LACRIMA RUGINITĂ A LUI RUGINĂ DE PE OBRAZUL LUI OVIDIU

• Tweet

„Lacrima lui Ovidiu" este un vin licoros, care îşi ia aroma extraordinară şi dulceaţa de pe dealurile Dobrogei, o băutură pe care aproape toţi românii o cunosc şi o preţuiesc aşa cum merită.

La Constanţa, din păcate, mai există însă şi o altă lacrimă a lui Ovidiu. Una amară. Ea se află pe obrazul universităţii al cărei patron spiritual este. O lacrimă de culoarea ruginei, pricinuită de multele matrapazlâcuri care se petrec în instituţie.

A RUGINIT FRUNZA DIN VII ŞI VIN ALEGERILE PENTRU RECTOR

Înţepat de primul nostru material despre infracţiunile săvârşite de unele cadre didactice de la Ovidius cu ocazia admiterii din 2011, domnul rector al universităţii, prof. dr. Sorin Rugină, a reacţionat. De fapt, a încercat să împuşte doi iepuri dintr-o dată. A transmis pe e-mail tuturor angajaţilor din UOC un meseaj revoluţionar-mobilizator, în care, pe un ton extrem de politicos, spre slugarnic, le mulţumeeşte pentru munca depusă şi rezultatele deosebite:

„Dragi colegi,
Vă mulțumesc tuturor celor care ați contribuit cu fapta, gândul și sufletul la promovarea acestui mare examen, pe care nicio universitate dinRomânia nu l-a dat în condițiile speciale în care am evoluat academic în ultimii 5 ani.
Vă felicit pe toți cei care v-ați comportat ca adevărați universitari! Mulțumesc doamnelor și domnilor prorectori, președintelui senatului, doamnelor și domnilor decani, Direcției General Administrative, Resurselor umane, Direcției economice, Serviciului juridic pentru implicare și devotament.
 FELICITARI!"

Ăsta-i primul iepure pe care vrea să-l împuşte cu comunicatul. Să-şi facă pe faţă, campanie electorală. Domnul Rugină se apropie de sfârşitul mandatului de rector. În curând, vor avea loc din nou alegeri şi dânsul mai vrea un mandat. Şi ca să fie sigur că îşi creşte şansele, recurge la o tehnică simplă de manipulare, care s-ar rezuma cam aşa: „Am început o serie de proiecte. Alegeţi-mă tot pe mine, ca să le ducem la bun sfârşit". În scrisoarea domnului rector, tehnica aceasta rudimentară sună aşa:

„De luni, începem o altă etapă, mult mai complexă și de durată, încercând să dovedim că suntem performanți (auditul Curții de conturi), că suntem participanți corecți și valoroși în accesarea și derularea fondurilor europene (controlul proiectelor POSDRU), că suntem maturi și morali în derularea vieții noastre interne (alegerile structurilor de conducere) și promovarea imaginii instituției (analizele interne și ancheta DNA referitoare la cărțile scrise de deținuți)."

CE NU ŞTIE RECTORUL DESPRE MINE

Cel de-al doilea iepure pe care vrea să-l împuşte domnul Sorin Rugină cu comunicatul, mă priveşte şi pe mine, deşi numele meu nu este pomenit, ci doar sugerat. Al meu şi al presupuşilor informatori ai mei din interiorul UOC. I-auziţi aici:

„Atacurile din presa apărută la nivel central în ultimele zile, de o violență verbală inacceptabilă, pe teme vechi, de mult rezolvate de rapoartele MEN și trecute la capitolul 'istorie' de evaluarea recentă, nu fac decât să ne mobilizeze împotriva tuturor acelora, care din perspectiva propriului interes, sacrifică principiile fundamentale ale academismului".

Adică sunt atacuri care se bazează pe nimic, pe falsuri, zvonuri sau pe fapte vechi, venite de la persoane care vor să distrugă universitatea. Trec peste această a doua tehnică gregară de manipulare a domnului rector, care se rezumă cam aşa: „Dai în mine, dai în fabrici şi uzine". Adică ascunderea în spatele firmei instituţiei. Domnule rector, v-a luat-o altcineva înainte şi a spus: „ L'etat c'est moi" . Dar asta a fost demult. Dumneavoastră în nici un caz nu puteţi spune: „L'universite c'est moi". Pentru simplul motiv că universitatea nu sunteţi dumneavoastră. Şi pentru că mă consideraţi duşman, am să vă dau câteva amănunte pe care sigur nu le ştiţi.

La începutul anilor '90, pe când dumneavoastră nici nu visaţi că există o universitate cu numele de „Ovidius" care încerca să se nască la Constanţa, m-am trezit la mine în birou, la redacţie, cu un grup de tineri care intraseră în greva foameni. Câtorva fete le era rău de tot. Una a şi fost dusă în acea zi la spital. Erau candidaţii care dăduseră admitere la Facultatea de Farmacie de la universitatea pe care acum o conduceţi. Numai că Ministerul Învăţământului nu voise să recunoască nici facultatea şi, implicit, nici examenul de admitere. Grupul de tineri era însoţit şi de câţiva profesori. Dacă îmi aduc bine aminte, unul dintre ei era chiar în greva foamei. Astăzi este un reputat specialist. Lucrează la Institutul „Parhon". Am scris o serie de articole în care le-am susţinut cauza. Mai mult, am mers cu ei de mână la minister şi am făcut scandal. Facultatea, după cum puteţi singur constata, s-a înfiinţat. Aşa că nu-mi spuneţi mie că sunt duşmanul UOC. Dar să lăsăm problemele personale şi să trecem mai departe la fapte concrete, dovedite cu documente.

PASTILA ILEGAL- AMARĂ DE LA FARMACIE

Dacă 2011 este istorie, după cum spune domnul rector, să venim în zilele noatre, adică 2014-2015. Facultatea de Farmacie este cea mai solicitată de către candidaţi. Aici s-au făcut şi ilegalităţile de la admitere pe care vi le-am prezentat deja în episodul trecut. Lucrurile se schimbaseră însă. Profesorului Gheorghe Ţarălungă, autorul mânăriei, procurorii DNA i-au scurtat ţara, care a devenit cât apartamentul pe care nu are voie să-l părăsească, pentru că se află în arest la domiciliu. Decan era acum doamna prof. dr. Rodica Sârbu. Cadru didactic deloc pe placul domnului Rugină. Mai ales că nici nu-l susţinuse atunci când luase mandatul . Şi atunci, rectorul, după modelul Johannis: „Vreau un guvern pe care să-l pot numi guvernul meu", a vrut şi el un decan pe care să-l poată numi: „decanul meu". Primul pas era demiterea domanei prof. Sârbu.

Pe data de 2.07.2014, rectorul Sorin Rugină solicită convocarea Adunării Generale a cadrelor didactice din Facultatea de Farmacie. În această adunare, rectorul cere demisia de onoare a doamnei decan, ameninţând totodată că dacă aceasta nu o va face, o va demite el. Motivele pentru care Sorin Rugină cerea demisia de onoare a doamnei Sârbu erau trei: 1. O sesizare făcută de cineva din afara UOC, 2. O sesizatre făcută de doamna dr. Ramona Mihaela Stoicescu. 3. Sesizarea unui grup de studenţi. În esenţă, toate trei spuneau cam acelaşi lucru: că doamna decan nu-şi face treaba.

ROSEMARY, RAMONA ŞI TREI GOLĂNII DE PORT

Să luăm pe rând aceste trei argumente ale domnului rector:

1. Sesizarea făcută de doamna Manuela Rosemary Apetroaie, depusă la data de 27.06.2014 şi înregistrată cu numărul 6427. Atenţie la dată. Sfârşitul lunii iunie. Numai că madamme Rosemary, începând cu data de 1.05.2014, a încetat activitatea la UOC pe motiv de boală. Cum ar veni, cu aproape două luni înainte de a depune plângerea, nu prea mai era pe acolo. Să fi bătut drumul până la Constanţa Rosemary cea maladă, numai ca să depună o plângere împotriva doamnei decan? Sau a mai făcut şi o plajă, că începuse sezonul.

2. Să o lăsăm pe Rosemary să se trateze şi să trecem la Ramona. La Ramona Mihaela Stoicescu, cea de-a doua reclamantă, a cărei sesizare a fost depusă la data de 2.07.2014 şi are numărul de înregistrare 6655. Din nou, atenţie la dată. Începutul lunii august, când toată lumea este în vacanţă. Să zicem că Ramona a fugit puţin de la plajă, asemenea lui Rosemary, ca să depună plângerea. Ramona, Rosemary, parcă suntem în perioada interbelică, în Piaţa Ovidiu (săracu') sau pe faleză, la Cazinou. Mai lipseşte Zaraza.

Să mai remarcăm că sesizarea Ramonei a fost depusă la foarte scurtă vreme după cea a lui Rosemary. De ce a făcut Ramona sesizarea? La prima vedere, din răzbunare.Ramona noastră un semestru întreg a lipsit de la catedră. I-a ţinut locul cineva care nu era cadru didactic şi nici nu avea nici un fel de contract cu universitatea. Cineva de pe stradă, cum ar veni. La sesizarea studenţilor, decanul Rodica Sârbu l-a anunţat pe rectorul interimar de atunci, prof. Ion Bordeianu, Consiliul de Administraţie şi Senatul şi cu acordul acestora i-a aplicat Ramonei o sancţiune disciplinară. Avertisment. Sancţiunea cea mai blândă, dar care îi interzicea Ramonei să participe la un concurs de promovare. La început, a dat universitatea în judecată, dar a pierdut glorios şi sancţiunea a rămas. Aşa că nu mai putea spera alta decât schimbarea decanului. Iar noul decan să-i anuleze avertismentul, lăsându-i astfel drumul liber către promovare.

3. A treia e cu belea. Cu belea mare. Penală, adică. Sesizarea depusă de studenţi este falsă. Doi dintre semnatari nici nu se aflau în ţară la data când se pretinde că au semnat-o. Iar restul semnatarilor au dat declaraţii în faţa nortarului că semnăturile nu le aparţin şi nici nu au habar de conţinut. Aşa a făcut domnul rector Rugină primul pas pentru demiterea unui om pe care nu-l agrea. Cu falsuri şi declaraţii de la stafii. În episodul următor vă vom dezvălui cum a reuşit, totuşi, să o demită pe cea care-i stătea ca un ghimpe în ochi.

TRĂIASCĂ ŞI ÎNFLOREASCĂ

Domnule rector îşi încheie triumfător pomenitul mesaj trimis pe e-mail către subalterni:
„VIVAT, CRESCAT, FLOREAT" UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA!
Ne permitem să încheiem şi noi, tot în latină:
„POST TENEBRAS SPERO LUCEUM".
După tenebre, sper lumina. Poate chiar în curând, cu ocazia alegerilor pentru funcţia de rector.
Ca să nu spun: „DURA LEX, SED LEX", Să nu spuneţi că am ceva cu Ţarălungă.

Sorin Ovidiu Bălan