Uriasa descoperire despre începuturile omului pe teritoriul României si cimitirului giganţilor de pe malul Prutului

• Tweet

Teritoriul de astăzi al României a luat naştere acum 100 de milioane de ani. A fost locuit de oameni, însă, cu mult mai târziu. Zeci de milioane de ani, spaţiul carpato-danubiano-pontic s-a aflat sub apele întinsei Mări Tethys, abia în acum 1.8 milioane de ani în urmă existând premisele răspândirii vieţii odată cu ridicarea Munţilor Carpaţi şi retragerea totală a apelor către mări mărginaşe, printre care şi viitoarea Mare Neagră.

Printre cele mai interesante descoperiri legate de începuturile umanităţii pe teritoriul României se află cu siguranţă două sit-uri din judeţul Botoşani, fascinante şi totodată cu o contribuţie deosebită la înţelegerea vieţii hominizilor care au trăit în acest spaţiu. Fără îndoială una dintre cele mai spectaculoase sit-uri paleolitice din România şi chiar din Europa de Sud-Est este tabăra vânătorilor de mamuţi descoperită de arheologi pe malurile Prutului, în apropierea localităţii Ripiceni, judeţul Botoşani.

"Prin întinderea şi succesiunea numeroaselor dovezi de locuire şi bogăţia materialului, aşezarea de la Ripiceni Izvor, ale cărei sedimente se înscriu pe o grosime de circa 12-13 metri, reprezintă una dintre cele mai importante staţiuni paleolitice din România şi poate chiar din întreaga zonă Europei de est şi de est-centrală", preciza Păunescu în lucrarea sa "Ripiceni-Izvor: paleolitic şi mezolitic: studiu monografic" din anul 1993.

Practic este vorba despre o aşezare, cel mai probabil, veche de 40.000 de ani, ridicată de oamenii de neanderthal, temuţii vânători de mamuţi ai Paleoliticului. În aceea perioadă, nordul de astăzi al României, mai ales cu judeţul Botoşani făcea parte din întinsa tundră eurasiatică a erei glaciare. Mamuţii lânoşi erau o prezenţă obişnuită pe acest teritoriu urmăriţi de vânătorii neanderthalieni, experţi în doborârea acestei prăzi uriaşe.

Aşa cum arată şi un adevărat "cimitir al mamuţilor" de la Ripiceni, tot pe malurile Prutului, zona era frecventată de mamuţii lânoşi. Tocmai de aceea neanderthalienii şi-au făcut un adăpost, o tabără de vânătoare pentru uciderea şi mai apoi procesarea vânatului.

În anul 1961, reputatul arheolog Alexandru Păunescu a efectuat săpături la Ripiceni Izvor. Aici a descoperit poate unul dintre cele mai mari depozite de oase şi fildeşi de mamut din această parte a Europei. De altfel, aici au fost scoşi din sit şi cei mai impresionanţi fildeşi de mamut din Europa de Sud-Est, astăzi la Muzeul de Arheologie Săveni.

Pe lângă numeroasele resturi de mamut, în cei 20 de ani de cercetări, a fost descoperită şi cea mai veche locuinţă de pe teritoriul României. Este vorba despre aceea tabără a vânătorilor de mamuţi. Era construită, cu bolovani la bază, cu structura centrală din fildeşi şi oase mari ale mamutului, peste care se amplasa, spun specialiştii, ca o pânză protectoare, piei şi blănuri de mamut.

Rămăşiteţele acestei locuinţe preistorice sunt conservate la Muzeul Judeţean de Istorie Botoşani. Arheologul Alexandru Păunesc credea că aici, pe malurile Prutului era locul de întâlnire al oamenilor de neanderthal veniţi după pradă inclusiv din teritoriile îngheţate ale Siberiei.

"Diversele comunităţi de paleantropi care au locuit atât în peşteri cât şi pe terasele râurilor vânau cu predilecţie un anumit animal care era mai numeros în raport cu alte specii. Mamutul iubea mai multe zonele stepice cu loess. Cei din staţiunile de la Ripiceni Izvor şi Moldova I vânau mamuţi (...) Neanderthalienii de la Ripiceni Izvor foloseau suliţa. Dovada utilizării aceste arme sunt numeroasele vârfuri foliacee şi alte bifaciale. Ca tehnică de vânătoare paleantropii de aici foloseau pentru prinderea vânatului mare, ca în cazul mamuţilor gropile capcane. Cu ajutorul lor imobilizau animalul, după care uciderea lui se făcea fără riscuri (...) Nu excludem posibilitatea ca vânătorii neandertalieni să fi avut pentru mamut, animalul preferat ca hrană şi care domina în zona calcaroasă a Prutului celelalte specii, un oarecare cult", preciza Alexandru Păunescu în lucrarea sa.

Tot la Botoşani, nu departe de Ripiceni, pe malurile Prutului, se află o altă aşezare paleolitică cu mari comori arheologice, legată de dovezile clare ale existenţei şi vieţuirii omului pe teritoriul de astăzi ale României. Este vorba despre sit-ul de la Mitoc, în punctul Malul Galben.

Aici au fost efectuate cercetări arheologice începând cu anul 1885 când geologul Gregoriu Ştefănescu descoperea prima staţiune paleolitică de pe teritoriul României. Ştefănescu descoperise aici unelte din silex. Au urmat şi alte cercetări în anii 50 dar abia în 1978 au început cercetările sistematice. În scurt timp specialiştii şi-au dat seama că este vorba despre unul dintre cele mai importante sit-uri preistorice din Europa. A fost descoperită o bogăţie de piese litice, în special unelte din piatră şi obiecte folosite la vânătoare.

Totodată la Malul Galben au fost găsite şi primele dovezi clare ale aprinderii focului de către oamenii Paleoliticului Superior, fiind descoperite cele mai vechi vetre pentru foc, de pe teritoriul României. Cercetări au fost făcute până în anul 2015, sit-ul continuând să fie de interes. Are nu mai puţin de şapte nivele de locuire, cu adâncime de pete 14 metri în domeniul stratigrafiei.

Pe scurt, a fost o aşezare locuită intens de oamenii Paleoliticului, probabil Homo Sapiens. Conform datărilor cu radocarbon oamenii au trăit în această aşezare de la Mitoc acum 32.000 de ani, timp de aproape 10.000 de ani. Nu era doar o tabără de vânătoare ci o aşexare complexă.