La TVR, nesimțirea a atins cote apocaliptice

• Tweet

Consiliul de administrație al televiziunii publice, preponderent de sorginte liberală, a ajuns la ora scadenței în urma blocării conturilor acestei instituții falimentare de către ANAF, la ordinul Guvernului Ponta, de bună seamă.

Fiindcă directorul Stelian Tănase, colaboratorii externi ai acestuia și apropiații din conducere au crezut în mod naiv că pot cheltui banul public după bunul plac, încasând indemnizații imense în raport cu altele din presă, în același timp luându-i în derâderele pe înalții demnitari ai statului, de cele mai multe ori grație simpatiilor politice ale editorilor. Iar restul emisiunilor s-au ridicat, tot preponderent, la nivelul spanacului ofilit.

În cele ce urmează nu ne vom referi la cifre, acestea fiind evident în defavoarea actualei conduceri a TVR, care pare că și-a pierdut definitiv și iremediabil busola spre a se orienta în spațiu și timp. Ci mai mult la implicațiile de ordin politic și social ale acestui scandal, că altfel nu-l putem defini. Stelian Tănase (iar prin numele acestuia exprimăm voința democratică a CA al TVR) a avut impresia că-și poate înjura finanțatorul la nesfârșit, încasând lunar peste 3.000 de euro și rotunjind conturile amicilor săi, precum și ale șefilor din televiziune ori ale Consiliului de administrație, indiferent dacă instituția înregistrează ori nu profit.

Că dacă lefurile celor din alte televiziuni ori din mass media sunt mult mai reduse, ce-i pasă lui? El reprezintă televiziunea națională, iar tot prostul trebuie să plătească pentru a avea acces la micul ecran, fie că-i place, fie că nu. Fie că dă televizorul pe „O dată-n viață", fie că e atât de rupt de oboseală, încât nici nu-l mai aprinde la orele nopții.

Deși s-a angajat în 2012 să reducă cheltuielile, Stelian Tănase le-a majorat fără niciun pardon, iar când a fost luat la întrebări despre contractele de colaborare și salariile șmecherilor din TVR - care dacă ar fi puși la treabă, n-ar fi în stare să încropească o anchetă jurnalistică ori un reportaj ca lumea - a invocat principiul confidențialității.

Nu vi se pare cunoscut acest scenariu, aidoma marii majorități a escrocheriilor prin care statul (adică cetățeanul de rând) a fost furat ca-n codru? Deși ne-am mai referit de-a lungul anilor în mod critic la acest subiect, trebuie să recunoaștem cu sinceritate că în încoronarea liberală a lui Tănase ne-am pus unele speranțe. Însă interesele personale ale acestuia și de grup, care au roit în jurul lui, și-au dat mâna cu cele de haită, motiv din care s-a ajuns în această situație apocaliptică.

TVR vrea acum, pe lângă ștergerea datoriilor, ca taxa pe micul ecran să fie dublată, ca șmecherii să-și încaseze în continuare indemnizațiile nesimțite, fără bătăi de cap. Iar ca argument reclamă faptul că în alte țări europene se plătește mult mai mult de 11 - 12 euro pe an, ca la noi. Desigur că, lovită de amnezie, conducerea uită să precizeze că în alte state telespectatorul nu plătește nimic, însă nici nu face jocurile unui partid politic ori altul, dar asta este o altă problemă. În mod logic și normal, Parlamentul - și nu Guvernul, că executivul doar subvenționează această instituție falimentară, pe care n-o poate controla - ar trebui să acorde o autonomie totală TVR, cum își dorește și Tănase Stelian, de altfel.

Iar contribuabilul să nu mai fie obligat, în mod absolut neconstituțional, să plătească o taxă pentru un serviciu adesea îndoielnic și pe care, poate, nu și-l dorește. Mai clar, dacă omul de rând vrea televiziune prin cablu, s-o plătească. Dacă iubește transmisiile TVR, să le plătească și pe acestea, separat, exact ca în cazul HBO sau a programelor pentru adulți. Că de ce să-l aibă zilnic pe Moise Guran, Dragoș Pătraru, Iuliana Tudor & Co pe ecrane, dacă nu se uită la ei și nici nu-i savurează? De ce să fie victima unei nelegale duble impuneri, doar așa, de amorul artei și din mândrie națională prost înțeleasă?

În acest sens, în 2014, deputatul Ștefan Burlacu a înaintat Parlamentului un proiect de lege, prin care aberanta obligativitate a taxei TVR să fie eliminată. Nu că el ar fi doscoperit America, apa caldă ori mersul pe jos, preluând în realitate criticile apărute în presă, de la apariția televiziunii prin cablu, la adresa dublei impuneri pentru plata emisiilor televizate, dar omul trebuie menționat fiindcă a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, în fața legislativului competent.

Că nu s-a întâmplat nimic, era de așteptat, deoarece veneau alegerile. Dar acum, după ce-au trecut (lasă că vin altele), iată că și Ponta achesează la idee, considerând că plata universală a taxei TVR este depășită. Și gândește corect, din punctul nostru de vedere. TVR vrea autonomie și retribuții confidențiale? Atunci să se autofinanțeze, că de ce să se îmbuibe pe ascuns din bani publici și să fie tributară propriei politici editoriale?

N-am vrea să se creadă că milităm pentru o televiziune națională subordonată puterii de guvernământ care o finanțează (cum am mai avut), dar nici nu putem accepta prezenta situație, când se cheltuie banul public cu nemiluita, pe emisiuni - dar mai ales pe salarii nesimțite -, pe care le vizionează prea puțini dintre plătitorii de taxe, achitând în mod samavolnic un serviciu nedorit, care le este încasar cu japca pe factura de curent. În concluzie, cine iubește TVR să cotizeze, iar cine nu, să fie lăsat slobod să apese pe telecomandă acolo unde dorește.

Dan Coste