Legiunea Străină a plecat la război!

• Tweet

Emmanuel Macron, președintele Republicii Franceze, nu a vorbit degeaba. A pregătit de fapt terenul pentru ceea ce se întâmplă în prezent. Și se întâmplă că a trimis în Ucraina o parte din așa-numita legiune străină. Mercenari pregătiți de ofițeri ai armatei franceze și plătiți de Republică pentru a-și vărsa sângele în folosul acesteia în diverse teatre de luptă. Ce semnificație și ce consecințe are această decizie adoptată la Palace Élysée?

Legiunea franceză constituie o forță redutabilă, să-i spunem paramilitară, alcătuită din persoane de diferite naționalități, venite practic din toate colțurile lumii în căutarea unor câștiguri substanțiale. Sau chiar pur și simplu atrași prin propriul lor spirit de aventură, de dorința de a-și risca viața pe diverse fronturi de luptă. Și nu de puține ori, acești tineri devin carne de tun, scutind statul francez de sacrificarea propriilor cetățeni. Mercenarii din Legiunea Străină sunt instruiți la un nivel extrem de înalt și echipați după ultimul răcnet al standardelor din domeniu.

Nu se știe, sau cel puțin eu nu știu, câți membri are, cu adevărat, Legiunea Străină. Probabil între 5 și 10 mii. O adevărată armată. Mult mai redutabilă, din toate punctele de vedere, decât cea utilizată de defunctul Evgheni Prigojin în războiul împotriva Ucrainei sau decât mercenarii ceceni, antrenați și ei în acest război, desfășurat pe un teritoriu străin. Din informațiile transmise de presa de specialitate, rezultă trei elemente:

1. Emmanuel Macron este extrem de iritat de ofensiva care are loc în diverse state africane, pusă la cale de Moscova și dezlănțuită împotriva unor guverne susținute de statul francez. Ceea ce înseamnă că, într-un fel, decizia de a trimite legiunea străină în Ucraina reprezintă și o revanșă, nu numai expresia angajamentului Franței de a apăra acest stat împotriva agresiunii Federației Ruse.
2. Emmanuel Macron a pregătit în plan psihologic terenul, cu multă atenție și într-un interval de timp relativ îndelungat în care a insistat din ce în ce mai mult asupra necesității și legitimității trimiterii în Ucraina a unor militari.
3. Avem de-a face cu o operațiune independentă a statului francez, asumată în nume propriu și nu în numele NATO sau UE.

5.000 de legionari, extrem de bine antrenați și echipați, nu schimbă din temelii soarta războiului din Ucraina, dar îl pot influența într-o măsură semnificativă. Iar pe de altă parte, prezența acestora în prima linie a frontului de luptă, în contact direct cu forțele Federației Ruse, stârnesc o reacție la Moscova, care se transformă într-o furtună, chiar astăzi în ziua încoronării țarului rus.

Este legitim ceea ce a decis Macron? Se conformează legilor războiului trimiterea legiunii străine în Ucraina? La această primă întrebare, răspunsul este afirmativ. La solicitarea unui stat agresat, orice alt stat este liber să reacționeze și să-i dea o mână de ajutor. Și asta cu atât mai mult cu cât, așa cum precizam mai sus, rușii la rândul lor au trimis mii și mii de mercenari, unii recrutați chiar din rândul criminalilor aflați în detenție să lupte pe frontul din Ucraina. O bună parte dintre aceștia au devenit carne de tun pentru că nu erau nici instruiți și nici echipați corespunzător. Alți mercenari ai Federației Ruse operează în forță în Africa, decimând comunități întregi pentru a instala la putere junte militare vasale Moscovei. Ceea ce a decis Macron în numele Franței este nu numai legitim sub aspectul legilor războiului, dar este și justificat sub aspect moral. Atâta timp cât Franța percepe avansul militar violent al Rusiei în Europa drept o amenințare la securitatea proprie.

Dar care sunt consecințele dincolo de efectele de pe linia de front? Dacă deciziile luate de Kremlin sunt apreciate de Federația Rusă drept legitime, deciziile simetrice adoptate de alte state în ceea ce privește apărarea Ucrainei sunt taxate de aceeași lideri de la Kremlin drept ilegitime. Și de natură de a escalada războiul. Din punctul de vedere al NATO, unde Franța deține un rol cheie, pentru că are o armată redutabilă și dispune de un important arsenal atomic, decizia unilaterală a Parisului este apreciată drept legitimă. România și Polonia la rândul lor, fiind state aflate în proximitatea zonei de conflict, se feresc să trimită sub o formă sau alta trupe combatante care să lupte în rândurile ucrainenilor, dar nu pot fi decât fericite să vadă cum alții fac această treabă în locul lor.

Fără doar și poate, Vladimir Putin, care astăzi depune jurământul pentru un nou mandat prezidențial, utilizează decizia Parisului ca un argument pentru o escaladare a conflictului. Și în acest scop, a decis desfășurarea în vederea unui exercițiu a unei părți din arsenalul nuclear nestrategic la frontiera cu Ucraina. Nu este prima dată când Putin amenință indirect - a făcut-o și direct - NATO cu declanșarea unui război nuclear. Dacă mai e nevoie însă, voi preciza că înainte de sfârșitul lumii, în cazul unui asemenea cataclism, vom vedea sfârșitul Federației Ruse al cărei arsenal este incomparabil mai redus și mai puțin performant decât cele de care dispun aliații NATO.

Sorin Roșca Stănescu