Apusul desculţului parvenit din ţărâna Teleormanului

• Tweet

Până în 1989, Teleormanul era tărâmul cunoscut doar din romanele „Desculţ" de Zaharia Stancu şi „Moromeţii" lui Marin Preda. Acum, cei mai de vază urmaşii lui Darie şi Ilie Moromete din Câmpia Teleormanului sunt baronii Adriean Videanu şi Liviu Dragnea.

Cei doi au reuşit să mute poiana lui Iocan din Siliştea Gumeşti în Casa Poporului şi Palatul Victoria, înlocuind butucii din lemn, pe care stăteau la taifas Dimitru lui Nae, Cocoşilă şi Ilie Moromete, cu fotoliile luxoase din Aleea Modrogan şi Bulevardul Kiseleff. Carierile politice ale lui Videanu şi Dragnea sunt trase la indigou, iar CV-urile lor sunt copy paste dupa cele ale lui Emil Bobu sau Tudor Postelnicu: provincialul disperat după putere, bani şi funcţii care doreşte că toată lumea să se învârte în jurul sau. Practic, carierele celor doi se regăsesc cel mai bine în descrierea lui Honore de Balzac: „Parvenitul se târăşte de-a buşilea în faţa celor ce-i pot fi de folos şi este obraznic cu cei de care nu mai are nevoie".

Însă, cei doi mai au ceva în comun, şi anume că ambii au fost crescuţi în ograda portocalie a lui Traian Băsescu. Dar când Dragnea şi-a dat seama că nu poate roade ciolanul gustos al puterii din cauza lăcomiei lui Videanu care înfuleca tot, a sărit gardul în ograda roşie a PSD. Aici, Dragnea a găsit pământul frământat şi moale de scandalurile dintre Iliescu şi Năstase şi, astfel, s-a căţărat ca vrejul de fasole pe arac în spatele lui Geoană şi, ulterior, a lui Ponta. După ce Năstase, Iliescu, Cosmancă şi Mitrea au lăsat frâiele PSD, Dragnea, prin aranjamente şi golanii politice, a trecut la butoanele partidului, având grijă, în acelaşi timp, să-i lucreze şi să-i treacă pe linie moartă şi pe ultimii mohicani ai PSD- Şerban Mihăilescu şi Viorel Hrebenciuc. Zece ani de zile, Liviu Dragnea a fost şmecher în PSD, dar mai ales din 2012, când a devenit tatăl şmecherilor, hotărând că Teleormanul e prea mic pentru el şi, ca atare, trebuie să vină în Capitală. A ajuns deputat, preşedinte executiv al PSD, ministru şi vicepremier.

A tăiat şi spânzurat în politica şi administraţia dâmboviţeană. A ţesut intrigi. A întreţinut bârfele. A combinat pe toată lumea. A făcut şi desfăcut alianţe pro şi contra naturii. Ajunsese Supermenul politicii româneşti. Peste tot pe unde mergeai dădeai de Dragnea şi de oamenii săi din Teleorman. Era ca-n romanul „Desculţ" a lui Zaharia Stancu: „Dacă o apuc pe Călmăţui în jos, dau numai de neamuri. Dacă o apuc pe Călmăţui în sus, până unde m-ar putea duce picioarele, neamuri, neamuri!". Insă, timpul a demonstrat că Liviu Dragnea nu a înţeles nimic din romanul lui Zaharia Stancu. „Cu burta plină, cu punga şi mai plină, omul nu mai vede nimic înainte. Se crede tare şi mare. Se crede fără moarte!... Ei, dacă n-ar fi moartea", spunea Zaharia Stancu.

Acum, Dragnea a ajuns aproape la capăt de drum în politica românească. De ce? Pentru că PSD din marele partidul unit în jurul lui Iliescu, Năstase, Cosmâncă, Miky Şpagă, Mitrea sau Hrebenciuc a ajuns în era Dragnea-Ponta o jucărie politică strunită de Traian Băsescu şi DNA care acum nu mai ştie cum să navigheze pe timp de furtună. Şi Dragnea a fost unul dintre căţeluşii preferaţi ai lui Traian Băsescu care, mulţi ani, s-a scăldat în valurile politicii dâmboviţene. Acum, rămas fără colac de salvare după ce Băsescu a plecat de la cârma Palatului Cotroceni, dar şi fără busolă pentru că Parchetul General l-a lăsat fără timona guvernului, Dragnea s-a supărat pe PSD şi ameninţă voalat pe cei care-l contestă.

„ Trebuie să mă gândesc serios dacă mai garantez pentru cineva în conducerea partidului. Şi asta trebuie să mă gândesc zilele astea. Am avut nenumărate discuţii, cu enorm de mulţi colegi. Iau în calcul un singur lucru, să mă gândesc la ce au spus unii colegi. Să mă hotărăsc ce vreau să fac eu în ceea ce priveşte conducerea partidului şi promisiunea pe care am făcut-o în BPN şi o să o fac şi acum este că o să mă gândesc serios", spunea în această săptămâna baronul de Teleorman. Încă odată se demonstreayă că Dragnea n-a ţinut însă cont de vorbele lui Zaharia Stancu: „Oamenii, băiatule, pe aici au trăit de la începutul veacurilor. Iei o mână de ţărînă în palmă. E ţărînă celor ce au vieţuit altădată pe aici. Oamenii sunt trecători. Numai ţărînă e veşnică, numai ţărînă nu moare", spunea Zaharia Stancu.

Acum, Liviu Dragnea se regăseşte cel mai bine în descrierea lui Honore de Balzac: „Parveniţii sunt ca maimuţele, având aceeaşi dibăcie ca ele; te uiţi la ele de jos în sus, le admiri agilitatea la căţărat; dar când ajung pe culme, nu mai vezi decât părţile lor ruşinoase". Dar cum spunea Octavian Goga: „sunt mulţi care, ajunşi la un vârf de munte, au ameţeli şi cad; iertaţi-i pe parveniţi"!

Ion Teleanu