CSAT degeaba. Spionii rămân invizibili!

Postat la: 18.04.2024 |

CSAT degeaba. Spionii rămân invizibili!

Este de râsul curcilor. S-a întrunit CSAT. Pentru a dezbate și a aproba, nici mai mult și nici mai puțin, decât raportul pe anul 2023. Timp în care România a fost cu adevărat o țintă a serviciilor secrete ale Federației Ruse. Și nu orice fel de țintă. Iar ditamai raportul nu ne relevă absolut nimic legat de agresiunea aparent invizibilă la care a fost supusă România. Spionii sunt transformați în fantome. Nu există. CSAT a transpirat degeaba.

Președintele Klaus Iohannis a întrunit CSAT pentru un amplu raport anual, pe anul 2023, care de altfel a și fost aprobat. Este un document pe care ar fi putut să-l scrie la fel de bine, sau la fel de rău, orice elev de liceu care a citit câteva articole despre modul în care Federația Rusă poartă războiul din Ucraina și monitorizează situația din țările aliate acesteia. Ni se spun, în raport, o serie întreagă de lucruri care intră în logica oricărui război desfășurat vreodată pe Pământ. Inamicul, în speță România - membru NATO - este supravegheat îndeaproape pentru a i se anticipa diversele mișcări. Refugiații ucraineni sunt infiltrați de spioni sau agenți de influență ai Federației Ruse, pentru ca mai marii de la Kremlin să afle, și pe această cale, care este starea de spirit a acestora și în ce măsură sunt hotărâți să lupte până la capăt din exil.

Este normal ca, aflându-ne în prima linie din spatele frontului, instituțiile statului român să fie penetrate de agenți ai Federației Ruse, pentru ca aceștia să obțină în mod operativ informațiile necesare și să poată chiar influența deciziile. La fel de logic este ca un stat ostil României, cum este în prezent Federația Rusă, să desfășoare intense operațiuni de propagandă pe diverse canale la nivelul Guvernului, al Armatei, al instituțiilor de forță și al societății civile, pentru a submina și contracara astfel deciziile conducătorilor statului român și pentru a sădi neîncrederea în Armată, în aliați, în posibilitatea Ucrainei de a câștiga războiul. Și este firesc ca serviciile secrete ale Federației Ruse să monitorizeze îndeaproape și toate legăturile noastre politice sau de altă natură cu Republica Moldova. Și așa mai departe.

Un uriaș bla bla. Un talmeș-balmeș de generalizări, de așa-zise judecăți de valoare, pe care le putem descoperi în orice manual de strategie, începând de la scrierile lui Sun Yat-sen și până azi. Oare pentru asta cetățenii României susțin financiar ditamai CSAT? Ce ar fi trebuit, de fapt, să așteptăm din partea instituțiilor de forță care compun acest organism și care ar fi trebuit să fie substanța unui raport anual?

Dacă instituțiile noastre de forță lucrează la parametri cât de cât acceptabili, ar fi trebuit să aflăm numeroase detalii referitoare la modul în care acestea s-au implicat pe parcursul anului trecut, pentru ca România să nu devină sub nicio formă un stat vulnerabil în raport cu Federația Rusă. Ci dimpotrivă un aliat de nădejde, adică puternic, al statelor NATO. Prin urmare, fără pretenția de a face un inventar exhaustiv, ar fi trebuit să aflăm următoarele:

1. Câți agenți ai Federației Ruse, strecurați printre refugiații ucraineni, au fost identificați, deconspirați, anchetați , împachetați și trimiși de către autoritățile statului român înapoi la Moscova?

2. Câți spioni ruși strecurați în Armată, în Guvern, ori în alte instituții ale statului, au fost prinși în flagrant în timp ce culegeau informații despre modul în care ne apărăm, despre modul în care cooperăm cu aliații noștri și despre modul în care încercăm să susținem eforturile de apărare ale Ucrainei?

3. Câți agenți de influență a identificat SRI în presă sau în organizațiile societății civile, cum i-a documentat, cum le-a contracarat acțiunile și cum i-a deferit Justiției?

4. Ce au descoperit autoritățile de la București, componente ale CSAT în legătură cu infiltrarea de către Serviciile de spionaj ale Federației Ruse, a bazei de la Deveselu, a celorlalte baze militare, inclusiv a complexului militar pe cale de a fi edificat în Dobrogea? Și, din nou, se pune întrebarea câți spioni au fost prinși?

5. Se vorbește intens, din direcția oficialilor serviciilor noastre secrete, dar și a oficialilor statului român, despre fel de fel de lovituri care ne sunt aplicate în plan informatic. Despre penetrarea și paralizarea a unor întregi segmente ale spațiului virtual, operațiuni mai mult sau mai puțin sofisticate, puse la cale de serviciile, de hackerii aflați în slujba Federației Ruse. Câte asemenea acțiuni au avut loc, în ce direcții s-au concentrat ele, care au fost consecințele, cum au fost contracarate , cum anume ne vom proteja în viitor instituțiile? Nici la acest capitol nu avem vreun răspuns.

Lista de mai sus poate continua mult și bine. Dar indiferent ce ne comunică CSAT, indiferent cum comentăm noi sau alții acest eveniment, un fapt este cert: țara noastră colcăie de spioni ai Federației Ruse, dar autoritățile noastre plătite cu bani grei nu au reușit să prindă niciunul. Iar această tristă realitate este girată de președintele României Klaus Iohannis.

Sorin Roșca Stănescu

loading...
PUTETI CITI SI...

CSAT degeaba. Spionii rămân invizibili!

Postat la: 18.04.2024 |

0

Este de râsul curcilor. S-a întrunit CSAT. Pentru a dezbate și a aproba, nici mai mult și nici mai puțin, decât raportul pe anul 2023. Timp în care România a fost cu adevărat o țintă a serviciilor secrete ale Federației Ruse. Și nu orice fel de țintă. Iar ditamai raportul nu ne relevă absolut nimic legat de agresiunea aparent invizibilă la care a fost supusă România. Spionii sunt transformați în fantome. Nu există. CSAT a transpirat degeaba.

Președintele Klaus Iohannis a întrunit CSAT pentru un amplu raport anual, pe anul 2023, care de altfel a și fost aprobat. Este un document pe care ar fi putut să-l scrie la fel de bine, sau la fel de rău, orice elev de liceu care a citit câteva articole despre modul în care Federația Rusă poartă războiul din Ucraina și monitorizează situația din țările aliate acesteia. Ni se spun, în raport, o serie întreagă de lucruri care intră în logica oricărui război desfășurat vreodată pe Pământ. Inamicul, în speță România - membru NATO - este supravegheat îndeaproape pentru a i se anticipa diversele mișcări. Refugiații ucraineni sunt infiltrați de spioni sau agenți de influență ai Federației Ruse, pentru ca mai marii de la Kremlin să afle, și pe această cale, care este starea de spirit a acestora și în ce măsură sunt hotărâți să lupte până la capăt din exil.

Este normal ca, aflându-ne în prima linie din spatele frontului, instituțiile statului român să fie penetrate de agenți ai Federației Ruse, pentru ca aceștia să obțină în mod operativ informațiile necesare și să poată chiar influența deciziile. La fel de logic este ca un stat ostil României, cum este în prezent Federația Rusă, să desfășoare intense operațiuni de propagandă pe diverse canale la nivelul Guvernului, al Armatei, al instituțiilor de forță și al societății civile, pentru a submina și contracara astfel deciziile conducătorilor statului român și pentru a sădi neîncrederea în Armată, în aliați, în posibilitatea Ucrainei de a câștiga războiul. Și este firesc ca serviciile secrete ale Federației Ruse să monitorizeze îndeaproape și toate legăturile noastre politice sau de altă natură cu Republica Moldova. Și așa mai departe.

Un uriaș bla bla. Un talmeș-balmeș de generalizări, de așa-zise judecăți de valoare, pe care le putem descoperi în orice manual de strategie, începând de la scrierile lui Sun Yat-sen și până azi. Oare pentru asta cetățenii României susțin financiar ditamai CSAT? Ce ar fi trebuit, de fapt, să așteptăm din partea instituțiilor de forță care compun acest organism și care ar fi trebuit să fie substanța unui raport anual?

Dacă instituțiile noastre de forță lucrează la parametri cât de cât acceptabili, ar fi trebuit să aflăm numeroase detalii referitoare la modul în care acestea s-au implicat pe parcursul anului trecut, pentru ca România să nu devină sub nicio formă un stat vulnerabil în raport cu Federația Rusă. Ci dimpotrivă un aliat de nădejde, adică puternic, al statelor NATO. Prin urmare, fără pretenția de a face un inventar exhaustiv, ar fi trebuit să aflăm următoarele:

1. Câți agenți ai Federației Ruse, strecurați printre refugiații ucraineni, au fost identificați, deconspirați, anchetați , împachetați și trimiși de către autoritățile statului român înapoi la Moscova?

2. Câți spioni ruși strecurați în Armată, în Guvern, ori în alte instituții ale statului, au fost prinși în flagrant în timp ce culegeau informații despre modul în care ne apărăm, despre modul în care cooperăm cu aliații noștri și despre modul în care încercăm să susținem eforturile de apărare ale Ucrainei?

3. Câți agenți de influență a identificat SRI în presă sau în organizațiile societății civile, cum i-a documentat, cum le-a contracarat acțiunile și cum i-a deferit Justiției?

4. Ce au descoperit autoritățile de la București, componente ale CSAT în legătură cu infiltrarea de către Serviciile de spionaj ale Federației Ruse, a bazei de la Deveselu, a celorlalte baze militare, inclusiv a complexului militar pe cale de a fi edificat în Dobrogea? Și, din nou, se pune întrebarea câți spioni au fost prinși?

5. Se vorbește intens, din direcția oficialilor serviciilor noastre secrete, dar și a oficialilor statului român, despre fel de fel de lovituri care ne sunt aplicate în plan informatic. Despre penetrarea și paralizarea a unor întregi segmente ale spațiului virtual, operațiuni mai mult sau mai puțin sofisticate, puse la cale de serviciile, de hackerii aflați în slujba Federației Ruse. Câte asemenea acțiuni au avut loc, în ce direcții s-au concentrat ele, care au fost consecințele, cum au fost contracarate , cum anume ne vom proteja în viitor instituțiile? Nici la acest capitol nu avem vreun răspuns.

Lista de mai sus poate continua mult și bine. Dar indiferent ce ne comunică CSAT, indiferent cum comentăm noi sau alții acest eveniment, un fapt este cert: țara noastră colcăie de spioni ai Federației Ruse, dar autoritățile noastre plătite cu bani grei nu au reușit să prindă niciunul. Iar această tristă realitate este girată de președintele României Klaus Iohannis.

Sorin Roșca Stănescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE