• Tweet

La un survol de sfîrșit de an lucrurile sunt cît se poate de clare. Și, cum au observat mai toți jurnaliștii onești, deloc prevestitoare a unui 2021 în care în Romînia să mai putem vorbi, chiar și despre o pseudo-democrație, așa cum și cît de firavă a fost ea pînă acum.

Mai întâi, OUG, dat împotriva referendumului pe Justiție, privind desființarea completelor de 3 judecători de la Curțile de Apel, cu toate că tot magistrații au fost cei care au cerut, în CSM, acum trei ani această soluție. Se pare că motive care nu ni se spun, dar pe care nu e greu să le intuim, i-a "răzgîndit", mai nou, pe "garanții independenței justiției"...

În al doilea rînd: Dacă citim atent programul de guvernare, în articolele 4 și 5 din capitolul pe justiție, vedem că actuala coaliție de "tineri politicieni", care se află la guvernare, vrea să distrugă libertatea magistraților, să desființeze SIIJ, și poate, mai știi, chiar Inspecția Judiciară. Probabil se va prelua și tema, dragă fostului ministru liberal(!) al justiției, reinstaurarea amestecului oficial al serviciilor asupra Magistraturii românești. Mai mult, au ca scop declarat să modifice atribuțiile Curții Constituționale. De ce? Simplu. Pentru a invalida Decizia CCR privind interzicerea SRI de a face acte de urmărire penală.

În al treilea rînd: "Totul este, de fapt un complot ticălos, menit a mai regiza încă un „tun" pe care distribuitorii de electricitate să îl mai dea românilor. Nimeni din acest stat uriaș nu s-a sinchisit să îi informeze pe români despre consecințele acceptării condițiilor de serviciu universal, despre cât de mult vor plăti pentru acest lucru. Cum poate funcționa un stat în care ministrul energiei le scrie altor șefi de instituții scrisori deschise pentru a afla de ce cresc prețurile în domeniul pe care îl conduce? Sunt sigur că nimic nu a fost făcut din întâmplare în ceea ce privește „liberalizarea" furnizării electricității." Sper ca analiza d-lui Peiu să deschidă ochii celor care nu înțeleg ce trăim și ceea ce va urma.

În al patrulea rând, în Comisia de buget finanțe, aceeași "majoritate", care conduce România, exonerează două bănci, BCR și Raiffeissen de plata către stat a 170 de milioane de euro! Obligația de plată revine în urma unor sentințe a ICCJ, pe care ministrul de finanțe Cîțu, timp de un an nu a pus-o in executare!!! Cu alte cuvinte, statul român refuză recuperarea celor 170 milioane euro de la bănci, în timp ce taie alocațiile copiilor!

Și, în al cincilea rînd, pentru ca tabloul să fie complet, un citat, ca să spun așa, cutremurător:

"Educația religioasă își dovedește limitele și prezintă riscuri serioase pentru siguranța națională, pentru că sănătatea ține se siguranță națională", susține analistul Cristian Pârvulescu. Profesorul mai afirmă că românii în loc să se ducă la psihoterapeut când au probleme, preferă să meargă la preot. Asta după părerea sa, este o involuție și un rezultat al frustrărilor profesorilor, ieșiți din comunism.

Trebuie să recunosc că pe mine, ca persoană neimplicată în politică mă paralizează așteptarea gholotinei social-politice instaurate de această "generație" de așa-ziși tineri politicieni, care au răsărit ca ciupercile după ploaie în politica romînească și, mai mult, au ajuns și în Guvernul României.

Am luat Biblia și am deschis-o la întîmplare, într un exercițiu de "sortes virgilianae" și sub privirea mea s-au înșirat următoarele cuvinte: „Când duhul necurat iese dintr-un om, umblă prin locuri fără apă căutând odihnă, dar nu o găseşte. Atunci îşi spune: «Mă voi întoarce la casa mea din care am ieşit». Venind, o găseşte nelocuită, măturată şi pusă în ordine. Atunci merge şi aduce cu el alte şapte duhuri mai rele decât el şi, intrând, locuiesc acolo; iar starea de pe urmă a omului aceluia devine mai rea decât cea dintâi".

Întîmplător sau nu, citatul arată cum va fi şi cu această generaţie rea. Căci, de fapt, e vorba despre o generație. Care va transforma complet România într-un loc al dezbinării, într-o colonie de sclavi fericiți care muncesc pe ogorul rodnic al corporațiilor. D-l. Călin Georgescu, mentorul partidului AUR e convins că are rezolvarea problemelor pentru ca în România să aibă loc o schimbare totală, în bine. Eu, nu. Nu cred că deocamdată se poate face ceva.

Aceste "tinere" canalii din politica romînească nu sunt în stare nici să dobîndească un minimum de încredere interpersonală. Chiar și dacă i-am crede în stare să dorească binele Romîniei și nu cel personal, urmare a acestei încrederi între ei, atât de scăzute, că uneori devine cinism, (recentele mizerabile dezvăluiri din interiorul USR PLUS stau mărturie!), cooperarea este deficitară. Și atunci, cum să poată neomarxiștii să imagineze instituții sociale puternice, care să ofere societății un potențial intelectual, de inteligență și de construcție?

După modelul descris de filosoful Thomas Kuhn, România se află într-o criză sau chiar luptă paradigmatică între profilul României oamenilor din generațiile "vechi" și cel al României "noi". România, - vezi, Doamne -, "modernă", reprezentată mai ales de gîndirea schematică a tinerilor, adică, asumarea incertitudinilor viitorului ca ocazii de a avea influență socială și vânarea de oportunități de putere, care duce la bani, scopul nedeclarat al vieții fiecăruia. De ce se întîmplă toate astea?

Care sunt diferențele care au născut acest spirit gregar al generațiilor care conduc Romînia și "expirații" pe care aceștia se pregătesc să-i "îngroape" fără slujbă, așa cum se îngroapă sinucigașii? Am descoperit răspunsul (sau, măcar, o parte din el), în introducerea pe care Cioran o face la Antologia portretului în literatura franceză. "În momentul cînd Zeul budist al Morții încearcă prin ispitire și amenințări să-i ia Împărăția Lumii, acesta, pentru a-l reduce la tăcere, îi spune:„ ... oare tu ai suferit pentru cunoaștere?

„Cred că în răspunsul la această întrebare se află, cumva, explicația prăpastiei dintre generații. Vorbim despre o generație care a avut acces la orice, tineri "misecuviniști", care nu știu cît de greu se ajungea la "fondul închis de carte" al bibliotecilor, cît de periculos era să ți se găsescă la percheziție, acasă, o mașină de scris nedeclarată, cărțile apărute în Franța ale lui Bujor Nedelcovici sau Paul Goma. O generație care nu știe ce înseamnă să citești și să bați la mașină cu 5 rînduri de indigo Soliloquiile lui Eliade, adică samizdat, sau cât însemna riscul de a-l împrumuta romanele lui Petru Popescu, Petru Dumitriu, Monciu Sudinski sau scrierile lui Cioran și mulți alți "interziși"...

Pînă la urmă, calitatea persoanei dobîndită cu sacrificii, cred că face diferența. Degeaba își flutură toți copiii de securiști diplomele obținute cheltuind din averile uriașe ale părinților, fiindcă valoarea este conferită de calitatea lor umană, dobîndită. Degeaba spun ei că își doresc binele țării, sau o altfel de politică. Poate, cumva, sunt chiar sinceri. Dar o țară nu se construiește cu sinceritatea unor nevolnici arghirofili, care cer eliminarea tuturor "expiraților", chiar dacă realizările acestora au creat ceea ce numim azi Romînia. Alaltăieri adolescenți, ieri repere culturale și profesionale, azi pensionari care trebuie uitați și abandonați.

Dar, poate este și vina noastră, a celor "expirați". Poate am uitat, și noi, să trăim. Să serbăm zilnic, și noi, minunea existenței noastre. Lumea se închide, noi ne să ne bulucim la ski, în Zanzibar, Maldive și Dominicană. Europa se supune, și noi ar trebui să fim în Mall-uri, și să umplem coșuri întregi de mâncare pentru Revelionul de de pandemie. Mâncare pe care mai apoi să o aruncăm la tomberon. Austria, Italia, țări cu tradiție în sporturile de iarnă nu deschid sezonul, iar noi descoperim că suntem, deodată, "împătimiți ai ski-ului". Majoritatea statelor civilizate impun carantine severe și închid complet orice activitate, limitând la maximum deplasările, noi ar trebui să ne interesăm cum putem "fenta" să ne strîngem în grupuri de Revelion.

Deci, e loc de analiză, acum cînd schimbăm (poate degeaba!), anii... Cel puțin pentru aceia (puțini? mulți?) dintre trăitorii într-o Românie tot mai străină, parcă, oameni care mai au bunul simț să se întrebe: care este meritul meu, ce am făcut eu extraordinar în viața mea, ca să merit un loc în Guvernul Romîniei? Căci, de la Platon știm că "viața neexaminată nu merită traită". Sau, și Socrate o fi expirat, te pomenești...

Octavian Hoandră