranilor de război a cerut în instanță reabilitarea lui Ion Antonescu, într-un dosar care reprezintă primul astfel de demers din ultimii aproximativ 20 de ani. Cererea a fost formulată de Asociația Neguvernamentală Veterani pentru Pace, Dreptate și Bunăstare, prin reprezentantul său, Nicolae Dumitru.

Potrivit datelor din portalul instanțelor, aceasta este prima și singura acțiune juridică depusă de asociație. Dosarul, înregistrat la Curtea de Apel București, a fost respins pe 11 martie 2026, însă decizia va fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Din cererea depusă la Curtea de Apel reiese că solicitantul a cerut anularea sentinței din 17 mai 1946, prin care Ion Antonescu a fost condamnat la moarte. În motivare, autorul demersului a susținut că fostului mareșal nu i s-a făcut dreptate nici după schimbarea de regim de după 1989 și că meritele sale față de statul român nu ar fi fost recunoscute.

Instanța nu a mai intrat însă în analiza fondului istoric sau a responsabilității lui Antonescu. Curtea a respins cererea dintr-un motiv strict procedural: legea permite formularea unei cereri de reabilitare doar de către condamnat, iar după deces, doar de către soț sau rude apropiate. O asociație nu are această calitate procesuală.

Ultima tentativă importantă a avut loc în procesul desfășurat între 2006 și 2008, într-o acțiune deschisă încă din 1998 de Șerban Alexianu, fiul lui Gheorghe Alexianu, fost guvernator al Transnistriei.

În acel proces, miza directă nu era doar numele lui Ion Antonescu, ci și exonerarea lui Gheorghe Alexianu. În 2006, Curtea de Apel București a dispus o reabilitare parțială în ceea ce privește acuzațiile de crime împotriva păcii, legate de războiul contra URSS până la Nistru, dar nu și pentru crime de război sau împotriva umanității.

În 2008, Înalta Curte a anulat acea soluție și a respins cererea, stabilind că participarea României alături de Germania nazistă nu poate fi ruptă în două etape distincte, una legitimă și una ilegitimă, iar crimele împotriva umanității nu pot fi justificate prin recuperarea teritoriilor pierdute.

Ion Antonescu a condus România între 6 septembrie 1940 și 23 august 1944. Deși regele Mihai I era formal șeful statului, puterea reală se afla în mâinile mareșalului, care controla Guvernul și Armata.

În septembrie 1940, Antonescu a instaurat un regim autoritar, iar România a devenit ulterior stat aliat al Germaniei naziste și al Italiei fasciste. În această perioadă au avut loc persecuții, deportări și masacre împotriva evreilor, precum Pogromul de la București, Pogromul de la Iași, deportările din Basarabia și Bucovina și masacrul de la Odesa.

România a intrat în război împotriva URSS pe 22 iunie 1941, de partea Germaniei, iar campania militară a continuat dincolo de recuperarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, până adânc în teritoriul sovietic. Regimul antonescian a fost implicat direct în politici de represiune, deportare și exterminare.

Pe 23 august 1944, Ion Antonescu a fost arestat din ordinul regelui Mihai I. Ulterior, el și ceilalți membri ai grupului său au fost preluați de sovietici, duși la Moscova și apoi readuși în România pentru proces.

În aprilie 1946, Antonescu, Mihai Antonescu, Constantin Vasiliu și Gheorghe Alexianu au ajuns la Jilava. Tribunalul Poporului i-a condamnat la moarte pe 17 mai 1946, iar execuția a avut loc la 1 iunie 1946.

Procesul a fost puternic marcat politic, într-un context dominat de ocupația sovietică și de ascensiunea regimului comunist. Totuși, instanțele și documentele istorice au reținut că vinovăția celor condamnați s-a bazat și pe ordinele emise de ei în legătură cu deportările și masacrele.

Tema reabilitării lui Ion Antonescu provoacă și astăzi dispute deoarece aduce în conflict două planuri diferite: pe de o parte, caracterul politic al justiției din România postbelică, aflată sub influență sovietică; pe de altă parte, responsabilitatea directă a regimului antonescian pentru crime de război și crime împotriva umanității.

Hotărârea definitivă din 2008 a Înaltei Curți a mers exact în această direcție: chiar dacă procesul din 1946 a avut o puternică încărcătură politică, acest lucru nu anulează răspunderea pentru faptele comise în timpul războiului, notează sursa citată.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE