Nu e voie s-avem ”un Trump”, dar vom avea ”un Kamala de România”!

• Tweet

Am explicat de mai multe ori de ce e nimerit să denumim România ca fiind un SECURISTAN, adică o țară unde deciziile de orice fel se iau doar în funcție de strategiile serviciilor secrete, iar cei puși să implementeze diversele proiecte de putere sunt "securici", deci agenți acoperiți coordonați "prin manetă".

Să vă închipuiți așadar o uriașă rețea de decizie și control ce acoperă România, compusă din mai multe rețele aparținând fiecărui serviciu secret, care se interconectează doar la vârf, și doar atunci când e necesar. Asta ar putea da impresia de siguranță și predictibilitate, deci un mediu concentraționar, dar propice implementării unor proiecte de dezvoltare, însă tocmai acestea lipsesc, deoarece oamenii de la capetele manetelor nu au capacitatea intelectuală și profesională ca să gândească în acest spirit. SECURISTANUL nostru rămâne așadar doar un loc în care autoritatea se exercită excesiv, dar în mod haotic, dovadă fiind dezastrul din mediul administrativ, educație, sănătate, transporturi, finanțe, ș.a., totu-i la fel de făcut praf ca mediul politic, a cărui decădere o monitorizăm zilnic pe ecranele televizoarelor, telefoanelor sau computerelor.

În urmă cu peste 4 luni, când am anunțat că voi candida la prezidențiale, am zis că voi expune public candidații-securici, cu manete, fapt ce m-a obligat să monitorizez atent mișcările discrete ale servicilor secrete în spațiul politic, iar alegerile comasate au fost o oportunitate din acest punct de vedere. Ulterioara modificare de calendar electoral a fost tot o operațiune dedicată controlului rezultatelor de la prezidențiale și parlamentare, iar la acest capitol acțiunile sunt în plină desfășurare. Acum o săptămână, înainte deci cu o zi de întâlnirea de la Capșa, dedicată reunirii suveraniștilor, stăteam de vorbă cu un amic, general rezervist al SIE, un român patriot, cu care scanam lipsa de libertate de mișcare politică a diverșilor candidați, prin prisma calității lor de securici, majoritatea dintre ei aflându-se în coordonarea SIE.

În vinerea dinainte, în direct la Realitatea Plus, George Simion și Diana Șoșoacă acceptaseră acțiunea de reunire, eu de asemenea, dar legat de Simion, aveam îndoiala că va participa la întâlnirea de la Capșa. Cooperarea subterană cu Ciolacu, plus diverși "hrebenciuci" ce-l înconjoară acum pe liderul AUR (unii dintre ei administrați la comun cu Ciolacu), plus multe alte detalii clare și sigure, indicau în mod clar un pilotaj din partea SIE. Într-un impuls de moment, așa cum faci când îți mai lipsește o piesă din puzzle, l-am sunat pe Eugen Nedelcu, șeful operativ al SIE, cu care am discutat o singură dată, în urmă cu 15 ani când coordonam campania lui Geoană. Nu mi-a răspuns, nici nu mi-a întors apelul, dar nici George Simion n-a mai venit la Capșa a doua zi, apoi a demarat o campanie mediatică bine asistată, ce l-a separat în mod clar de restul mișcării suveraniste. Jocul SIE transpare destul de limpede analizând în plus și potențialii prezidențiabili, de la Geoană la Diaconescu, dar vor urma și alții în cursă, pe modelul prin care au fost administrați în trecut rezidenți de mare notorietate, ca Băsescu și Ponta, care și ei sunt parte azi a jocului electoral din toamnă, secondând atenți mișcările lui Lasconi sau Ciolacu.

La distanță de câteva zile de evoluția publică a lui Crin Antonescu, ce-a răsturnat căruța liberală, apar informații despre faptul că jucători relevanți au fost avertizați înaintea interviului, ca să se așeze în dispozitiv, iar avertizarea a venit din cealaltă "pădure", a SRI. Găzduit fiind Antonescu la UM DIGI24 (controlată dintotdeauna de către SRI), pe lângă efectul puternicei maculări a lui Ciucă, Rareș Bogdan, ș.a., cu Iohannis inclus, fostul lider liberal a reușit proiectarea politică a lui Eduard Hellvig, indicarea la pachet a lui Bolojan fiind doar "de coloratură". Mulți jurnaliști cu manetă, deci securici, au încercat să abată atenția de la acest rezultat, unii au zis că e despre Geoană, alții că este vizat doar jocul postelectoral, iar mulți l-au denigrat pe Antonescu. Sunt afirmații de tip fumigenă, efectul clar este prezentarea necesității ca strategia și candidatul liberal să se schimbe, deci resetare.
Câteva concluzii:

Blocarea reunirii suveraniștilor înseamnă că Sistemul nu dorește un candidat suveranist în turul doi, cu potențial real de a câștiga prezidențialele, deci pe modelul DEEP STATE-ului american, nu se dorește nici în România "un Trump". Pe George Simion l-au păcălit ușor și fără regrete, va juca doar un rol de iepure, într-o cursă în care alții sunt favoriții mandatați. Resetarea de la liberali va aduce însă în prim plan un candidat de tip Kamala Harris, dar care, pe modelul sigur și testat de la europarlamentare, să beneficieze și de sprijinul PSD. Cu toate asigurările zilnice de candidatură, eu nu cred că Ciolacu va rămâne-n cursă, este și extrem de vulnerabil, dar mai ales nu respectă criteriile de selecție ale Factorului Extern. Trebuie blocată accederea în Parlament a unui grup mare de suveraniști, dar și salvat PNL-ul pe modelul de la europarlamentare, dar de data asta nu în beneficiul lui Iohannis, ci al serviciilor secrete, ce s-au trudit două decenii ca să reușească să infiltreze aproape total structurile PSD, PNL, USR.

E deci previzibil un joc de candidat comun al PSD-PNL, ce să câștige primul tur, secondat de cineva de tipul Lasconi, ușor de învins în turul doi de către "un Kamala de România", ce-ar putea fi un politician ce se află pe aceeași pagină de catalog cu doamna Harris. Sistemul nu dorește perpetuarea la putere a lui Iohannis și după 2024, locatarul de la Cotroceni ar fi trebuit să deducă singur asta, după ce-a fost dinamitat în mod discret la fiecare încercare a sa de a obține vreo funcție internațională, iar dacă nu pricepuse, i-a explicat bine Crin zilele trecute. Iohannis se bazează în mod iluzoriu pe teroarea pe care poate s-o declanșeze prin șefii justiției pe care crede că-i mai poate controla, să rememoreze deci experiența lui Băsescu, iar în ceea ce-l privește e clar că va fi pus să accepte "răul cel mai mic pentru el", adică "un Kamala de România". În urmă cu vreo 22 de ani, când începusem o mișcare de reformă în PSD, celebrul Hrebenciuc mi-a râs în nas, chiar în biroul meu din Kiseleff, spunându-mi că sunt naiv dacă cred că mă pot pune cu Sistemul. El nu se referea la sistemul de partid, ci la cel al serviciilor secrete, ce-l includea și pe el în postura de manevrant util. Hrebenciuc a avut dreptate, iar șirul de alegeri ulterioare l-au confirmat. C-așa-i în SECURISTAN!

Cozmin Gușă