• Tweet

Război în toate direcțiile. La granița de Est. La Marea Neagră. Un război care nu cred că mai poate fi evitat. E cea mai mare desfășurare de forțe militare ruse din întreaga istorie recentă. Mai lipsește scânteia. Și război politic intern. Astrele s-au aliniat în acest fel. Și acest război este de neevitat. El poate fi cel mult amânat. Dar cât timp? O reconciliere cât de cât serioasă și stabilă a devenit imposibilă.

Despre războiul de la granițele României vorbește de acum zi de zi întreaga presă mondială. Și se pronunță cei mai calificați analiști. Despre războiul intern din România vorbim doar noi. Iar mulți analiști din presa locală ignoră din păcate ansamblul de circumstanțe, care face imposibilă o împăcare de durată între forțele politice care alcătuiesc actuala și, iată, efemera majoritate.

Confruntarea a fost inițiată de două dintre cele trei partide care compun arcul puterii. De PNL și USR PLUS. Ambele au avut motive cu totul și cu totul speciale să declanșeze acest război. În PNL, se confruntă trei tabere. O tabără pro-Oban și o tabără pro-Iohannis, cel puțin egală ca greutate. A treia, mai puțin consistentă, mai cu capul sub pupitru, de unde mârâie din când în când, este alcătuită din politicenii de Dreapta, care au nostalgia vechiului Partid Național Liberal, cel care milita pentru suveranism și libertăți cât mai mari. Conflictul cu USR pare că unește cumva cele trei tabere. S-a ajuns în situația în care, atunci când se referă la principalul lor aliat, liberalii vorbesc pe aceeași voce. Au pus piciorul în prag și au stabilit că așa nu se mai poate. Că USR-PLUS și-a luat-o prea mult în cap. Și că este momentul să-și primească o lecție severă. Și să fie readus în pătrățica lui. În caz contrar, afară cu USR-PLUS! La limită, liberalii ar putea crea o nouă majoritate. Sau ar putea guverna minoritar.

Dar această armonie din PNL este efemeră. Pentru că în curând vin alegerile. De altfel îi vedem deja pe doi dintre aspiranții la viitorul mandat de președinte făcând, în contul banului public și sub diferite pretexte, călătorii electorale prin țară. În căutare de adepți. A început vânătoarea greilor PNL. Bine sfătuit, Cîțu a luat drept țintă Ardealul. Atâta doar că greii nu se lasă cumpărați prin cuvinte. Iar experiența lui Cîțu nu îi permite să deschidă pușculița cu bani a Guvernului și să îi distribuie unde e necesar, pentru a câștiga voturi. Ludovic Orban cunoaște mecanismul. Atâta doar că nu mai are acces la banul public. În aceste condiții, războiul se transferă în plan ideologic. Fiecare încearcă să câștige puncte pe seama USR. Și așa s-a ajuns în situația în care USR-PLUS este diabolizat și acolo unde merită, și acolo unde nu merită. Iar presa aservită încearcă să-și facă treaba cum poate mai bine.

Și în USR-PLUS urmează să aibă loc alegeri. În urmă cu două săptămâni, verificând și apoi preluând o informație furnizată opiniei publice de către analistul Sarmiza Andronic, am insistat asupra faptului că acolo peștele mai mic înghite peștele mai mare. Cu alte cuvinte, că asistăm la un proces extrem de interesant, în care PLUS acaparează treptat USR, adjudecându-și rând pe rând cele mai importante poziții în partid. Pentru ca, în final, Cioloș să devină numărul unu. Iar din această poziție să poată candida, susținut de întregul partid, la cea mai înaltă funcție în stat. Ceea ce presupune ca Barna să fie redus la statutul unui copil de mingi. Ca să se ajungă în această situație, poziția sa trebuie vulnerabilizată. Și exact la acest proces asistăm. Cu sau fără intenție, PNL îl ajută pe Cioloș, umilindu-l zi de zi pe Barna. Iar singura șansă a acestuia de a continua să rămână cu șanse reale în competiția pentru conducerea efectivă a partidului este să-și încordeze mușchii în raport cu PNL, arătând astfel ce poate. În aceste circumstanțe, e greu de presupus că USR, sub conducerea lui Barna, se mai poate reconcilia cu PNL. Partea absolut amuzantă a acestei confruntări este că Barna a fost împins în această situație nu de Voiculescu, cazul acestuia fiind un simplu pretext, ci de Dacia Cioloș.

Un alt centru important de putere, de fapt cel mai important, este la Cotroceni. Klaus Iohannis, consilierii și camarila acestuia au ajuns la concluzia că, pentru a continua să domine cu mână de fier scena politică, este util să vulnerabilizeze ambele partide principale ale coaliției aflate la guvernare. Cu cât PNL este mai slab, cu atât cuvântul lui Iohannis atârnă mai greu. Cu cât USR este mai slab, cu atât poate fi diminuat avântul lui Cioloș pentru viitoarele prezidențiale. Nu este un balet ușor, pentru un om politic croit în felul în care este croit Klaus Iohannis. Pentru că, atenție, el e obligat permanent să lase impresia că rămâne fidel Partidului Național Liberal. Care partid? Cel condus în acest moment de Ludovic Orban? Sau acel PNL, care urmează să fie preluat de un alt lider, în care Iohannis are mai multă încredere? Pentru a continua să rămână stâpânul inelelor, Klaus Iohannis trebuie să destabilizeze PNL și, în același timp, să-și poată executa numerele de dresură cu acest partid. Ideal pentru Klaus Iohannis este să se transforme pentru moment în porumbelul păcii și să le ofere celor două partide, USR și PNL, o ramură de măslin. Iar ramura de măslin ar putea să fie generalul Nicolae Ciucă, pe care Klaus Iohannis și-l dorește de multă vreme la conducerea Palatului Victoriei. Ciucă este în definitiv, așa cum Iohannis s-a exprimat deja, „generalul său", care conduce „Armata sa".

O Armată care este pe picior de război. Președintele Klaus Iohannis are un argument forte de a-l promova, fără prea multe obiecții în plan național și internațional, pe generalul Ciucă în poziția de premier al României. El poate oricând argumenta că România se află nu numai într-un război cu pandemia, război pe care actualul Executiv îl pierde zi de zi, nu numai într-un război economic, în care Guvernul s-a dovedit contraperformant, ci și într-un război real, un război clasic pe care, răspunzând provocării părții ucrainiene, Federația Rusă se pregătește să-l declanșeze în toată legea la granița de est a României. Nu este deloc întâmplător în acest context faptul că, în mod intenționat, a fost făcut publică informația conform căreia România a fost ieri tranzitată de numeroase trupe mecanizate ale statelor NATO din Europa de Vest. Care și ele s-au concentrat la granița cu Ucraina. Și a mai fost „scăpată" o informație extrem de importantă. Cum că Federația Rusă nu ar viza de fapt cucerirea Dombasului, ci a coastei de la Marea Neagră. O zonă care poate fi adjudecată relativ ușor, atâta timp cât privirile strategilor sunt îndreptate în altă parte. Iar pentru a fi mai ușor de convins opinia publică asupra intențiilor reale ale lui Vladimir Putin, a fost introdus în ecuație și argumentul cât se poate de real al spitalelor de campanie. Care lipsesc în mod straniu din dotarea de ultimă oră a armatei Federației Ruse. Ceea ce induce ideea că Moscova nu se pregătește pentru un conflict sângeros. Ci pentru o captură nesângeroasă.

Revenind la războiul intern, este de observat că PSD, după repetate ezitări, a decis să se complacă în jocul președintelui Klaus Iohannis și să introducă o moțiune de cenzură împotriva Guvernului, în speranța că USR, tot îmboldit de președinte și contra unor asigurări pentru viitor, va marșa în această operațiune de ejectare a lui Florin Cîțu de la Palatul Victoria. După care va fi relativ ușor pentru Klaus Iohannis, care va avea toate cărțile mari în mână, să-l propună pe Nicolae Ciucă candidat de premier. Și, în felul acesta, el va putea să-și joace pe degete toate partidele politice, cu excepția AUR.

Sorin Rosca Stanescu