Cine conduce America?

• Tweet

Una dintre întrebările iritante, deranjante pe care mulţi jurnalişti de investigaţie americani au pus-o după 3 noiembrie 2020, ziua alegerilor prezidenţiale, a fost: cine e în spatele lui Joe Biden (şi al Kamalei Harris)?

Motivaţia e foarte clară: nici Joe Biden, diminuat de vârstă şi cunoscut de-a lungul ultimelor decenii ca un politician ambiţios dar mediocru, fără viziune şi fără iniţiative remarcabile, şi nici Kamala Harris, un politician până mai ieri anonim, o debutantă, nu puteau să i se opună buldozerului politic Donald Trump (deşi amator, din afara Sistemului). Cine a adunat în spatele lui Biden întregul establishment, Big Media, Big Tech, Big Pharma, părţi semnificative din CIA şi FBI? Cine a neutralizat judecătorii şi Curţile, inclusiv Curtea Supremă?

Să ne amintim că Joe Biden a câştigat şi alegerile primare ale Partidului Democrat în condiţii spectaculoase. Atât Tulsi Gabbard, cât şi Pete Buttigieg, ca să nu mai vorbim de faimosul Bernie Sanders se calificaseră în acea campanie în faţa lui Joe Biden. Ca prin farmec, la o mişcare de baghetă magică, Biden a câştigat inexplicabil în Super Tuesday mai multe state. Dar era o afacere internă a Partidului Democrat, susţinătorii lui Trump nu s-au prea interesat de aceste alegeri ale adversarului. Bernie Sanders, deşi de departe principalul favorit, s-a retras până la urmă în avantajul lui Biden, la fel cum o făcuse la primarele din 2016 în favoarea lui Hillary Clinton. Kamala Harris a participat şi ea la primarele Partidului Democrat, a obţinut un scor foarte mic şi nu a convins deloc.

După Joe Hoft, unul dintre fondatorii site-ului The Gateway Pundit (1 milion de vizitatori zilnic), dirijorul politic al noii echipe de la Washington este Barack Obama, fostul preşedinte de până în 2016. Într-adevăr, Obama, dincolo de figura sa de intelectual rasat, avocat, ca şi soţia sa, Michelle, este, după propria mărturisire, cel mai bun „construct", cel mai bun „produs" al Şcolii lui Saul Alinsky, un Lev Troţki al mişcării „marxist-revoluţionare" de la Chicago, urmaşă a Şcolii de la Frankfurt.

Dar care e principalul susţinător al lui Barack Obama? Lanţul slăbiciunilor... Pare a fi cel mai important finanţator al lui Joe Biden, celebrul George Soros. Soros este el însuşi absolvent al London School of Economics (LSE), o universitate în care s-a predicat încă din secolul al XIX-lea socialismul „esenian". LSE a fost fondată de patru membri ai Societăţii Fabiene (Fabian Society) : Sidney Webb, Beatrice Potter Webb, Graham Wallace, George Bernard Shaw. Revoluţionarii neomarxişti, troţkişti George Soros şi Barack Obama s-au întâlnit, de fapt, mai demult, căci Soros a participat la punerea pe orbită a tânărului Barack Obama.

„Cine conduce cu adevărat tabăra Biden ? Cine va conduce ţara? America şi lumea se întreabă cine conduce, în fapt, gangul Biden. Lui Joe Biden îi lipsesc în mod evident capacităţile cognitive, omul nu poate face nimic de unul singur. E nevoit să apeleze la ajutorul soţiei/ asistentei sale în chip de cârjă ori de câte ori n-are la dispoziţie un prompter. Ştim cu toţii asta. Nu e vreun MARE secret. Îşi citeşte discursurile de pe prompter şi se şi împiedică. Deci, cine îi scrie speech-urile şi cine autorizează textul şi chiar temele evocate ? Joe n-o poate face. De cele mai multe ori, el chiar nu ştie unde se află. Unii suspectează că Obama e cel care conduce tabăra lui Biden. Obama a şi spus că vrea să conducă preşedinţia din spate. Dar să fie vorba numai de Barack şi de Michelle ? Mulţi cred că pe Obama îl manevrează strategul-şef George Soros. Soros şi gangul lui de globalişti îl urăsc pe preşedintele Trump, urăsc populismul, naţionalismul şi drepturile individului" (Joe Hoft - „Who is really running the Biden gang? It's not Joe Biden, so who could it be ?", thegatewaypundit.com, 9.01.2021).

Deci, marele şef ar fi George Soros? Nu, nicidecum. Are şi el pe cineva în spate, şi nu de ieri-de azi. Joe Hoft, fratele geamăn al lui Jim (amândoi contributori la The Gateway Pundit), crede că omul din spatele lui Soros este nu mai puţin celebrul lord Mark Malloch-Brown, fost vicepreşedinte al Băncii Mondiale, fost secretar adjunct al ONU, actualmente membru al Parlamentului britanic, reprezentantul Finanţei de la Londra, Finanţă acuzată de mulţi susţinători ai lui Donald Trump că ar fi transformat America într-o „corporaţie" încă de la 1871.

„Ştim că lordul Malloch-Brown supraveghea firma Smartmatic şi a recunoscut relaţiile dintre aceasta şi maşinile de vot Dominion. Aceste două firme constituie o piesă importantă din spatele fraudării masive din acest an electoral pentru ca alegerile să fie furate în beneficiul lui Joe Biden. Dacă am fi avut un Minister al Justiţiei, cei implicaţi ar fi fost deja arestaţi şi închişi. La scurt timp după alegerile din 2020, când democraţii şi Soros au crezut că alegerile au fost deja furate, Soros, în chip de răsplată, l-a numit pe amicul său, lordul Malloch-Brown, preşedinte al lui Open Society, grupul care coordonează şi finanţează multe dintre cauzele lui Soros care au distrus America aşa cum o ştiam" (Joe Hoft - „George Soros apparatchik lord Malloch-Brown believes „A global economy needs global institutions to govern it" - They hate president Trump and need him gone", thegatewaypundit.com, 22.12.2020).

Mark Malloch-Brown şi-a expus viziunea despre starea actuală a lumii şi necesara nouă ordine mondială într-un volum intitluat „Revoluţia globală neterminată" („The Unifinished Global Revolution. The road to international cooperation", Penguin Books, reeditare 2012). Prefaţatorul cărţii a ţinut să precizeze: „În „Revoluţia globală neterminată", fostul secretar general adjunct al Naţiunilor Unite, Mark Malloch-Brown, pune un diagnostic provocărilor globale ale secolului XXI - pe măsură ce ne-am integrat mai mult, am ajuns să fim mai puţin guvernaţi. Guvernările naţionale nu mai posedă mijloacele necesare pentru a aborda problemele globale complexe, de la schimbările climatice la sărăcie, iar organizaţiile internaţionale încă nu au fost împuternicite pentru a umple golurile. [...] Odată cu criza economică din 2008, mulţi au fost obligaţi să recunoască faptul că o economie globală are nevoie de instituţii globale care să o guverneze. Ceea ce e valabil pentru Finanţe - argumentează Malloch-Brown - e, cu siguranţă, valabil şi pentru sistemele publice de Sănătate, pentru sărăcie sau schimbările climatice. În „Revoluţia globală neterminată", el ne cere să încurajăm existenţa unor instituţii internaţionale cât mai puternice şi valori care să susţină o adevărată agendă globalistă" (idem, 22.12.2020).

Şi atunci, cine conduce revoluţia „rasialistă", a minorităţilor în general, împotriva „suprematiştilor" albi, revoluţie de orientare neomarxistă şi, mai exact, troţkistă din SUA? Cine sunt oamenii din spatele preşedintelui Joe Biden şi al vicepreşedintei Kamala Harris? Lucrurile nu sunt chiar atât de misterioase. Se scrie şi se vorbeşte despre asta. Desigur, nu în New York Times sau în Washington Post, care fac parte din dispozitivul noii revoluţii totalitare. Noul Lev Troţki al Americii pare să se cheme Barack Obama, fost preşedinte.

În acest moment, Partidul Democrat, condus (formal sau informal) de Barack Obama, Hillary Clinton, Nancy Pelosi, Chuck Schumer, sunt pe cale să anuleze bipartidismul (şi multipartidismul) şi să instaleze partidul unic, revoluţionar, neomarxist în America. Se inspiră inevitabil şi din experienţa chineză. Phill Kline, fost procuror general al statului Kansas, scrie: „Democraţii par decişi să instituie partidul unic în Statele Unite. Încearcă să folosească revolta de la Capitoliu ca argument pentru a trata disidenţa ca pe o infracţiune şi pentru a elimina vocile conservatoare din spaţiul public, şi, în acelaşi timp, speră să-şi folosească majoritatea foarte fragilă din Congres pentru a rescrie regulile care ne guvernează alegerile în aşa fel încât Partidul Democrat să poată rămâne la putere decenii de-acum încolo" („Democrats have released a roadmap to one-party rule", realclearpolitics.com, 23.01 2021).

Cine e, de fapt, preşedinte în America? Numele real al noului preşedinte pare a fi Barack Obama, care s-ar afla, din umbră, la al treilea mandat (neconstituţional), dacă nu cumva chiar la al patrulea, pentru că, în mandatul precedent, Donald Trump a fost mai degrabă şeful opoziţiei, al „deplorabililor" (poporul). Împotriva lui Donald Trump au fost trei tentative de impeachment, prima demarând chiar în februarie 2017, iar ultima prelungindu-se după încheierea mandatului. Şi în mandatul lui Trump la putere au fost tot complexul militaro-securitar, oligarhii (miliardarii), băncile, Big Tech, Big Media, Big Pharma, CIA şi FBI, marile fonduri de investiţii, în frunte cu BlockRock, care împreună fac infinit mai mult decât un preşedinte ales de popor.

Petru Romosan