• Tweet

După ce mai multe state europene au anunțat sistarea temporară a vaccinării cu serul dezvoltat de Oxford și produs de compania britanico-suedeză AstraZeneca, a apărut ipoteza că decizia ar fi, de fapt, una geopolitică, în favoarea Rusiei.

O teză ce convine de minune Kremlinului, care a primit-o cu brațele la fel de deschise cum a primit și Brexit-ul. După referendumul în care britanicii au decis că locul țării lor nu mai este în Uniunea Europeană, unul dintre cei mai uluiți a fost Vladimir Putin. Nu pentru că Rusia nu și-ar fi băgat coada și nu ar fi lucrat intens la campanii succesive de fake news și polarizare, ci pentru că rezultatul a fost unul mai bun decât prevăzuse și o bază pentru narațiunea pe care o vedem astăzi, aceea a dezbinării și fragilizării Uniunii Europene. Dar rațiunile pentru care statele europene au gestionat din ce în ce mai prost campania de vaccinare nu au fost infuzate de Kremlin. Asta nu înseamnă că Vladimir Putin nu profită de slăbiciunile politicienilor europeni, unii înainte de alegeri, alții cu ambiții de (des)făcători de jocuri pe scena europeană.

Recent, Parlamentul European a organizat o audiere publică a tuturor companiilor occidentale care produc vaccin împotriva COVID-19, fie că produsul lor este aprobat deja de Agenția Europeană a Medicamentului, fie că se află în procedură de autorizare. Reprezentanți ai Pfizer, Moderna și AstraZeneca, ale căror vaccinuri sunt deja folosite la scară largă, au acceptat să răspundă întrebărilor europarlamentarilor. Cele mai multe au fost pentru AstraZeneca și au fost formulate mai degrabă ca interpelări, scoțând în evidență o relație problematică, mai degrabă politică. Sunt trei momente care au crescut în intensitate decredibilizarea vaccinului AstraZeneca, a cărui imagine s-a modificat de la salvator, pentru oameni. Nici știința, nici Moscova nu au fost creatorii acestei percepții, ci politicienii europeni.

Startul însuși a fost o bătălie de putere, derulată încă în registrul post-traumatic al Brexit-ului. Iar faptul că AstraZeneca a întârziat livrările către Uniunea Europeană a poziționat-o de la început într-un registru al osilităților. Deși compania producătoare nu a stabilit nicăieri în prospect un prag de vârstă, multe state europene au ales să limiteze folosirea vaccinului la populația tânără, sub 55 sau sub 65 de ani. România a stabilit acest prag la 55 de ani. Mai mult, lideri ca președintele francez Emmanuel Macron s-au pronunțat public împotriva imunizării cu vaccin AstraZeneca a persoanelor în vârstă, deși, în oglindă, Marea Britanie, principalul beneficiar al acestui vaccin, a imunizat cu el prioritar vârstnicii și studiile arată că a făcut-o cu rezultate remarcabile în ceea ce privește limitarea pandemiei, a mortalității și a degrevării spitalelor.

Argumentul adus în favoarea restricționării accesului la vaccin pentru vârstnici a fost acela al eficacității, dar percepția publică a fost aceea că vaccinul AstraZeneca nu e la fel de sigur și de bun cum sunt celelalte două, Pfizer și Moderna, deși niciuna dintre aceste companii nu are resurse pentru a acoperi singură nevoile pieței. Fiind resurse mai rare, Pfizer și Moderna au devenit dezirabile și semn de prestigiu, un fel de etichetă socială. În acest context, au început să fie din ce în ce mai dese știrile că Germania are loturi întregi de doze nefolosite, pentru că germanii refuză să se vaccinze cu AstraZeneca. Și francezii.

Din vaccinul esențial pe care compania l-a întârziat în UE, lungind astfel pandemia, AstraZeneca a fost etichetat ca a doua opțiune, accesibilă vulgului care nu a avut acces la cea mai bună opțiune, Pfizer și Moderna. Iarăși, niciun argument științific nu susține această imagine, dar percepția nu e despre teorii științifice și studii, ci despre emoție și recompense. Iar politicienii știu asta cel mai bine, așa au câștigat alegerile, fiecare în țara lui. Revenirea asupra deciziei de a stabili un prag de vârstă a fost tardivă și nu mai avea cum să modifice o percepție bazată pe frici și instinctul de supraviețuire.

Sistarea temporară a vaccinărilor cu AstraZeneca, în urma unor evenimente trombotice fără legătură directă cu vaccinul, dar apărute la persoane care se vaccinaseră, se joacă în același registru al fricilor. Sunt state fără niciun cetățean care să fi dezvoltat o recție adversă trombotică după imunizarea cu AstraZeneca, dar care au decis, din prudență, să țină vaccinul, din nou, în depozit, în pofida unui val trei mai agresiv decât precedentele și a extenuării economiei. Și asta e adevărata criză.

E o ipoteză vehiculată intens, aceea că statele care au decis să țină în depozit AstraZeneca sunt și cele care au aprobat folosirea vaccinului rusesc Sputinik, deși acesta nu este autorizat de EMA, iar decizia în UE este ca pașaportul de vaccinare să fie disponibil numai celor imunizați cu produse care au avizul agenției europene. Printre acestea, Germania, Franța, Italia. Startul Sputnik a fost dat de copilul teribil Viktor Orban, care e într-un turneu de putere prin UE, după ce FIDESZ s-a retras ca să nu fie dat afară din grupul popularilor europeni din Parlamentul European. Liderul de la Budapesta, autocratic în propria țară, încearcă astfel să coaguleze în jurul lui un pol european.

De aici însă până la scenariul geopolitic în care Moscova să fi aranjat toate piesele pe tablă, până la eliminarea AstraZeneca, cu bonusul de a tensiona suplimentar contextul post-Brexit al Uniunii Europene, e cale lungă. Dar nimeni nu poate pretinde Rusiei să stea deoparte și să nu profite de deciziile proaste - sau prudente, cum sunt cele ale politicienilor europeni care vor să evite cu orice preț costurile crizei pandemice -, mai ales când e prezentată ca fiind geniul malefic care a organizat totul. De fapt, știința Moscovei e să intervină exact acolo unde faliile sunt deja create și, dacă poate revendica și o victorie geopolitică, asta nu poate decât să îi folosească lui Putin în interior.

Magda Gradinaru