• Tweet

Văzând lamentabila prestație politica de la noi, ma cuprinde o neliniște existențiala. Trăim o vreme in care mai valoroși sunt oamenii care explica mai bine decât cei care înțeleg și asta e din cale afara de rău!

Când previziunile, statisticile, teoriile devin mai importante decât acțiunile, consecințele, interacțiunile și concilierile atunci devine limpede ca suntem conduși de indivizi lași, care nu își asuma niciodată realitatea, dar vor cu orice preț sa o modifice... și asta este și mai rău!

Istoria evolutiei noastre spirituale, morale și in cele din urma civilizaționale a pornit de la conceptualizarea importantei Legii, punctată perfect in Exodul 22:24: "Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte", rafinata apoi in Leviticul 19:18: "Sa iubești aproapele ca pe tine însuți" și apoi statuata ca regula de aur in Matei 7:12: "Tot ce voiti sa va facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel"! Acesta este fundamentul civilizației omenești și cât timp nu a fost alterat și corupt s-a dezvoltat in sisteme evolutive, culminând in esența Constituției Statelor Unite, de la însăși primul ei amendament care postulează ca ai dreptul sa-ți exprimi toate libertățile fără bariere doar dacă nu împiedici pe celălalt sa facă la fel, cu alte cuvinte ai dreptul sa contrazici cât timp permiți sa fi contrazis. Democrația nu limitează discursul adica libertatea de exprimare ci permite contra argumentul. Așa a fost la început, acum însă totul se schimba iar esta este cel mai rău!

In numele unui așa zis progres, laboratoarele de putere occidentale își ataca propria Fundație, cuprinși parca de o boala autoimună! Cei care explica mai bine decât înțeleg vor sa schimbe lumea însă comit trei erori fundamentale:
⁃ se gândesc la acțiuni si nu la interacțiuni
⁃ Se preocupa de teme minore si nu de cele esențiale
⁃ Au o viziune înghețată, statica si nu dinamica asupra lucrurilor si mai ales despre oameni.

Avand deja acest diagnostic, putem lesne constata ca ne aștepta un viitor nu tocmai fericit! Elita intelectuala, pepiniera care ar fi trebuit sa alimenteze partidele politice și vârfurile sistemului, a ajuns mai degrabă o secta de psihopati cinici și lași care nu își asuma niciodată răspunderea acțiunilor lor, invocând de fiecare data factori externi fatali: crize economice, epidemiologice, politice etc, care sa le scuze eșecurile. Cata vreme erorile sunt plătite de contribuabil, niciodată de funcționarul responsabil, nu exista speranța nici de redresare nici de reziliență. Degeaba acoperim propagandistic nevoia de democrație, justitie, responsabilitate socială, dacă ele rămân simple strategii teoretice, elaborate de niște indivizi inculți, rigizi, izolați in birourile lor parlamentare și hrăniți steril cu cifre statistice. Ne mai miram apoi ca nu știu ce ministrii habar nu au cât e salariu minim sau prețul pâinii!

Scriu aceste rânduri fără nici o speranța ca pot ajuta vreun factor de decizie sa priceapă cât este de "bolnav", nu am reușit asta in 25 de ani de jurnalism, ci pur și simplu arunc un semnal s.o.s intr-o sticla și o las sa plutească pe marile învolburate ale prezentului...

Prima mea constatare este ca in ansamblul ei, lumea este împărțită in trei mari categorii:
1. Cei care nu risca nimic
2. Cei care risca pentru sine
3. Cei care risca pentru alții

Generic as personaliza așa, cei care nu risca nimic: birocrații, liderii politici, corporațiile, guvernele centralizate, experții, strategii, bancherii, analistii! Cei care risca pentru sine: cetățenii, antreprenorii, artizanii, activiștii. Iar cei care risca pentru alții: profeții, Sfinții, idealiști, artiștii, inovatorii, nonconformiștii, investigatorii, disidenții, revoluționarii.

Din păcate, am ajuns astăzi intr-o vale trista a eșecului globalizarii și ar fi bine sa înțelegem ce anume a produs falimentul acestui concept filozofico-politico-economic, foarte frumos enunțat de iluminiștii secolelor trecute. Nu intenția lor a fost greșita ci faptul ca de la o generatie la alta, noi am acceptat inversarea valorilor care au construit Civilizația modernă.

Initial, in antichitatea semitica conducătorul, marele preot, judecătorii făceau parte din categoria celor care risca pentru alții! Moise și fratele lui Aaron și-au pus pielea la bătaie pentru a promova legile divine, apoi regele David s-a luptat la propriu cu Goliat, și-a riscat viața, Iisus a riscat răstignirea pentru a permite mântuirea, cu alte cuvinte, liderii spirituali și politici jucau in prima linie, așa cum shamanii răspundeau cu viața lor pentru tratamentele prescrise, sau arhitectii antici cărora li se surpa construcția ucigând locuitorii, primeau pedeapsa capitala! Între rege și popor exista principiul reciprocității. Cât a fost așa, lumea a evoluat. Poporul crede și asculta conducătorii când știe ca și ei suferă și plătesc esecul! Prăpastia uriașă dintre politic și popor s-a născut atunci când liderii N-au mai asudat și sângerat laolaltă!

In spatele birocrației s-a ascuns de fapt fuga liderilor de responsabilitate! Astăzi trăim intr-un imperiu birocratic, centralizat in care statul e ceva abstract iar contribuabilul ceva concret, adică cei care nu risca profita maxim de pe urma celor care supraviețuiesc, iar când eșuează, se refugiază in abstract, neplătind aproape niciodată nimic, mai ales in democrație.

Din start recunosc ca utopie, sintagma globalista: lumea este un sat mai mare! Idioțenie mai periculoasa ca asta nu a fost enunțată nici măcar in fantasmele egalitarismului comunist. Pai familia nu e trib, tribul nu este națiune, națiunea nu este imperiu și nici imperiul nu e lumea... întotdeauna vor exista indivizi și colectivități, lupi singuratici și haite, membri și non membri ai diverselor cluburi, adică minorități și majoritați, cu drepturi și libertăți garantate de însăși natura umană. De aceea sfidez uniformizarea, fie ca vine din gândirea totalitara (China) fie din cea democratica (Uniunea Europeană). Nu suntem la fel, nu gândim, nu simțim, nu suferim la fel! Ceea ce ne unește este instinctul de supraviețuire, apartenența la un grup și riscul care ne transforma ori ce alegere in capacitatea de a pierde ceva! Orice alegere este in esența o renunțare!

Cei care conduc astăzi au investit in mega acțiuni: democratizarea Orientului Mijlociu de exemplu, dar pierzând din vedere interactiunile au eșuat lamentabil: nu poți aduce in "aceeași lume" Islamiștii sunniți cu shiitii, creștinii, iudeii si ateii, crezând ca mileniile de diferențieri se estompează birocratic.

Politicienii de top nu mai propun mize mari, ci se încăpățânează sa vehiculeze teme secundare ca drepturile lgbdq+, sensibilizând relațiile din interiorul Uniunii Europene cu țările din est, ancorate puternic in Tradițiile conservatoare, vezi Ungaria și Polonia care pregătesc un Exit asemeni britanicilor, fiind absolut deranjate de tendința de uniformizare impusă de la Bruxelles care seamănă al naibii de bine cu programele comisarilor sovietici de nivelare și limitare de exprimare și gândire critica.

Consultanții și strategii au senzația ca lumea trăiește efectul "polaroid", adică este statica, uitând ca asimetriile și aspirațiile popoarelor nu sunt întotdeauna aceleași, chiar dacă toate vor prosperitate, libertate și pace... prețul obținerii acestora depinde si la ce trebuie sa renunțe pentru a le obține. Pentru cei care cred cu tărie ca Dumnezeu este o ființa vie și permanent in contact, legile umane nu pot contrazice pe cele divine și atunci o infamie precum celebrarea nefirescului devine un preț prea mare.

In concluzie: Astăzi cei care ne conduc sunt Lașii care nu-și pun niciodată pielea la bătaie dar încearcă sa schimbe lumea din temelii, care nu își plătesc niciodată erorile, profita cinic de cei care risca totul pentru a trai mai bine si se feresc obsesiv compulsiv de cei care sunt dispuși sa riște totul pentru alții, a caror singura recompensa este înfăptuirea binelui prin respectarea comandamentelor divine.

Astazi idiotii își proclama imperiul si tare ma tem ca nu mai exista suficienți oameni lucizi care sa-i ajute sa înțeleagă capcana sinucigașă in care s-au aruncat mestecând lozinci si promovând iluzii!

Toate aceste gânduri triste M-au năpădit văzând ce se întâmpla si la noi, cu guvernarea, cu bătăliile sterile pentru putere si cu același cor de bocitoare plătite care îngâna diferitele mantre ale corectitudinii politice!

Oreste Teodorescu