• Tweet

Europa se confruntă cu polarizare, violență, tentative de asasinat, teorii ale conspirației și informații false, în contextul în care electoratul va merge la vot anul acesta, atât la alegeri europene cât și naționale, scrie Euractiv.

Alegeri la nivel național vor avea loc în Austria, Belgia, Bulgaria, Croația, Lituania și România, dar și în Islanda, Georgia și Regatul Unit. Războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu, instabilitatea politică internă, temerile economice și angajamentul oscilant al Americii față de Europa țin cu nervii întinși atât candidații cât și alegătorii.

Cele mai recente alegeri au avut rezultate felurite. Unele au demonstrat forța și adaptabilitatea democrației, altele au deschis calea unor partide extremiste. În mod tipic astfel de partide sunt eurosceptice și se opun imigrației, politicilor climatice, protecției mediului și sprijinului pentru Ucraina.

Unele sunt rusofile și câteva se opun izolării Chinei. Cu toate acestea unii lideri de centru i-au întins mâna dreptei radicale, rezultând compromisuri excluse până acum de partidele consacrate. Va fi fiind acesta doar un răgaz electoral trecător pe drumul către o Europă mai echitabilă, mai integrată, mai competitivă și mai verde sau avem de-a face cu o transformare mai profundă în privința chestiunilor care-i interesează cu adevărat pe europeni?

Două scenarii expun două variante în antiteză ale viitorului UE, într-un an în care jumătate din electoratul global merge la urne.

Primul scenariu: Regres - Acest scenariu se referă la o Europă în care politica de dreapta radicală devine larg acceptată. Partidele de dreapta din Franța și Italia se străduiesc să-și arate o fațetă mai moderată pentru a ameliora neliniștea electoratului, în vreme ce acelea din Ungaria și Slovacia nu dau semne că și-ar modera poziția.

În Italia, Olanda și Scandinavia guvernele de coaliție includ deopotrivă partide de centru-dreapta și extrema dreaptă, adoptând politici considerate cândva inacceptabile. Iar alegerile par să valideze afirmația lui Marine le Pen cum că alegătorii preferă partidele de dreapta radicală autentică mai degrabă decât imitațiile lor de centru-dreapta.

Evoluția are implicații deopotrivă interne și externe. UE e cunoscută pentru „puterea blândă", promovându-și modelul economic și social pentru a influența alte țări. Însă valul populist subminează credibilitatea acestui model, reducând influența UE în domenii precum normele privind angajații, drepturile omului, climă și reglementarea inteligenței artificiale.

Politica față de China se modifică din rivalitate strategică în cooperare, pe măsură ce sunt aleși mai mulți politicieni cu simpatie pentru Beijing, în ciuda violării drepturilor omului și amenințării Taiwanului de către acesta. Aspect care va adânci falia dintre Europa și America.

În acest scenariu sprijinul UE pentru Ucraina s-ar putea disipa, periclitând nu doar asistența militară și financiară, ci și aspirațiile Kievului de aderare. UE le-a oferit în pripă perspectiva aderării Ucrainei și vecinilor ei, imediat după invazia rusă, drept dovadă că e capabilă să acționeze „geopolitic".

Însă o cotitură spre dreapta ar putea amplifica obstacolele din calea unei viitoare aderări a acestor state. Iar regiunea balcanică va continua să se lupte cu problemele pe termen lung ale guvernării, în ciuda încurajărilor UE. Per total, în acest scenariu integrarea europeană s-ar opri cu totul, iar liderii UE ar adopta o abordare tranzacțională în privința unor politici-cheie precum Pactul Verde, statul de drept și drepturile omului.

Al doilea scenariu: Relansare - În al doilea scenariu partidele eurosceptice nu vor reuși să se solidarizeze și vor ajunge la putere lideri dedicați valorilor fundamentale ale UE. După o scurtă pauză electorală UE și-ar relansa politicile-cheie, promovându-le pe o dublă linie, geopolitică și economică.

Prioritățile imediate ar fi nivelul de trai, șomajul, costurile vieții de zi cu zi, investițiile, tehnologia și exportul. UE s-ar angaja în reconstrucția Ucrainei, asigurându-se că noua infrastructură respectă normele ecologice și digitale europene. Ceea ce ar apropia Ucraina mai mult de UE. UE ar urma să asigure asistență umanitară în Fâșia Gaza după încheierea luptelor și i-ar asigura fonduri pentru reconstrucție prin programul de asistență externă.

Noua Comisie și-ar baza programul pe propunerile formulate de foștii premieri italieni Enrico Letta și Mario Draghi, aprobate de Berlin și Paris. Scopul ar fi să se profite de marea piață unică a UE pentru creșterea competitivității în raport cu China și SUA. Un nou șef al diplomației UE le-ar cere țărilor membre cu mentalitate similară să colaboreze la proiecte de politică externă și militare sub egida Uniunii.

Orice regres aparent în privința unor angajamente fundamentale, precum Pactul Verde, se va fi dovedit a fi doar efemer, tolerat exclusiv din rațiuni electorale. Legislația verde a și fost adoptată în cea mai mare parte și ar fi dificil de abrogat. Companiile au investit deja masiv în tranziția verde și promit că vor trage UE la răspundere dacă nu-și va respecta angajamentele.

După alegeri, contestarea dreptei radicale, care se va autointitula tot mai frecvent doar „dreapta", va presa centrul politic tot mai contractat să colaboreze în ciuda divergențelor interne la un program credibil pentru următorii cinci ani.

Printre prioritățile noii Comisii ar urma să se regăsească cooperarea industrială, pentru a se reduce dependența de furnizorii externi inconsecvenți, producția comună a unor sisteme de armament avansate, achiziția comună, la nivel UE, a energiei și a materiilor prime esențiale și țintele de reducere a emisiilor până în 2030.

Negocierile de aderare cu Ucraina și Moldova s-ar deschise la finalul lui 2024, în pofida eforturilor președinției ungare de a le tergiversa. Consiliul îi va cere Comisiei să formuleze propuneri pentru o nouă cooperare cu Regatul Unit, după ce acolo se va fi instalat un nou guvern în urma alegerilor de pe 4 iulie.

Bătălia pentru drepturile și libertățile fundamentale va caracteriza Europa în anii următori, însă dreapta radicală nu va afecta grav continentul. Interesul general al Europei pentru securitate nu va face decât să crească pe viitor. Per total, anul electoral 2024 va confirma adaptabilitatea Europei și atracția persistentă a valorilor pe care a fost fondată UE.