ZC
ZC




ZC




ANAF, Moise Guran, concertul de pian și IA

Postat la: 31.05.2024 | Scris de: ZIUA NEWS

ANAF, Moise Guran, concertul de pian și IA

Am citit pe Facebook un mesaj care m-a uns pe inimă. Moise Guran, în toată splendoarea lui de jurnalist economic de mare succes, a povestit cu umor ce a pățit la ANAF, încercând să depună un biet formular. Au curs apoi comentarii care m-au pus pe gânduri. Gânduri la pian.

Pe scurt, Moise Guran relatează în mesajul postat pe pagina sa de Facebook că doamna de la ANAF a refuzat să-i primească documentele, pe motiv că se făcuse ora 16.30, după care se încheie programul. La insistențele lui Guran, care a atenționat că a venit la 16.30 fix, nu după această oră, reprezentanta ANAF a răspuns sec: „Chem jandarmul să vă dea afară!". Făcând haz de necaz, celebrul jurnalist a conchis: „Jandarmul e de față, lângă ușă. Râde. Râd și io. Vin și mâine. Mai puțin împovărat de respect decât de taxe".

În comentarii, o altă doamnă, probabil tot de la ANAF, a intervenit furtunos, arătând că nu e corect ca angajații Fiscului să fie puși la zid pe motiv că refuză să stea peste program. „Știți ce înseamnă lucrul cu publicul? Sa asculte doamnele de acolo sute de oameni? Exista posibilitatea depunerii online la orice la Anaf....", a scris ea. Doamna are desigur dreptate. Programul e program. Că era fix, că era cu o secundă înainte sau după, n-avem de unde să știm. Problema este însă alta: atitudinea.

Pe Moise Guran îl știm cam toți. E departe de a părea scandalagiu. Probabil că, tocmai de aceea, până și pe jandarmul pus să-l zgornească pe jurnalist l-a umflat râsul auzind-o pe doamna de la ghișeu.

Dar și pe doamna de la ghișeu o știm cu toții. Fiecare are măcar o poveste în care apare. Puține dintre aceste povești sunt frumoase. Ele au în general în comun modul repezit și disprețuitor de a comunica al acestor persoane, pe care în realitate tot contribuabilii le plătesc și care nu ne fac o favoare stând de vorbă cu noi, ci își fac meseria. Primind în schimb salarii și sporuri.

Să rămânem însă oameni și să recunoaștem că lucrurile se văd întotdeauna altfel de dincolo de gard. Doamnele și domnii de la ANAF sunt probabil sincer exasperați de hoarde de neajutorați, care le tot cer îndrumare. Hoarde de incapabili, care nu sunt în stare să completeze o dată pe an o amărâtă de dare de seamă, pe motiv că, vezi Doamne, „îi depășește". Printre acești proști se numără medici, avocați, artiști ori profesori. Și după ce că se chinuie o grămadă cu completatul declarațiilor, le mai fac și greșite. Și iar îi pun la treabă pe sărmanii reprezentanți ai ANAF, care trebuie să piardă alt timp ca să-i verifice, să-i scuture bine, să-i facă să realizeze dimensiunea și implicațiile erorilor lor și să-i pună, desigur, la plată. Și uite așa a ajuns gândul să mă poarte la pian.

Pentru că și reprezentanții ANAF ar trebui să încerce, măcar de dragul exercițiului de imaginație, să privească lucrurile așa cum le vedem noi. Așadar, să ne închipuim că, măcar o dată pe an, ar putea și ANAF-ul să facă ceva pentru noi, plătitorii de taxe. Să ne onoreze cu un concert. În fața fiecărui angajat să fie așezată o partitură de pian, ca să ne cânte o piesă. Urmând să fie admonestat și taxat la fiecare notă greșită. Că doar ce mare lucru e să cânți și tu o dată pe an la pian după o partitură mereu nouă și surprinzătoare, cum sunt și reglementările statului? Ce mare lucru e să cânți și tu odată pe an la pian, chiar dacă ești la fel de lipsit de auz cum sunt mulți dintre contribuabili complet nepricepuți la matematică și contabilitate? Dar ca să nu ne ia plictiseala, ar fi minunat ca doamna de la ghișeu să nu ne cânte de fiecare dată numai la pian. Poate că la anul ne va cânta la vioară. Ca să învețe să se adapteze, la fel cum și noi învățăm, de voie, de nevoie, să ne adaptăm de la hârtie la mijloace electronice din ce în ce mai sofisticate.

Lăsând gluma la o parte, oare cum putem scăpa de această bătaie anuală de joc pe care o suportăm în raport cu ANAF-ul? O soluție ar putea fi inteligența artificială. Dacă tot o avem, poate că ar fi cazul să o punem la treabă. În fond, dacă un biet contribuabil de rând poate completa o declarație fiscală, cu siguranță că poate și IA. Informațiile necesare figurează deja în varii baze de date. Astfel, nu se mai supără nimeni: nici contribuabilul, nici angajatul ANAF. Care în sfârșit e liber să scape de munca obositoare la Fisc și să cotizeze la stat din privat.

Alina Olteanu

loading...
PUTETI CITI SI...

ANAF, Moise Guran, concertul de pian și IA

Postat la: 31.05.2024 | Scris de: ZIUA NEWS

0

Am citit pe Facebook un mesaj care m-a uns pe inimă. Moise Guran, în toată splendoarea lui de jurnalist economic de mare succes, a povestit cu umor ce a pățit la ANAF, încercând să depună un biet formular. Au curs apoi comentarii care m-au pus pe gânduri. Gânduri la pian.

Pe scurt, Moise Guran relatează în mesajul postat pe pagina sa de Facebook că doamna de la ANAF a refuzat să-i primească documentele, pe motiv că se făcuse ora 16.30, după care se încheie programul. La insistențele lui Guran, care a atenționat că a venit la 16.30 fix, nu după această oră, reprezentanta ANAF a răspuns sec: „Chem jandarmul să vă dea afară!". Făcând haz de necaz, celebrul jurnalist a conchis: „Jandarmul e de față, lângă ușă. Râde. Râd și io. Vin și mâine. Mai puțin împovărat de respect decât de taxe".

În comentarii, o altă doamnă, probabil tot de la ANAF, a intervenit furtunos, arătând că nu e corect ca angajații Fiscului să fie puși la zid pe motiv că refuză să stea peste program. „Știți ce înseamnă lucrul cu publicul? Sa asculte doamnele de acolo sute de oameni? Exista posibilitatea depunerii online la orice la Anaf....", a scris ea. Doamna are desigur dreptate. Programul e program. Că era fix, că era cu o secundă înainte sau după, n-avem de unde să știm. Problema este însă alta: atitudinea.

Pe Moise Guran îl știm cam toți. E departe de a părea scandalagiu. Probabil că, tocmai de aceea, până și pe jandarmul pus să-l zgornească pe jurnalist l-a umflat râsul auzind-o pe doamna de la ghișeu.

Dar și pe doamna de la ghișeu o știm cu toții. Fiecare are măcar o poveste în care apare. Puține dintre aceste povești sunt frumoase. Ele au în general în comun modul repezit și disprețuitor de a comunica al acestor persoane, pe care în realitate tot contribuabilii le plătesc și care nu ne fac o favoare stând de vorbă cu noi, ci își fac meseria. Primind în schimb salarii și sporuri.

Să rămânem însă oameni și să recunoaștem că lucrurile se văd întotdeauna altfel de dincolo de gard. Doamnele și domnii de la ANAF sunt probabil sincer exasperați de hoarde de neajutorați, care le tot cer îndrumare. Hoarde de incapabili, care nu sunt în stare să completeze o dată pe an o amărâtă de dare de seamă, pe motiv că, vezi Doamne, „îi depășește". Printre acești proști se numără medici, avocați, artiști ori profesori. Și după ce că se chinuie o grămadă cu completatul declarațiilor, le mai fac și greșite. Și iar îi pun la treabă pe sărmanii reprezentanți ai ANAF, care trebuie să piardă alt timp ca să-i verifice, să-i scuture bine, să-i facă să realizeze dimensiunea și implicațiile erorilor lor și să-i pună, desigur, la plată. Și uite așa a ajuns gândul să mă poarte la pian.

Pentru că și reprezentanții ANAF ar trebui să încerce, măcar de dragul exercițiului de imaginație, să privească lucrurile așa cum le vedem noi. Așadar, să ne închipuim că, măcar o dată pe an, ar putea și ANAF-ul să facă ceva pentru noi, plătitorii de taxe. Să ne onoreze cu un concert. În fața fiecărui angajat să fie așezată o partitură de pian, ca să ne cânte o piesă. Urmând să fie admonestat și taxat la fiecare notă greșită. Că doar ce mare lucru e să cânți și tu o dată pe an la pian după o partitură mereu nouă și surprinzătoare, cum sunt și reglementările statului? Ce mare lucru e să cânți și tu odată pe an la pian, chiar dacă ești la fel de lipsit de auz cum sunt mulți dintre contribuabili complet nepricepuți la matematică și contabilitate? Dar ca să nu ne ia plictiseala, ar fi minunat ca doamna de la ghișeu să nu ne cânte de fiecare dată numai la pian. Poate că la anul ne va cânta la vioară. Ca să învețe să se adapteze, la fel cum și noi învățăm, de voie, de nevoie, să ne adaptăm de la hârtie la mijloace electronice din ce în ce mai sofisticate.

Lăsând gluma la o parte, oare cum putem scăpa de această bătaie anuală de joc pe care o suportăm în raport cu ANAF-ul? O soluție ar putea fi inteligența artificială. Dacă tot o avem, poate că ar fi cazul să o punem la treabă. În fond, dacă un biet contribuabil de rând poate completa o declarație fiscală, cu siguranță că poate și IA. Informațiile necesare figurează deja în varii baze de date. Astfel, nu se mai supără nimeni: nici contribuabilul, nici angajatul ANAF. Care în sfârșit e liber să scape de munca obositoare la Fisc și să cotizeze la stat din privat.

Alina Olteanu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE