Preţurile în creştere tulbură consumul şi bugetele familiilor

Postat la: 18.06.2021 |

Preţurile în creştere tulbură consumul şi bugetele familiilor

Preţurile de consum, în această primă parte a anului, evoluează sub presiune. Pe de o parte, sunt împinse în sus de inflaţia globală, iar pe de altă parte de scumpirile cu accente locale, ce se tot înmulţesc din ianuarie încoace. Rata anualizată, calculată deci pe 12 luni trecute, a urcat în mai 2021 până la cea mai înaltă cotă din acest an: 3,75 la sută. După ce, de la o lună la alta, a fost tot mai mare.

La ce ne raportăm? Desigur, la decembrie anul trecut, ultima lună în care, cu o rată anuală a inflaţiei de 2,06 la sută, reuşiserăm să ocupăm cea mai bună poziţie în topul Uniunii Europene. Repet: cea mai bună şi nu una dintre cele mai bune! Sărisem, aici, dintr-o extremă în alta, pentru că - doar cu 13 luni în urmă - între cele 27 de state membre, România încă mai înregistra cea mai mare inflaţie. De pe o poziţie absolut inconfortabilă, deci, pe care căzuse între octombrie 2017 şi noiembrie 2019 - ca urmare a unor şocuri succesive în sistemul intern al preţurilor de consum reglementate, la energie electrică, energie termică şi gaze naturale - a trecut pe cea mai confortabilă poziţie de-a lungul unui an (2020) în ciuda crizei complexe - cu recesiune, închideri sau întreruperi de activităţi economice, ofertă restrânsă raportată la un consum cu o cerere în schimbare şi oarecum în creştere.

Cuceriserăm, aşadar, un important cap de pod. L-am apărat parţial în 2021! În sensul că deţinem, în continuare, poziţii mai bune decât Cehia, Polonia şi Ungaria. Sau decât ţări din zona euro, între cele rămase în competiţie, pentru că multe altele au fost descalificate de deflaţie ori de inflaţii leneşe, între zero si 1 - 1,5 la sută. Dar nu l-am apărat în totalitate! Cât anume a fost apărat? Cât am pierdut? Care au fost cauzele? Răspunsurile se desprind din tabloul consumului populaţiei, atât din 2020, cât şi din 2021, cu notele specifice ale fiecăruia dintre cei doi ani.

De ce mă rezum la preţurile de consum? Pentru că dinamica lor, în exclusivitate, constituie universul inflaţiei. Cu alte cuvinte, la cât se ridică plăţile pentru cumpărăturile zilnice, deci nu şi cele rare - case, terenuri, bijuterii, blănuri, mărfuri de lux. Acesta este şi motivul pentru care statisticienii, preocupaţi de acurateţea definiţiilor, susţin să nu confundăm inflaţia cu costul vieţii. De altfel, au renunţat la definiţiile sofisticate, folosite timp de secole, pentru una cât se poate de simplă: "Creşterea generalizată a preţurilor de consum". Pentru că în aceste preţuri, de consum, se reflectă multe alte preţuri, inclusiv costurile de producţie şi preţurile de la "poarta fabricii", exprimând totodată puterea de cumpărare a populaţiei.

Această creştere, generalizată, calculată atât lunar, cât şi anual, impune să fie exprimată în indici medii. Rata anuală de 2,06 la sută, din decembrie 2020, este o medie anuală. O medie ideală, desigur. Or, o medie - cum îi plăcea academicianului Moisil să repete şi să nuanţeze - nu poate fi mai mult decât o speranţă matematică. Trecând însă cu analiza dincolo de această generalitate, vom vedea în detalii că alimentele, cu o creştere anuală în 2020 de 3,24 la sută, şi serviciile, cu

2,69 la sută, au ieşit din rând. Şi că, deşi în decembrie 2020 preţurile la pâine, fasole, ulei comestibil, preparate şi conserve din carne, la care consumul este mare, au avut mişcări lente (cu două excepţii fireşti în postul Crăciunului, fasolea şi uleiul comestibil), şi unele, şi altele au fost cel mai mult împinse în sus de mişcările din timpul anului. Ca şi la servicii, cu deosebire îngrijirea medicală şi tratamentele cosmetice. Dar toate aceste extravaganţe au fost reduse la tăcere de media joasă, de 1,01 la sută, a preţurilor produselor alimentare. Am reţinut însă, în acest tronson, că îngrijirea medicală a fost de trei ori mai scumpă decât media, fenomen ce se va extinde în cursul anului 2021. Şi că, mai cu seamă, combustibilul, care a avut preţuri în scădere în 2020, urmând preţul internaţional al ţiţeiului, a încheiat anul cu un salt consistent în decembrie, semnalând un risc pentru inflaţia din 2021.

Dinspre energia electrică - niciun semn de pericol! Doar că, după o uşoară scădere a preţului din ianuarie până în noiembrie 2020, procesul de ieftinire s-a oprit brusc în decembrie. Rata lunară: 0,00.

Şi iată că tocmai această linişte avea să preceadă furtuna din ianuarie 2021. Fără să existe vreo justificare obiectivă. Doar o nouă bâlbâială a autorităţii de reglementare! Fără vreo sansă de a da vina pe criză. În ianuarie 2021, preţul energiei electrice a făcut dintr-o dată un salt de 18,38 de procente! Enorm! Şi grav, pentru că s-a scumpit consumul de energie electrică al populaţiei. Când? În plină criză! Când s-a generalizat teleşcoala! Copiii învaţă de acasă, folosesc aparatură electronică şi consumă curent electric. La fel studenţii. Părinţii lor, în număr mare, lucrează şi de ei acasă, în telemuncă. În plus, astăzi, în case dintre cele mai obişnuite, funcţionează roboţi de bucătărie, maşini de spălat, răcitoare, aparatură electronică.

Lângă curentul electric, scumpit substanţial, s-a scumpit lună de lună, cu mult peste medie, combustibilul, care urmează preţul internaţional al ţiţeiului. Şi s-au scumpit, sub impactul crizei, îngrijirea medicală, serviciile de cosmetică, serviciile poştale, ţigările

(7 milioane de fumători în România!), serviciile de apă, canal şi salubritate. Şi, nu în cele din urmă, s-au scumpit prestaţiile din atelierele de reparat îmbrăcăminte şi încălţăminte, la care apelează o parte tot mai mare a populaţiei. Iar aceste scumpiri dezorganizează consumul şi şubrezesc bugetele familiilor.

Adrian Vasilescu

loading...
PUTETI CITI SI...

Preţurile în creştere tulbură consumul şi bugetele familiilor

Postat la: 18.06.2021 |

0

Preţurile de consum, în această primă parte a anului, evoluează sub presiune. Pe de o parte, sunt împinse în sus de inflaţia globală, iar pe de altă parte de scumpirile cu accente locale, ce se tot înmulţesc din ianuarie încoace. Rata anualizată, calculată deci pe 12 luni trecute, a urcat în mai 2021 până la cea mai înaltă cotă din acest an: 3,75 la sută. După ce, de la o lună la alta, a fost tot mai mare.

La ce ne raportăm? Desigur, la decembrie anul trecut, ultima lună în care, cu o rată anuală a inflaţiei de 2,06 la sută, reuşiserăm să ocupăm cea mai bună poziţie în topul Uniunii Europene. Repet: cea mai bună şi nu una dintre cele mai bune! Sărisem, aici, dintr-o extremă în alta, pentru că - doar cu 13 luni în urmă - între cele 27 de state membre, România încă mai înregistra cea mai mare inflaţie. De pe o poziţie absolut inconfortabilă, deci, pe care căzuse între octombrie 2017 şi noiembrie 2019 - ca urmare a unor şocuri succesive în sistemul intern al preţurilor de consum reglementate, la energie electrică, energie termică şi gaze naturale - a trecut pe cea mai confortabilă poziţie de-a lungul unui an (2020) în ciuda crizei complexe - cu recesiune, închideri sau întreruperi de activităţi economice, ofertă restrânsă raportată la un consum cu o cerere în schimbare şi oarecum în creştere.

Cuceriserăm, aşadar, un important cap de pod. L-am apărat parţial în 2021! În sensul că deţinem, în continuare, poziţii mai bune decât Cehia, Polonia şi Ungaria. Sau decât ţări din zona euro, între cele rămase în competiţie, pentru că multe altele au fost descalificate de deflaţie ori de inflaţii leneşe, între zero si 1 - 1,5 la sută. Dar nu l-am apărat în totalitate! Cât anume a fost apărat? Cât am pierdut? Care au fost cauzele? Răspunsurile se desprind din tabloul consumului populaţiei, atât din 2020, cât şi din 2021, cu notele specifice ale fiecăruia dintre cei doi ani.

De ce mă rezum la preţurile de consum? Pentru că dinamica lor, în exclusivitate, constituie universul inflaţiei. Cu alte cuvinte, la cât se ridică plăţile pentru cumpărăturile zilnice, deci nu şi cele rare - case, terenuri, bijuterii, blănuri, mărfuri de lux. Acesta este şi motivul pentru care statisticienii, preocupaţi de acurateţea definiţiilor, susţin să nu confundăm inflaţia cu costul vieţii. De altfel, au renunţat la definiţiile sofisticate, folosite timp de secole, pentru una cât se poate de simplă: "Creşterea generalizată a preţurilor de consum". Pentru că în aceste preţuri, de consum, se reflectă multe alte preţuri, inclusiv costurile de producţie şi preţurile de la "poarta fabricii", exprimând totodată puterea de cumpărare a populaţiei.

Această creştere, generalizată, calculată atât lunar, cât şi anual, impune să fie exprimată în indici medii. Rata anuală de 2,06 la sută, din decembrie 2020, este o medie anuală. O medie ideală, desigur. Or, o medie - cum îi plăcea academicianului Moisil să repete şi să nuanţeze - nu poate fi mai mult decât o speranţă matematică. Trecând însă cu analiza dincolo de această generalitate, vom vedea în detalii că alimentele, cu o creştere anuală în 2020 de 3,24 la sută, şi serviciile, cu

2,69 la sută, au ieşit din rând. Şi că, deşi în decembrie 2020 preţurile la pâine, fasole, ulei comestibil, preparate şi conserve din carne, la care consumul este mare, au avut mişcări lente (cu două excepţii fireşti în postul Crăciunului, fasolea şi uleiul comestibil), şi unele, şi altele au fost cel mai mult împinse în sus de mişcările din timpul anului. Ca şi la servicii, cu deosebire îngrijirea medicală şi tratamentele cosmetice. Dar toate aceste extravaganţe au fost reduse la tăcere de media joasă, de 1,01 la sută, a preţurilor produselor alimentare. Am reţinut însă, în acest tronson, că îngrijirea medicală a fost de trei ori mai scumpă decât media, fenomen ce se va extinde în cursul anului 2021. Şi că, mai cu seamă, combustibilul, care a avut preţuri în scădere în 2020, urmând preţul internaţional al ţiţeiului, a încheiat anul cu un salt consistent în decembrie, semnalând un risc pentru inflaţia din 2021.

Dinspre energia electrică - niciun semn de pericol! Doar că, după o uşoară scădere a preţului din ianuarie până în noiembrie 2020, procesul de ieftinire s-a oprit brusc în decembrie. Rata lunară: 0,00.

Şi iată că tocmai această linişte avea să preceadă furtuna din ianuarie 2021. Fără să existe vreo justificare obiectivă. Doar o nouă bâlbâială a autorităţii de reglementare! Fără vreo sansă de a da vina pe criză. În ianuarie 2021, preţul energiei electrice a făcut dintr-o dată un salt de 18,38 de procente! Enorm! Şi grav, pentru că s-a scumpit consumul de energie electrică al populaţiei. Când? În plină criză! Când s-a generalizat teleşcoala! Copiii învaţă de acasă, folosesc aparatură electronică şi consumă curent electric. La fel studenţii. Părinţii lor, în număr mare, lucrează şi de ei acasă, în telemuncă. În plus, astăzi, în case dintre cele mai obişnuite, funcţionează roboţi de bucătărie, maşini de spălat, răcitoare, aparatură electronică.

Lângă curentul electric, scumpit substanţial, s-a scumpit lună de lună, cu mult peste medie, combustibilul, care urmează preţul internaţional al ţiţeiului. Şi s-au scumpit, sub impactul crizei, îngrijirea medicală, serviciile de cosmetică, serviciile poştale, ţigările

(7 milioane de fumători în România!), serviciile de apă, canal şi salubritate. Şi, nu în cele din urmă, s-au scumpit prestaţiile din atelierele de reparat îmbrăcăminte şi încălţăminte, la care apelează o parte tot mai mare a populaţiei. Iar aceste scumpiri dezorganizează consumul şi şubrezesc bugetele familiilor.

Adrian Vasilescu

albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE