• Tweet

​Ziua, Magda Mihăilă este această femeie de 34 de ani care are un job de manager de comunicare într-o organizație internațională din domeniul medical. Seara, tânăra face stand-up pe scenele Europei, în patru limbi străine.

Magda își duce poveștile copilăriei petrecute în satul Vârlănești, județul Bacău, peste tot în lume, în franceză, engleză, spaniolă și română, iar oamenii o primesc cu brațele deschise și râd cu poftă, mai ales când aud despre cum a fost viața ei la țară. Ea locuiește în prezent într-un orășel din Franța, aflat la granița cu Elveția, dar urcă și pe scena de la noi, ori de câte ori revine în țară și are timp. Aceasta este povestea ei:

Magda Mihăilă este cea mai mică din cinci frați. Nu a locuit niciodată împreună cu toți, deoarece diferențele de vârstă sunt foarte mari. Cu toate acestea a descoperit că sunt legați de umor, deoarece fiecare dintre ei îl folosește ca mecanism de supraviețuire. Unul dintre frați îl folosește chiar zilnic în meseria lui, deoarece este actor și magician. Dacă ar fi să găsească izvorul acestei calități, atunci mama ei ar fi sursa.

„Tatăl meu a primit o educație mai rigidă din partea părinților învățători, dar mama mea a avut ca model în familie frații mai mari, care cântau la fluier și frunză, dar și o mamă care compunea glume în versuri pentru oamenii din sat și cântece de înmormântare când era cazul. Așa se face că atunci când aveam musafiri, mama era sufletul petrecerii, spunea bancuri și povești până noaptea, iar invitații își scoteau carnețelul și notau bancurile ca să le poată spune mai departe. Tata era tăcut, râdea înfundat la glumele ei, se revolta când erau prea porcoase, dar, din când în când, puncta totul cu o replică foarte amuzantă, care demonstra că și pentru el umorul e important, doar că educația nu-i permitea să-și iasă din rol", povestește comedianta.

A realizat că este amuzantă când a descoperit cum o glumă face minuni în momentele tensionate din familie. Apoi, la vârsta de opt ani, Magda a părăsit lumea satului și s-a mutat la Târgu Ocna împreună cu sora ei, pentru a merge la școală. A fost destul de afectată de schimbarea bruscă, dar a început să folosească umorul ca să „niveleze diferențele dintre ea și colegi. Când a văzut episoade din serialul „Seinfeld" la TV, Magda nu știa că se numește stand-up ceea ce făcea actorul la începutul fiecărui episod, dar în mod cert a fost fascinată de faptul că un singur om cu un microfon, pe o scenă, are atenția publicului fiind el însuși, fără să interpreteze un rol.

În adolescență, ea și colegii săi au descoperit fragmente din stand-up-uri găsite pe internet și au început să se uite obsesiv la ele, până când le învățau pe de rost și le repetau când se întâlneau. Apoi, când a intrat la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București, fiind pasionată de scris, Magda a crezut că-și va folosi umorul pentru a scrie opinie în presă. Încă din primul an de facultate, gândul i s-a schimbat după ce a fost să vadă un spectacol de stand-up cu trei comedianți din Capitală.

„Mi s-a părut atât de prost, încât primul meu gând a fost că eu aș putea face asta mai bine", spune ea. N-a dat curs gândului imediat, deoarece l-a întrebat pe fratele ei actor ce părere are despre stand-up. „Mi-a spus că e foarte greu, pentru că el a încercat să facă asta, în timp ce era gazda unui spectacol. Cum eu aveam 20 de ani și el 31, adică 11 ani de experiență în plus pe scenă, nu mi-a trecut prin cap să am o părere proprie și am lăsat gândul să mai aștepte. Cred că m-a influențat și faptul că exista foarte puțin conținut pe internet în acel moment, și încă nu ajunsese la mine informația că și femeile fac asta", explică Magda Mihăilă.

Studenția i-a deschis calea Magdei spre călătorii, iar primul pas a fost o bursă Erasmus la Lyon. De aici și până să se stabilească în străinătate, după ce și-a terminat studiile, a fost doar un pas. În toamna lui 2015, însă, munca a readus-o în țară cu un contract de doi ani. Trecuseră deja opt ani de când pusese gândul despre stand-up la colț, dar după o lună de stat în București și-a făcut curaj și a urcat pe scenă la o seară de Open Mic. „Mi-am zis că dacă vreau să încep să fac asta, un moment bun e să încep în limba mea natală, în care mi-e cel mai ușor să gândesc lume", povestește tânăra.

Din clipa în care s-a înscris la acel Open Mic, Magda a avut la dispoziție o săptămână pentru a scrie glume pentru cinci minute petrecute pe scenă. A vorbit despre moldoveni, despre ea și un fost iubit, iar oamenii au râs din prima. „Dacă se auzeau greierii, nu sunt sigură că aș mai fi încercat și a doua oară." Faptul că oamenii au râs la primul ei show a fost esențial, spune Magda. Lucrurile s-au legat organic, mai ales că în acea primă seară, în public, era un comediant care i-a propus să urce cu el pe scenă și să-i deschisă următorul spectacol.

Brusc s-a trezit în lumea stand-up-ului bucureștean și, când nu era plecată cu munca, urca pe scenă de cinci-șase ori pe săptămână. „Asta m-a făcut să colaborez cu alți comedianți, fără să am o strategie, fără să mă gândesc cine are influență și cine nu. La job câștigam un salariu bun, așa că am avut libertatea de a face stand-up, doar din dorința de a face oamenii să râdă și să devin mai buna la asta", recunoaște Magda.

După ce s-a acomodat cu noua pasiune, într-o călătorie la Londra, Magda a făcut stand-up în engleză și i-a plăcut mult flexibilitatea de a gândi glume direct în limba asta, „unde frazele sunt mult mai concise și ai nevoie de puține cuvinte pentru a ajunge la punch line." Acesta a fost startul pentru o nouă serie de show-uri, cele internaționale. Comedianta stă în Franța, dar cel mai apropiat oraș mare de ea este Geneva. Aici existau spectacole de stand-up în engleză, pentru expați, iar Magda s-a băgat rapid în schemă.

Cum călătorea des în Franța și în Spania a făcut același lucru și aici, dar apoi, când oportunitățile în engleză nu i se mai păreau destule, a trecut la show-uri în franceză și spaniolă. Deplasările în interes de job, dar și vacanțele, au fost ocaziile de care Magda a profitat pentru a urca pe scenele din acele locuri.

„Am căutat evenimente de stand-up care aveau loc când călătoream. Am contactat organizatorii, le-am arătat un clip cu ce fac și le-am cerut să urc. În altele, am ajuns pentru că aveam amici comedianți care veneau din acele locuri și m-au recomandat. Cele mai bune momente pe scenă le-am avut în Islanda, Georgia, Statele Unite, Spania, Portugalia și Olanda", spune ea.

Pe Magda o inspiră „trezitul de dimineață în lumea în care trăim." Scrie glume foarte personale, despre viața și fricile ei, despre problemele din societate care o preocupă, despre deciziile ridicole pe care le luăm din obișnuință, despre cât de asemănători suntem unii cu alții. Are idei mereu și le notează în telefon sau, dacă se grăbește, înregistrează un mesaj vocal. Rar i se întâmplă să se așeze în fața unei pagini albe pentru a scrie glume, dar face asta doar atunci când are spectacole unde i se cere să abordeze o temă anume.

În general, explorează glume și subiecte universale, dar își adaptează conținutul și la context, în limba în care le spune, în funcție de topica și expresiile specifice. „De multe ori, nu scriu glume în funcție de limbă, ci în funcție de țara în care urmează să merg și tipul de public pe care urmează să-l am", explică ea.

Magda vorbește mult despre identitățile pe care și le asumă în viața de zi cu zi: de expat, de femeie, de iubită, de fiică, de angajată. „Îmi place să vorbesc despre România și extremele ei, despre religie și cred că poți vorbi despre orice, atât timp cât intenția ta nu este de a face rău, de a denigra sau de a întări un stereotip negativ, doar pentru că asta te ajută să stârnești râsul mai ușor."

Până în clipa de față nu s-a plictisit de glumele sale, deoarece tot timpul face alte legături între idei sau adaugă ceva nou. Și chiar și atunci când folosește aceeași glumă, publicul e diferit și, automat, și experiența pe care o are. Magda are emoții de fiecare dată când urcă pe scenă și crede că asta este forma supremă de respect pentru public, „să nu crezi niciodată că știi tot și nu mai ai ce învăța de la ei în aceea seară." La fiecare spectacol, ea folosește glumele deja testate, pentru a stabili care este nivelul de energie și deschidere din public. În funcție de asta, pe loc, hotărăște dacă e momentul să folosească glume noi, mai îndrăznețe sau mai convenționale sau dacă să aibă interacțiune cu publicul.

Calitatea show-ului este dată de public, după cum spune tânăra: „E bun dacă se râde și se aplaudă, e foarte bun dacă se întâmplă mai mult și mai intens decât mi-am imaginat atunci când am scris glumele. Când nu e seara mea, am, de cele mai multe ori, senzația de ceață mentală. Simt că spun glumele prea lent și pierd scânteile pe drum." La fiecare final de show simte o eliberare, indiferent dacă s-a râs sau nu, dar preferă senzația de plutit printre nori pe care o are după un spectacol bun.

Odată cu pandemia, Magda și-a mutat o parte din spectacole în online, dar i-a fost foarte greu, deoarece energia de a continua spectacolul o ia din reacțiile publicului, iar, virtual, aceasta venea cu puțină întârziere. „Iar râsul la un show live e incomparabil față de râsul la un spectacol văzut de acasă." Și-a adaptat subiectele la situația actuală, dar la un moment dat a făcut mai puține glume și mai multe comentarii amuzante ale situației, deoarece și-a dorit să păstreze glumele pentru revenirea pe scenă. Încă nu a ajuns în acel punct, deoarece în Franța și Elveția sălile de spectacol s-au reînchis în octombrie 2020 și nu există o dată pentru deschiderea lor.

„Oscilez între dorința de a respecta sfatul autorităților de a călători doar în caz de nevoie și dorința mea de a zbura spre o țară în care se poate face stand-up din nou", mărturisește Magda. „Nu ești pe scenă ca să faci educație, ești acolo ca să faci oamenii să râdă". Magda spune cum nu e greu să faci stand-up o dată în viață, ci e greu să-l faci pe termen lung, ca pe o meserie și să-ți asumi că există și o parte de responsabilitate în ceea ce faci. „Nu ești pe scenă ca să faci educație, ești acolo ca să faci oamenii să râdă. Dar, de la un nivel de notorietate încolo, ceea ce spui poate fi interpretat ca o recomandare, ca un exemplu de conduită sau mod de viață.

Din păcate, fiecare are altă definiție pentru „a se descurca" în stand up. Pentru unii înseamnă să câștige mulți bani, pentru alții să devină virali pe internet, să umple săli de spectacole cu mii de spectatori, iar unii vor doar să agațe mai ușor decât pe Tinder. Din păcate, pe drum se pierde intenția primară de a face oamenii să râdă și cred că publicul o simte uneori", explică ea.

Stand-up-ul poate rămâne în concepția multora o pasiune condusă de bărbați, dar lucrurile încep să se schimbe. La capitolul misoginism în breaslă, Magda a mai auzit comentarii de la comedianți bărbați de genul „a fost bine pentru o fată", dar nu de la public. Ea crede că încă există bărbați care consideră că femeile nu pot fi amuzante și speră să ajungă toți să o vadă pe scenă într-un show live. Bine, acum nici solidaritatea între femeile care fac stand-up nu este una desăvârșită.

„Când făceam stand-up în București, urma să fim două fete și doi băieți pe scenă. Cealaltă fată m-a rugat să urce prima pe scenă pentru că - „nu vreau să urc după tine și să spună lumea din sală -ah, încă o femeie". Cred că solidaritatea între femeile care fac stand-up e similară cu cea între comedianți, în general: există, atât timp cât interesul de a face oamenii să râdă e mai mare decât interesul de a face bani din asta", povestește tânăra. Cu toate asta, Magda spune că pentru o femeie nu e greu să facă stand-up. Pentru ea, cât e pe scenă singură, cu microfonul în mână, e ușor. Problema este una de incluziune.

„Pentru mine e dificil în stand-up tot ce nu ține de momentele pe scenă: legăturile și prieteniile care se leagă înainte și după spectacole între comedianții bărbați care joacă Fifa sau beau/fumează ceva până dimineața sau orele petrecute în aceeași mașină atunci când au turneu. Toate astea sunt momente în care, dacă ești femeie, nu te simți întotdeauna binevenită. De cele mai multe ori, ca să te simți inclusă, ori trebuie să fii acolo alături de iubitul tău, ori trebuie să te porți ca un stereotip de „băiețel" și să te pierzi pe tine, imitându-i pe ei, ca sa te integrezi", spune Magda despre lumea pasiunii sale.

În stand-up, Magda a învățat destul de repede să se detașeze de judecățile celor din jur, deoarece a realizat că nimănui nu-i pasă. Ea crede că oamenii care au râs cu lacrimi la spectacolul ei, atunci când ajung acasă, se vor gândi la cum să plătească chiria și nu la „cât de bine face stand-up Magda Mihăilă." Același lucru îl crede și despre cei care n-au considerat-o amuzantă sau care s-au simțit incomod în sală, din cauza unor subiecte incomode pentru ei. „Am învățat după fiecare show să-mi pese mai puțin de părerea celor din jur și să accept păreri doar de la oamenii cărora le-aș cere sfaturi. A, da, și să stau mai dreaptă, ca să nu mi se vadă burta când stau cocoșată."

Magdei îi place foarte tare job-ul ei, unde are parte de o echipă mică, internațională, unde „sentimentul de familie nu e doar un refren răsuflat." Dacă nu i-ar plăcea atât de mult ce lucrează, poate s-ar gândi la stand-up ca la un job full-time. Momentan este într-un echilibru perfect cu munca și pasiunea ei. „Orice mi s-ar fi întâmplat, știam că ai mei nu aveau bani să mă ajute, așa că a trebuit să-mi caut singură burse și joburi pentru a reuși să fac ce-mi doresc. Nu există nicio forță mai puternică decât foamea", spune ea.

Dacă ar fi să schimbe ceva la drumul ei, Magda spune că ar fi curioasă să vadă ce s-ar fi întâmplat dacă s-ar fi apucat de stand-up la 20 de ani, însă sensibilitatea de atunci nu crede că ar fi ajutat-o să gestioneze bine eventualele critici sau răutăți. În schimb, pentru fetele care vor să încerce meseria asta, ea le încurajează să urce pe scenă și nu doar o dată. „Și să nu întrebe pe nimeni înainte de a urca pe scenă, dacă glumele sunt bune - umorul e o experiență foarte personală, răspunsul îl va afla doar din reacția publicului. A, și să-si ia haine comode, e foarte enervant să nu te poți gândi la următoarea glumă pentru că te strânge un elastic."

Când Jerry Seinfeld și-a lansat cartea „Is This Anything?", care cuprinde cele mai bune glume de-ale sale făcute de-a lungul carierei, Jimmy Fallon a lansat „Provocarea Seinfeld." Asta însemna ca oamenii să trimită un video cu ei interpretând o glumă din cartea lui Seinfeld, în propriul lor stil. În izolare, Magda avea un decor perfect cu văcuțe lângă casa ei, avea gluma în minte așa că s-a filmat și a trimis clipul.

După un timp, a primit un mail de la producătorii americani care i-au spus că a fost pre-selecționată și există șanse să apară la „The Tonight Show." S-a trezit la patru dimineața să vadă emisiune în direct și în clipa în care s-a văzut pe ecran nici n-a ascultat prea mult, deoarece era ocupată să „țopăie prin casă." A fost un moment fericit și unic, dar viața ei nu s-a schimbat prea mult. „Am dat câteva interviuri în zilele de după, dar nu aș putea să spun că viața mea s-a schimbat în vreun fel. Ba chiar m-am enervat foarte tare a doua zi, când am văzut că nu venise Seinfeld să-mi spele vasele și a trebuit să mă ocup tot eu", glumește ea.