Drumul şcolii către bunul simț japonez

• Tweet

Începând de astăzi, şcolile vor fi luate din nou cu asalt. Părinţi, elevi, dascăli şi bunici vor trăi cu intensitate momentul deschiderea noului an şcolar. Însă, în spatele acestor festivităţii se ascunde realitate netrucată în care se zbate de ani buni şcoala românească: dascăli prost plătiţi, superficialitate privind actul educaţional, manuale gratuite doar pe hârtie, dezinteres tot mai ridicat al elevilor pentru educaţie, părinţi care fac cu greu faţă cheltuielilor şcolare cotidiene şi mulţi, mulți bani la fondul şcolii.

Educaţia este în prim plan doar atunci când politicieni se înghesuie la deschiderea anului şcolar, după care, pentru majoritatea elevilor, școala înseamnă Dumnezeu cu milă, iar pentru alţii şcoală cu silă. Nicolae Iorga spunea că „Şcoală trebuie să te înveţe a fi propriul tău dascăl, cel mai bun şi cel mai aspru". Însă, ca elevul român să înveţe a fi propriul său dascăl, ar putea urma câteva modele din şcoală japoneză. Zilnic, timp de 15 minute, elevii japonezii fac curat în şcolile lor împreună cu educatorii, învăţătorii şi profesorii, lucru ce a determinat apariţia unei generaţii modeste şi atente la fenomenul curăţenie şi igienă.

Din clasa întâi până într-a 6-a, în Japonia, se preda o materie intitulată "Drumul spre bunul simț" în care elevii învaţă comportamentul civilizat şi manierele de bun simț. Nu rămâne niciun elev repetent din clasa întâi până la clasa a 7-a, fiindcă scopul este educaţia şi implantarea principiilor şi nicidecum învăţământul şi stocarea informaţiilor. Totodată, fiecare elev japonez are tot timpul la el periuţă de dinţi şi îşi spală dintîi după ce mănâncă şi, în acest mod, învaţă de mic cum să se păstreze igiena. De asemenea, profesorii japonezi iau masă cu 30 de minute înaintea elevilor, ca să fie siguri că mâncarea este bună şi nu este alterată, fiindcă elevul este considerat viitorul ţării şi trebuie protejat.

Dar, cu toate că japonezii sunt consideraţi printre cei mai bogaţi oameni din lume, nu angajează femei de casă sau dădace pentru creşterea copiilor. Părinţii sunt primii răspunzători de educaţia copiilor. Şcoala românească are nevoie astăzi de modelul japonez poate şi pentru faptul că un profesor sau un învăţător îşi pune totodeauna amprenta asupra educaţiei elevului, dar nu poate şti niciodată până unde ajunge influenţa lui. De aceea, Victor Hugo susţinea că „cel care deschide uşa unei şcoli, închide o închisoare", iar Nicolae Iorga a fost mult tranșant: „Școala cea bună e aceea în care şi şcolarul învaţă pe profesor".

Ion Teleanu