• Tweet

Azi e Super Thuesday pentru Republicanii americani. Ziua e importantă pentru că deja o duzină de state au optat pentru candidatul lor la președinția SUA. Super Tuesday este esențială în cursa pentru nominalizarea Grand Old Party. Curtea Supremă de Justiție a admis în unanimitate că are dreptul de a fi prezent pe toate buletinele de vot.

Din bătălia pentru America nu se știe cine va fi câștigător. Biden sau Trump? Inchiziția sau spiritul dreptății? Antonimul libertății nu e frica, ci revolta, avea să spună cea mai îndrăgită poetă a românilor. În recunoscuta înverșunare a GOP (Grand Old Party) stă forța electorală a candidatului cu mesajul "Make America Great Again."

Dacă în statele, care aduc la masa deciziei finale peste 270 de electori (sistemul american este diferit, poporul votează noul șef al administrației federale prin reprezentanți), fostul președinte, în ciuda zecilor de acuze penale, e câștigător detașat, într-un sondaj dat publicității recent de the New York Times, el conduce în întreaga federație de state cu 48%, față de 43% al adversarului, iar trendul este crescător. Asta relevă cel mai bine mersul campaniei electorale. Este cel mai bun rezultat obținut vreodată de Donald Trump în cercetarea națională New York Times/Siena College. Conduce cu cinci puncte procentuale față de actualul președinte. Victoria lui Nicky Halley din Washington, acolo unde se votează ca-n Pădurea Băneasa, e nesemnificativă.

De ce e Biden în declin? Ziarul progresist american susține că există mai multe cauze posibile, inclusiv vârsta lui, războiul din Gaza, problema imigranților, inflația, fără a nominaliza criza din Ucraina.

Cercetând datele din sondaj făcute publice rezultă multe aspecte. În primul rând, că simpatizanții celor două partide se înscriu în aria de 30 %. Tinerii cu vârsta între 18-29 de ani, care altădată ar fi votat Biden, de data aceasta optează pentru Trump. Toate categoriile sociale și de vârstă cred că direcția înspre care merge America e greșită (66 %). Dar o constantă reiese din studiu.

Entuziasmul votanților lui Trump este cu 20 % mai mare decât cel al masei electorale a lui Biden și de aici se poate stârni furtuna, în stare să producă dezastrul pentru sistem. Lupta nu e între Trump și Biden, ci între capitaliști și socialiști, între conservatori și sistemul anchilozat, între creștini și neomarxiști, botezați woke-iști. Recent am primit o definiție interesantă a „mișcării treziților:" „adjectivul care poartă numele curentului reprezintă o stare de conștiință, atinsă doar de indivizii suficient de idioți, pentru a găsi injustiție în orice, cu excepția propriului lor comportament."

Pentru ca Trump, împreună cu GOP, să biruie în final trebuie să se creeze acea stare de luptă. Se înfruntă doi poli, care se resping primordial: sistemul cu forța dreptății. Republicanii vs Democrații. Lumea veche, împotriva Lumii Noi. Proprietarii deținători de arme, mari iubitori de libertate, împotriva socialiștilor, personificați în Wokeri (treziți). Cine va câștiga? E greu de făcut profeții, fiindcă în fiecare zi mai moare un republican și se naște un democrat. În acest context Cronos e nemilos. De abia acum înțelegem maxima lui Preda: "Timpul nu mai are răbdare."

Pentru a înțelege prezentul, trebuie să pricepem cine sunt cele două lumi care se confruntă. Dar care sunt calitățile personajelor? Are vreunul statura de erou? Putem căuta în miturile antice răspunsurile la dilemele actuale? Încercăm. O singură certitudine avem: dacă Dante Aligheri n-ar fi aparținut lumii politice, n-ar fi scris "Divina Comedie." Iar, noi, astăzi, n-am fi înțeles câte cercuri are Infernul.

Studiind polarizarea de azi a vieții politice americane, putem pune în contrast situația politică a SUA de azi cu a Florenței anului 1300, când Guelfii albi / ghibelinii albi, din rândurile cărora făcea parte și Dante Aligheri, au câștigat puterea în orașul stat, după care au fost alungați din conducerea urbei de către guelfii negri.

Dacă primii militau pentru limitarea puterilor Papei la domeniul spiritual şi din rândurile cărora făcea parte şi Dante, ceilalți erau în favoarea exercitării autorităţii papale asupra treburilor oraşului. Cu sprijinul regelui francez și al noului papă, ghibelinii lui Dante au fost alungați de la putere.

Dante Aligheri a fost condamnat la moarte. Pribegia i-a fost nu doar sorocul ci și norocul. Așa a scris "Divina Comedie" și noi am aflat cât de înfricoșător e infernul. Lumea lui Dante nu e deloc diferită de cea a lui Trump, care își joacă la scenă deschisă nu doar destinul lui, chiar viitorul Americii.

Ghibelinii lui Biden sunt mult mai puternici decât cei ai lui Trump - din punct de vedere al pozițiilor lor în structurile de forță ale statului. Doar că cei ai lui Biden nu au entuziasm și aici se poate da lupta finală. Emoțiile nasc pasiuni, iar pasiunile fac președinți. Sunt lecții nescrise ale naturii comportamentelor electorale.

Puterea nemesiană a lui Trump se opune cea a unui Biden erisian. Mitologia ne învață că întotdeauna zeii buni înving. Din miturile esențiale, știm că Nemesis era zeița răzbunării divine. Misiunea ei era să pedepsească oamenii aroganți față de zei. Responsabilă cu dreptatea divină, era considerată o zeiță a echilibrului, care se asigura că fiecare primește ce merită. De partea opusă, Eris era zeița luptei și a discordiei. A fost adesea descrisă ca o femeie urâtă, crudă și meschină. Avea o plăcere nebună de a provoca haos și dezordine. Prezentă la o nuntă, a aruncat mărul de aur pentru a stârni cearta printre meseni. De atunci, sămânța de scandal se cheamă „mărul discordiei." Eris era responsabilă mereu de crizele sociale.

De departe gândul că Trump ar fi un fiu al lui Zeus sau că Biden, un sartrap al răului, dar personificările dau o mai mare forță de înțelegere conflictului dintre cei doi.

Dacă nu s-ar creea starea de luptă națională, Trump n-ar putea învinge un sistem extrem de corupt și de anchilozat. De partea lui e entuziasmul suporterilor săi, în stare să facă minuni. Cine n-ar vrea să aibă așa o armată puternică în spate? Și mai există un mic, mare amănunt, "cu ei e Dumnezeu." Deloc de neglijat.

Marius Ghilezan