• Tweet

Cel care a preluat, până una-alta, în mâini ferme, conducerea executivă a PSD. Ce reprezintă el? Ce viitor are? În ce măsură PSD câștigă sau pierde pe mâna lui Liviu Dragnea? Și care este temperatura partidului după ultimele convulsii?

Ce cotă are PSD în ziua în care genunchiul a plecat, din nou, la plimbare? De ce este supărat şi pe cine, Adrian Năstase? Poate ar fi buni să începem cu sfârșitul. Că Adrian Năstase este cel mai experimentat lider modern al socialiștilor, că el este personajul politic cel mai bine cusut și cel mai instruit, nu cred că se poate îndoi cineva. Nu au făcut-o nici măcar procurorii care l-au fugărit. Sau judecătorii care l-au aruncat după gratii. Când

Adrian Năstase este îngrijorat este semn rău. Pentru PSD. Când un lider politic de talia lui Adrian Năstase strănută, cel mai important partid al României se mișcă până în ultimele sale plăci tectonice. În ce constă alarma? În definitiv, PSD a guvernat patru ani. A dat un prim-ministru. A fost la milimetru să dea și un președinte. De ce i se pare lui Adrian Năstase că se întâmplă ceva grav cu partidul, atâta timp cât PSD, cu toate loviturile încasate în ultima vreme și după inevitabilă erodare produsă în patru ani, stă, bine mersi, la un scor electoral de peste 30 %?

Eu cred că Adrian Năstase a sesizat un lucru grav, care își poate produce efectele în timp. Acest uriaș partid socialist stă relativ bine electoral, din cauza masei sale inerțiale. În realitate însă, în interiorul său s-a produs o destructurare. În sensul că, Victor Ponta, atâta timp a fost președinte, s-a ocupat, de fapt, nu de partid, ci mai ales de guvernare. Iar când a avut treabă la partid, principala lui grijă a fost să încerce să-i elimine - și a și reușit - pe cei mai mulți dintre potențialii săi rivali. În PSD, a fost instaurată blestemata regulă a unanimității. Care funcționase, atât de dezastruos, înainte, și în PDL. Conform regulii unanimității, cine iese din front, trebuie eliminat.

Ordinul pe unitate se execută și nu se discută. În jurul lui Victor Ponta, în partid, a fost creat un imens gol. Un spațiu vid. Nu a fost posibilă, mult timp, apariția și afirmarea unor noi valori. În felul acesta, combustibilul partidului s-a împuținat. Asta este ceea ce a sesizat Adrian Năstase. Desigur, mai poate fi făcută și observația că acei lideri, cât de cât puternici, din conducerea PSD, care au reușit să reziste blestematei reguli a unanimității, supraviețuitorii, au intrat fie la guvernare - erodându-și acolo credibilitatea - fie au ocupat funcții de conducere la nivel parlamentar, fiind din aceste poziții supuși, la rândul lor, nenorocitei de comenzi unice.

În aceste condiții, Victor Ponta, din momentul în care a luat-o în jos pe topogan - ca să nu spun pe scară, pentru că aș putea fi bănuit că fac o aluzie legată de picior - a încercat să recurgă la un truc. Probabil pentru a atenua șocul căderii. Și anume, să plaseze în locul lui o persoană cu mai puțină personalitate, mai puțin dispusă să-și construiască un joc și o carieră proprie. Așa poate fi explicată opțiunea pentru Rovana Plumb, în importanta funcție de președinte al Consiliului Național PSD, și, apoi, de președinte interimar al partidului. De fapt, Victor Ponta fugea de cineva.

Fugea de îi sfârâiau călcâiele de Liviu Dragnea. De singurul lider politic din PSD pe care, nu numai că nu a reușit să-l elimine, dar, mai mult chiar, a fost silit să-l mențină, practic, la comanda partidului. Temându-se tot timpul de el. Să fim bine înțeleși. Cine l-a citit pe Victor Ponta știe că el este lipsit de o adevărată bărbăție politică. A fost incapabil să adune în jurul său lideri cu adevărat puternici. De aceea, Liviu Dragnea i-a stat ca un ghimpe în suflet. Ușurarea i-a adus-o lui Victor Ponta , Direcţia Naţională Anticorupţie. Care i-a dresat lui Liviu Dragnea un dosar urât și l-a și condamnat penal cu suspendare. Eu nu pun în discuție, acum, acest dosar penal. Eu nu fac decât să observ că Liviu Dragnea a avut bărbăția să facă un pas înapoi, atunci când, fie şi pe nedrept, a fost confruntat cu o condamnare penală. Iar Victor Ponta, în ciuda pantomimei pe care a jucat-o, răsufla, de fapt, ușurat.

În ce condiții revine Liviu Dragnea la comandă? Într-o situație de forță majoră pentru PSD. Cum ar fi putut fi acceptată ideea promovată de Victor Ponta, a unei autosuspendări din conducerea partidului, care nu este prevăzută, în niciun fel, în statut și a amânării, sine die, a unui congres care să aleagă o nouă conducere stabilă. Partidul, în aceste condiții, ar fi fost, mai devreme sau mai târziu, cu adevărat crucificat. Șmecheria cu Rovana Plumb ar fi putut funcționa. Dacă și numai dacă Liviu Dragnea nu ar fi revenit spectaculos asupra propriei sale decizii de a se retrage. Liviu Dragnea i-a încurcat socotelile lui Victor Ponta. A încurcat și socotelile, mult mai puțin importante, ale Rovanei Plumb. L-a pus și într-o poziție, cumva de șah etern, pe Valeriu Zgonea, care și el se pregătea să preia conducerea celui mai mare partid din România.

Aici, îngrijorările lui Adrian Năstase ar trebui să se oprească. Pentru că, iată, un lider politic al socialiștilor români, crescut chiar la școală sa, a reușit o mișcare spectaculoasă. Greșelile grave ale lui Ponta ar putea fi puse undeva la index. Numai că, Adrian Năstase nu are cum să nu observe că PSD s-a golit, cumva, de conținut, nu numai cât timp Victor Ponta a neglijat partidul, consacrându-se unei guvernări nu prea fericite, ci și cât timp, totuși, la butoanele PSD s-a aflat Dragnea. De ce a acceptat Liviu Dragnea ca o întreagă maşinărie de partid, care altă dată recruta și producea, în serie, activiști tineri, să se gripeze? A făcut-o pur și simplu la comandă lui Victor Ponta? Sau, la rândul său, Liviu Dragnea se teme de competitorii interni?

Greu de răspuns. În locul lui Adrian Năstase și eu aș fi îngrijorat. Există un singur personaj, în acest moment, capabil să răspundă tuturor acestor semne de întrebare. Este chiar Liviu Dragnea. Politicianul PSD care, chiar în acest moment, merge periculos pe sârmă. Pentru că, oricând, dosarul său penal i se poate detona în spate. Dacă chiar și în aceste condiții el a ales să riște, într-o tentativă de a opri o eventuală cădere liberă a partidului, atunci înseamnă că gluma se îngroașă.

SR Stanescu