• Tweet

Pe lângă criza politică adusă de preşedintele Iohannis şi alegerile din PNL, care ar putea să ducă la demiterea guvernului Cîţu în urma moţiunii de cenzură de marţi, România se va confrunta şi cu o perioadă extrem de complicată din punct de vedere economic, care va aduce măsuri fiscale şi bugetare dure.

Ceea ce în vară părea o creştere temporară a inflaţiei, se transformă acum într-o inflaţie permanentă, care va fi extrem de greu de redus fără măsuri monetare în forţă ale Băncii Naţionale. Creşterea in corpore a preţurilor la energie şi gaze a surprins pe toată lumea, nu doar în România, ci şi în Europa. Această creştere este extrem de ridicată şi începe să fie transferată în preţurile consumatorilor - persoane fizice şi companii, dar şi în preţul celorlalte produse, pentru că toată lumea foloseşte energie.

Dacă în vară BNR estima o creştere a inflaţiei la 5,6% în acest an - decembrie 2021/decembrie 2020 -, peste prognozele de la începutul anului, mai mult ca sigur că şi această ţintă va fi spulberată de ceea ce se întâmplă în piaţă cu preţurile la energie, preţurile la utilităţi şi preţurile din economie. Ionuţ Dumitru, economistul şef al Raiffeisen Bank, şi-a revizuit ţinta de inflaţie pentru acest an la 7,3%, cu mult peste ţinta BNR, de 5,6%. După cum evoluează lucrurile, s-ar putea ca şi această ţintă să fie optimistă.

Banca Naţională spera în vară ca, după puseul inflaţionist din acest an, susţinut de creşterea preţurilor la energie, lucrurile să se calmeze, iar anul viitor ţinta de inflaţie să revină spre 2,5-3,5%. Tare mă tem că acest lucru va fi greu de obţinut şi probabil că BNR va lupta să ţină inflaţia în frâu în intervalul 5-6% pentru anul viitor, anul acesta lupta pentru inflaţie fiind pierdută, având în vedere lebedele negre care tot apar.

Ca să nu sperie revenirea economică, BNR nu a crescut dobânda de politică monetară până acum, preferând să strângă şurubul pe piaţa interbancară. Dacă în vară ROBOR la 3 luni, indicatorul la care se uită toată lumea, era cotat la 1,47%, în ultimele două săptămâni el a urcat la 1,79%, depăşind chiar dobânda penalizatoare a BNR, de 1,75%, nivel la care se pot împrumuta băncile. Dobânda oficială de politică monetară a BNR este 1,25%, iar întrebarea analiştilor nu este dacă va creşte, ci de câte ori va creşte, astfel încât să poată să influenţeze scăderea inflaţiei. Problema este că această creştere a dobânzilor la lei va tempera creşterea economică, muşcând din resursele disponibile ale companiilor şi persoanelor fizice.

Mai mult decât atât, creşterea inflaţiei cu mult peste aşteptări şi aşteptatele creşteri de dobândă ale BNR şi pe piaţa interbancară au dus la creşterea randamentelor titlurilor de stat şi a dobânzilor la care se împrumută Ministrerul Finanţelor. Spre exemplu, vineri, randamentul de tranzacţionare pe piaţa secundară la titlurile de stat pe zece ani a urcat la 4,44%, faţă de sub 4% săptămâna trecută, ceea ce înseamnă o creştere de nu mai puţin de 10%, un procent foarte ridicat.

Pe lângă inflaţie, care creşte peste tot în lume, investitorii penalizează şi criza politică de la Bucureşti, o criză absurdă, venită de nicăieri. Dacă va mai ţine mult această criză cu efecte asupra situaţiei bugetare, s-ar putea ca agenţiile de rating să schimbe perspectiva ratingului României de la stabil la negativ, ceea ce va aduce o atenţie negativă asupra României.

Cursul de schimb leu/euro pare stabil, dar în cazul în care această criză politică nu se va rezolva, vom începe să vedem o presiune tot mai mare pentru creşterea cursului. Asociaţia Analiştilor Financiari - CFA - se aşteaptă ca în următoarele şase luni cursul să crească la 5,0196 lei pentru un euro, iar în următoarele 12 luni la 5,0672 lei pentru un euro. Indicatorul de încredere macroeconomică al CFA România începe deja să scadă, având în vedere valul patru al pandemiei şi tot ce se întâmplă cu inflaţia şi cu criza politică.

Deşi şi-a revenit mult mai repede decât aşteptările, cu două trimestre în avans, economia duce în spate deficite mari - deficitul comercial, de peste 20 de miliarde de euro, cu impact asupra deficitului de cont curent, care va ajunge la 7% din PIB faţă de 5%, cât era un nivel acceptabil, din cauza deficitului bugetar de 7%, pe care premierul Cîţu, în loc să-l corecteze cu încasările bugetare suplimentare, l-a mărit cu încă 3 miliarde de lei la rectificarea bugetară. Alegerea lui ca preşedinte al PNL are şi un preţ, pentru că trebuie să dea drumul la bani în administraţia locală, adică la cei care l-au susţinut.

Economia a beneficiat de o revenire susţinută a consumului după lockdown-ul din T2 2020. Lumea a dat drumul la cheltuieli din economii, din creditele luate de la bancă, dar şi din creşterile salariale din ultimul an. Această euforie a consumului începe să se reducă şi pe fondul veştilor privind creşterea preţurilor la utilităţi şi a vremurilor grele care se anunţă.

Ion Sturza, proprietarul elefant.ro, un mall online, spune că se simte deja o scădere a consumului: "Faţă de „bulimia" de consum de anul trecut, a doua jumătate din 2021 a venit cu o temperare bruscă a apetitului de achiziţii l Semnalul este clar, consumatorul este tot mai prudent, iar banii tot mai puţini, în contextul inflaţiei, costurilor medicale aduse de pandemie sau al creşterii preţurilor la energie."

Întreprinderile mici şi mijlocii simt din plin incertitudinea din piaţă, iar nivelul de încredere începe să scârţâie, fiind la cel mai redus nivel din ultimii ani. Interesant este că nivelul de încredere mai are un pas şi se apropie de nivelul din 2010, un an extrem de complicat, care s-a soldat cu celebra tăiere a salariilor de la stat cu 25%. Pentru cei care nu ştiu, salariile întâi s-au redus în sectorul privat şi după aceea la stat, ceea ce a afectat mulţi ani de zile creşterea economică şi refacerea încrederii populaţiei ca să consume din nou.

În criza anterioară, România a înregistrat o ajustare macroeconomică ca în timpul unui război, în special de către sectorul privat, care a rămas fără resurse financiare şi fără încasări din cauza reducerii consumului. Atunci economia s-a prăbuşit, de la o creştere de 7% în anul 2008 la o scădere de 7% în 2009, după care au urmat trei ani de creştere economică aproape de zero.

Preşedintele Iohannis şi premierul Florin Cîţu au sărbătorit cu şampanie aprobarea de către Bruxelles a celebrului program PNRR - Programul Naţional de Relansare şi Rezilienţă - pentru România, în valoare de 29,2 miliarde de euro.

Ceea ce se spune mai puţin este că aceşti bani, care arată extraordinar pe hârtie, pot fi luaţi doar dacă guvernul îndeplineşte anumite condiţii. Iar aceste condiţii bugetare şi fiscale trebuie îndeplinite înainte de eliberarea banilor din granturi, care reprezintă jumătate din sumă. Cealaltă jumătate înseamnă împrumuturi care pot fi trase doar dacă se respectă echilibrul bugetar, adică guvernul reduce deficitul bugetar de la 7% din PIB spre 3% din PIB, nivelul care trebuie atins în anul 2024. Această reducere va fi greu de făcut dacă economia îşi încetineşte creşterea. Rigiditatea bugetului, acolo unde pensiile şi salariile care trebuie plătite înseamnă 90% din încasările statului, nu lasă loc de prea multe manevre.

Dan Vîlceanu, noul ministru al finanţelor, a început să pregătească terenul, aducând în discuţie eliminarea facilităţilor fiscale de care beneficiază acum sectorul IT şi de construcţii, printre altele, facilităţi fiscale care înseamnă 3% din PIB. În condiţiile în care guvernul Cîţu jură că nu va majora TVA-ul, încasări mai mari la buget nu pot să vină decât prin eliminarea facilităţilor fiscale de care beneficiază anumite sectoare.

Orice eliminare a unor facilităţi fiscale va aduce o critică extrem de publică din partea companiilor şi angajaţilor care beneficiază de acest lucru, ceea ce va reduce şi mai mult încrederea în guvern. Măsurile şi condiţiile din PNRR nu vor putea fi aprobate şi puse în aplicare fără ca guvernul să beneficieze de sprijin politic în Parlament, ceea ce nu este cazul guvernului Cîţu, aflat la nivel extrem de redus de încredere publică. Ne aşteaptă o toamnă şi o iarnă extrem de complicate din punct de vedere politic şi economic. Valul 4 al pandemiei este scăpat de sub control, ceea ce duce la restricţii din ce în ce mai dure, care vor afecta şi mai mult încrederea populaţiei, dar şi a companiilor în autorităţi, în guvern, şi nu în ultimul rând, în preşedinte.

Cristian Hostiuc