Cu ce se ocupă, de fapt, președintele Nicușor Dan toată ziua?

Postat la: 04.04.2026 |

Cu ce se ocupă, de fapt, președintele Nicușor Dan toată ziua?

Recent, un prieten m-a întrebat, aparent în glumă, dar și cu o doză serioasă de nedumerire: cu ce se ocupă, de fapt, președintele Nicușor Dan toată ziua? 

Întrebarea venea după ce își aruncase ochii pe programul oficial publicat de Administrația Prezidențială și constatase, nu fără surprindere, că agenda pare mai degrabă modestă - în orice caz, conform experienței sale, mai puțin încărcată decât cea a unui șef de birou dintr-o primărie de sector. Sunt convins că nu este singurul care își pune această întrebare. Diferența este că unii o rostesc, iar alții preferă să o evite. 

Așa că voi relua răspunsul pe care i l-am dat atunci - nu doar pentru el, ci pentru toți cei interesați (inclusiv pentru domnul Nicușor Dan). Pentru că, dincolo de programul unei zile, discuția reală nu este despre ce face un președinte, ci despre cum ajunge cineva acolo și ce este, în realitate, capabil să facă odată ajuns. Iar această întrebare nu este incomodă. Este, pur și simplu, necesară.

Nicușor Dan nu este rezultatul unui proiect politic solid, ci produsul unei acumulări de erori, complicități și calcule mărunte. Fără cei care l-au promovat - unii voluntar, pentru că au văzut în el un instrument docil pentru propriile interese, alții involuntar, fie lăudându-l fără discernământ, fie atacându-l prost, din motive conjuncturale, dar amplificându-i astfel notorietatea — Nicușor Dan ar fi rămas exact ceea ce era sortit să fie: cel mult un personaj secundar în știrile TV de seară. 

Un militant civic cu obsesii limitate, abonat al sălilor de tribunal, uneori amuzant prin incoerență verbală și desincronizare motrică, un personaj complet inadecvat pentru exercițiul puterii, indiferent de nivel.

Nu are o viziune. Are fixații. Nu are autoritate. Are rigiditate. Nu are capacitate de sinteză strategică. Are încăpățânare. Nu a crescut prin competență, ci prin conjunctură. Nu s-a impus prin leadership, ci prin aparenta absență a alternativelor. A fost împins în față, nu a condus.

La toate acestea s-a adăugat un artificiu extrem de eficient: aparența onestității. Nu o onestitate probată ci una dedusă din imagine. Din felul în care arată, vorbește și se mișcă. O confuzie gravă între lipsa de carismă și virtute, între stângăcie și moralitate. Aparența a ținut loc de probă, iar imaginea a substituit evaluarea reală.

A fost, în schimb, și este încă extrem de util altora. A fost folosit de oameni precum Kelemen Hunor, Ciolacu, Ciucă, Dominic Fritz, Țoiu, Moșteanu sau Grindeanu - politicieni care, fără el, nu și-ar fi atins obiectivele în prezent sau, în orice caz, nu atât de ușor și nu atât de discret. 

Nicușor Dan a fost vehiculul ideal: lipsit de carismă, previzibil până la plictis, incapabil să iasă din tipar, dar perfect pentru aranjamente, repoziționări și tranzacții politice făcute pe tăcute. Un paravan convenabil, tocmai pentru că părea „curat”.

România se află astăzi în cel mai complicat moment geopolitic din ultimele decenii, iar în fruntea statului se află un președinte penibil prin inadecvare și inutil prin lipsa competențelor. 

Cu certitudine nu este un om rău, cu atât mai puțin unul rău intenționat, ci doar un om care nu înțelege lumea în care trăiește. Care nu pricepe mizele, ritmul și brutalitatea schimbărilor din jur. 

Iar istoria nu este impresionată de bune intenții. Istoria sancționează egal prostia, naivitatea și lașitatea, chiar și atunci când sunt împachetate în discurs moral și prezentate drept virtute.

Silviu Predoiu

loading...
PUTETI CITI SI...

Cu ce se ocupă, de fapt, președintele Nicușor Dan toată ziua?

Postat la: 04.04.2026 |

0

Recent, un prieten m-a întrebat, aparent în glumă, dar și cu o doză serioasă de nedumerire: cu ce se ocupă, de fapt, președintele Nicușor Dan toată ziua? 

Întrebarea venea după ce își aruncase ochii pe programul oficial publicat de Administrația Prezidențială și constatase, nu fără surprindere, că agenda pare mai degrabă modestă - în orice caz, conform experienței sale, mai puțin încărcată decât cea a unui șef de birou dintr-o primărie de sector. Sunt convins că nu este singurul care își pune această întrebare. Diferența este că unii o rostesc, iar alții preferă să o evite. 

Așa că voi relua răspunsul pe care i l-am dat atunci - nu doar pentru el, ci pentru toți cei interesați (inclusiv pentru domnul Nicușor Dan). Pentru că, dincolo de programul unei zile, discuția reală nu este despre ce face un președinte, ci despre cum ajunge cineva acolo și ce este, în realitate, capabil să facă odată ajuns. Iar această întrebare nu este incomodă. Este, pur și simplu, necesară.

Nicușor Dan nu este rezultatul unui proiect politic solid, ci produsul unei acumulări de erori, complicități și calcule mărunte. Fără cei care l-au promovat - unii voluntar, pentru că au văzut în el un instrument docil pentru propriile interese, alții involuntar, fie lăudându-l fără discernământ, fie atacându-l prost, din motive conjuncturale, dar amplificându-i astfel notorietatea — Nicușor Dan ar fi rămas exact ceea ce era sortit să fie: cel mult un personaj secundar în știrile TV de seară. 

Un militant civic cu obsesii limitate, abonat al sălilor de tribunal, uneori amuzant prin incoerență verbală și desincronizare motrică, un personaj complet inadecvat pentru exercițiul puterii, indiferent de nivel.

Nu are o viziune. Are fixații. Nu are autoritate. Are rigiditate. Nu are capacitate de sinteză strategică. Are încăpățânare. Nu a crescut prin competență, ci prin conjunctură. Nu s-a impus prin leadership, ci prin aparenta absență a alternativelor. A fost împins în față, nu a condus.

La toate acestea s-a adăugat un artificiu extrem de eficient: aparența onestității. Nu o onestitate probată ci una dedusă din imagine. Din felul în care arată, vorbește și se mișcă. O confuzie gravă între lipsa de carismă și virtute, între stângăcie și moralitate. Aparența a ținut loc de probă, iar imaginea a substituit evaluarea reală.

A fost, în schimb, și este încă extrem de util altora. A fost folosit de oameni precum Kelemen Hunor, Ciolacu, Ciucă, Dominic Fritz, Țoiu, Moșteanu sau Grindeanu - politicieni care, fără el, nu și-ar fi atins obiectivele în prezent sau, în orice caz, nu atât de ușor și nu atât de discret. 

Nicușor Dan a fost vehiculul ideal: lipsit de carismă, previzibil până la plictis, incapabil să iasă din tipar, dar perfect pentru aranjamente, repoziționări și tranzacții politice făcute pe tăcute. Un paravan convenabil, tocmai pentru că părea „curat”.

România se află astăzi în cel mai complicat moment geopolitic din ultimele decenii, iar în fruntea statului se află un președinte penibil prin inadecvare și inutil prin lipsa competențelor. 

Cu certitudine nu este un om rău, cu atât mai puțin unul rău intenționat, ci doar un om care nu înțelege lumea în care trăiește. Care nu pricepe mizele, ritmul și brutalitatea schimbărilor din jur. 

Iar istoria nu este impresionată de bune intenții. Istoria sancționează egal prostia, naivitatea și lașitatea, chiar și atunci când sunt împachetate în discurs moral și prezentate drept virtute.

Silviu Predoiu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE