• Tweet

După trei ani de război, liderul ucrainean Volodimir Zelenski este sub presiune, prins ca într-o menghină între armata rusă, care continuă să câştige teren în est, şi Donald Trump, care îl îndeamnă să negocieze rapid cu Vladimir Putin. În plus, el este îndemnat de Donald Trump, care îi pune la îndoială legitimitatea democratică, la fel ca Vladimir Putin, să organizeze alegeri. Iar în Ucraina, începe să se simtă miros de campanie prezidenţială.

Într-o întâlnire fără precedent de la începutul invaziei, preşedinţii american şi rus au convenit la 12 februarie să lanseze negocieri „imediate" pentru a pune capăt conflictului din Ucraina. Această decizie, care nu a fost discutată cu Kievul, a provocat o mare îngrijorare în rândul ucrainenilor şi al europenilor deopotrivă, preşedintele francez Emmanuel Macron avertizând în privinţa unei păci care ar fi „o capitulare" a Ucrainei.

De la revenirea sa la putere, Donald Trump a adoptat o linie dură împotriva omologului său ucrainean, reproşându-i că a „declanşat" războiul din Ucraina, în ciuda faptului evident că a fost vorba de o invazie rusă în ţară. Criticile sale au mai urcat o treaptă miercuri, după ce Volodimir Zelenski a denunţat negocierile ruso-americane care au avut loc în Arabia Saudită. Într-un mesaj violent publicat pe reţeaua sa socială, preşedintele american l-a descris pe omologul ucrainean drept un „dictator fără alegeri", şocând numeroşi lideri occidentali şi chiar aleşi din propria sa tabără.

Prin această remarcă, Donald Trump a pus sub semnul întrebării legitimitatea democratică a preşedintelui ucrainean şi a utilizat un argument fluturat în mod regulat de Kremlin. Alegerile parlamentare ar fi trebuit să aibă loc în octombrie 2023, iar alegerile prezidenţiale în martie 2024, dar legea marţială în vigoare în Ucraina din februarie 2022 nu a permis organizarea scrutinelor.

De asemenea, preşedintele american a afirmat în mod eronat că omologul său ucrainean are doar „4% opinii favorabile" în rândul concetăţenilor săi, fără a cita o sursă. Potrivit AFP, această cifră, transmisă de anumite media ruse, provine dintr-un „sondaj" informal realizat prin Telegram de către deputatul ucrainean pro-rus Oleksandr Dubinski, sancţionat de Washington în 2021 pentru presupusa sa apartenenţă la „o reţea de influenţă străină legată de Rusia".

În realitate, Volodimyi Zelenski are 57% opinii favorabile în Ucraina, potrivit ultimului sondaj realizat la începutul lunii februarie 2025 de Institutul Internaţional de Sociologie de la Kiev (KIIS). În timp ce 77% dintre ucraineni aveau încredere în el în decembrie 2023, popularitatea preşedintelui a scăzut la 52% în decembrie 2024, înainte de a-şi reveni cu cinci puncte în ultimele săptămâni.

În cazul - încă îndepărtat - al unei încetări a focului şi al organizării de alegeri prezidenţiale, va mai participa Volodimir Zelenski? Fosta vedetă a televiziunii ucrainene, care a declarat în timpul campaniei că nu doreşte decât un singur mandat, pare să fi fost slăbit.

„Efectul de stindard" care l-a susţinut după invazia rusă pare să se fi diminuat pe măsură ce războiul se prelungeşte şi ia viaţa a tot mai mulţi ucraineni. Volodimir Zelenski a indicat o cifră de 45 000 de soldaţi ucraineni ucişi, într-un interviu la începutul lunii februarie, dar estimările din mass-media, precum cele ale The Wall Street Journal, plasează numărul morţilor ucraineni către 80.000.

Pentru a compensa lipsa de oameni pe front, politica de recrutare a fost înăsprită în ultimele luni. Unele scene de recrutare forţată au şocat opinia publică, mai ales că recruţii sunt din ce în ce mai tineri. În aprilie anul trecut, vârsta de înrolare a fost coborâtă de la 27 la 25 de ani. În timp ce opţiunile militare şi strategice ale lui Volodimir Zelenski sunt supuse dezbaterii, gestionarea puterii, concentrată în mâinile unui cerc restrâns de apropiaţi, este, de asemenea, criticată în Ucraina.

În 2019, partidul său „Slujitorul poporului" a obţinut o largă majoritate în parlament (Rada) - deţine acum 232 din cele 450 de locuri. Aceasta este o configuraţie politică fără precedent în fosta republică sovietică, care îi permite să guverneze fără a forma o coaliţie. Odată cu invazia rusă, această concentrare a puterii în jurul preşedintelui a devenit şi mai pronunţată.

„Aproape toată puterea este concentrată în mâinile şefului statului şi ale biroului prezidenţial, pe care îl controlează", a observat Centrul pentru Studii Orientale din Varşovia într-un studiu publicat în august 2024 şi citat de Le Monde. „În loc să încerce să construiască un 'guvern al salvării publice' şi să împartă puterea cu adversarii, Zelenski încearcă în schimb să centralizeze toate deciziile în jurul său şi al cabinetului său", a declarat pentru BFMTV.com politologul Hanna Perekhoda, cercetător la Universitatea din Lausanne (Elveţia).

În Parlament, vocile opoziţiei s-au ridicat împotriva unui guvern considerat prea restrictiv. În centrul criticilor s-a aflat controlul exercitat asupra călătoriilor în străinătate ale deputaţilor, impus după ce doi deputaţi din partidul prezidenţial au fost văzuţi în vacanţă în Maldive şi Thailanda în timpul războiului.

Vasta remaniere din septembrie 2024, în cursul căreia jumătate dintre miniştri şi-au părăsit posturile, a stârnit, de asemenea, îngrijorarea politicienilor. În timp ce preşedintele a invocat necesitatea unei „noi energii", partidele de opoziţie au descris remanierea ca fiind brutală şi inoportună într-un moment în care armata suferea eşecuri în est.

A fost suficient pentru a-l convinge pe Volodimir Zelenski? Pe măsură ce negocierile de pace se intensifică, „procesul politic ucrainean adormit" se trezeşte, constată ziarul online Ukrainska Pravda. „Vechii şi noii actori devin treptat activi, în căutare de noi alegători, de noi canale de comunicare şi de noi echipe", explică publicaţia într-un articol preluat de Le Monde.

Dar opoziţia pare încă slabă. În aceste prime etape ale campaniei electorale, cel mai virulent adversar al lui Volodimir Zelenski este, fără îndoială, fostul preşedinte Petro Poroşenko (2014-2019). Partidul său Solidaritatea Europeană, principala forţă de opoziţie din Parlament, are 27 de deputaţi, faţă de 232 pentru partidul prezidenţial.

Predecesorul lui Volodimir Zelenski a rămas foarte activ pe tot parcursul războiului, creându-şi propria miliţie - supranumită batalionul Poroşenko - şi finanţând din fonduri proprii echipamente pentru armata de la Kiev. Dar fostul industriaş ar putea fi prins în trecutul său judiciar. De la încheierea mandatului său şi înfrângerea sa, fostul preşedinte a fost citat într-o serie de procese, inclusiv o acuzaţie de „înaltă trădare". El este acuzat în special că a sporit dependenţa energetică a Ucrainei de Rusia şi că a cumpărat cărbune de la separatiştii pro-ruşi.

La 12 februarie, Consiliul Naţional de Apărare şi Securitate al Ucrainei, care raportează direct preşedintelui, a impus sancţiuni mai multor personalităţi din lumea de afaceri ucraineană, inclusiv lui Petro Poroşenko. „Toţi cei care au distrus securitatea naţională a Ucrainei şi au ajutat Rusia trebuie traşi la răspundere", a explicat Volodimir Zelenski, fără a oferi un motiv precis pentru aceste sancţiuni, care includ îngheţarea activelor şi interdicţia de a părăsi ţara. Petro Poroşenko a denunţat deciziile ca fiind „motivate politic" şi „ilegale", acuzând chiar tabăra prezidenţială că i-a oferit o cale de ieşire din sancţiuni în schimbul unui vot în parlament.

„Volodimir Zelenski vrea să cureţe câmpul electoral şi să-şi lichideze principalul concurent. Acest lucru nu are nimic de-a face cu democraţia", a insistat el la televiziunea americană.

La 13 februarie, aliaţii săi au luat cuvântul în Rada pentru a protesta faţă de sancţiuni, forţând o încheiere prematură a deliberărilor în Parlament.

De cealaltă parte a spectrului politic, opoziţia pro-rusă a fost practic anihilată după ce o duzină de grupuri apropiate de Kremlin au fost interzise în cadrul legii marţiale.

„Bastioanele politice tradiţional pro-ruse, cum ar fi anumite oraşe dezindustrializate din estul şi sudul Ucrainei, au suferit enorm din cauza armatei ruse. Mulţi dintre cei care au votat cândva pentru oligarhii locali pro-ruşi au acum profunde resentimente faţă de statul rus şi faţă de cei asociaţi cu acesta", explică Hanna Perekhoda.

Potrivit politicianului ucrainean, „opoziţia actuală este în principal naţionalistă ucraineană, poziţionată la dreapta guvernului Zelenski".

În timp ce niciun politician nu pare să întruchipeze o opoziţie serioasă, capabilă să reunească majoritatea ucrainenilor, alte figuri populare din ţară ar putea avea ambiţii naţionale. Printre ei se numără fostul campion mondial la box şi primar al Kievului Vitali Kliciko, şi, mai ales, fostul comandant suprem al armatei Valeri Zalujni, în prezent ambasador în Regatul Unit. Potrivit unui sondaj al Centrului ucrainean de cercetare socială, preluat de mai multe media, în noiembrie anul trecut, acesta avea 27% din intenţiile de vot, faţă de 16% pentru Volodimir Zelenski.

Orice s-ar întâmpla, rezultatul negocierilor de încheiere a conflictului va fi decisiv pentru campanie. „Un acord de pace dictat în termeni ruşi ar duce inevitabil la o frustrare enormă şi la radicalizarea a milioane de oameni, favorizând forţele extremiste în detrimentul actorilor moderaţi şi progresişti", conchide Hanna Perekhoda.

Ucraina a dus cu înverşunare lupta pentru supravieţuire împotriva invaziei lansate de vecinul său mai mare şi mai puternic, Rusia, însă lucrurile par să meargă îngrozitor de prost pentru ea la împlinirea a trei ani de război. Relaţia Kievului cu Statele Unite, cel mai mare susţinător militar al său de la începutul războiului, s-a deteriorat rapid de la învestirea preşedintelui Donald Trump. În acelaşi timp, relaţiile dintre Moscova şi Washington cunosc o revigorare, lăsând Ucraina şi aliaţii săi europeni stupefiaţi, scrie CNBC.

În momentul de faţă, perspectiva unui ajutor militar mai mare din partea SUA pare moartă, iar probabilitatea ca Ucrainei să i se impună un acord de pace „rău", în care să fie forţată să cedeze teritorii Rusiei, creşte. Chiar şi perspectiva sprijinului SUA în ceea ce priveşte o viitoare misiune de menţinere a păcii pare puţin probabilă, ceea ce face ca Ucraina să pară izolată şi lăsată baltă după trei ani lungi şi sângeroşi de luptă împotriva Rusiei.

„Primele discuţii dintre SUA şi Rusia pentru o încetare a focului în Ucraina au oferit puţine motive de optimism pentru Kiev", spune Andrius Tursa, consilier pentru Europa Centrală şi de Est la compania de consultanţă în domeniul riscurilor Teneo „Washingtonul a semnalat disponibilitatea de a lua în considerare mai multe cereri ruseşti care subminează securitatea pe termen lung a Ucrainei, în timp ce formatul bilateral şi dezgheţarea relaţiilor dintre SUA şi Rusia ridică îngrijorări cu privire la un acord de încetare a focului care ar putea fi foarte nefavorabil pentru Ucraina. Criticile lui Trump la adresa preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski alimentează sentimentul antiamerican în Ucraina şi încălzeşte tensiunile transatlantice", a comentat el.

Tensiunile au atins apogeul săptămâna aceasta, când oficialii americani au restabilit relaţiile cu omologii lor ruşi, excluzând Ucraina de la discuţiile preliminare care pregătesc terenul pentru pace. Apoi, relaţia deja tensionată dintre Trump şi ZelenskI a mers din rău în mai rău miercuri, când acesta din urmă l-a descris pe preşedintele american ca „trăind într-o bulă de dezinformare rusească". Trump a ripostat, descriindu-l pe liderul Ucrainei în vreme de război drept un „dictator fără alegeri", referindu-se la absenţa unui vot democratic în Ucraina din 2019. Ucraina spune că este imposibilă organizarea de alegeri în timpul unei perioade de lege marţială şi război.

Trimisul special al SUA pentru Ucraina şi Rusia, Keith Kellogg, şi-a continuat joi vizita la Kiev, dar existau deja îndoieli cu privire la valoarea întâlnirii, Kellogg fiind absent de la discuţiile de nivel înalt purtate între oficialii ruşi şi americani la Riad, în Arabia Saudită, la începutul săptămânii. Ucraina a declarat că Kellogg a anulat o conferinţă de presă care urma să aibă loc după reuniunea cu Zelenski.

Relaţiile dintre SUA, Europa şi Ucraina au luat o întorsătură neaşteptată săptămâna trecută, Trump lăsându-i pe aliaţii de pe continent cu gura căscată atunci când a anunţat că a vorbit cu preşedintele rus Vladimir Putin şi că au convenit să poarte discuţii. Trump a declarat că l-a informat apoi pe Zelenski despre situaţie.

Trump şi secretarul apărării, Pete Hegseth, au provocat şi mai multă consternare, declarând că este „nerealist" ca Ucraina să adere la NATO şi că nu se poate aştepta să recâştige teritoriul ocupat de ruşi pe care l-a pierdut începând din 2014, când Rusia a invadat peninsula ucraineană Crimeea din Marea Neagră.

Hegseth a mai spus că nu există nicio şansă ca trupele americane să fie desfăşurate pentru a ajuta la menţinerea păcii în Ucraina în cadrul oricărui acord viitor, spunându-le liderilor europeni că vor trebui să se implice şi să îşi asume ei responsabilitatea pentru menţinerea păcii. Până în prezent, oficialii europeni au părut divizaţi cu privire la propunerea de a trimite o forţă de menţinere a păcii în Ucraina în orice scenariu postbelic.

Cei care urmăresc îndeaproape evoluţiile războiului şi relaţiile geopolitice dintre SUA şi aliaţii săi de odinioară au criticat abordarea Washingtonului, afirmând că SUA au făcut prea multe concesii Rusiei înainte chiar de începerea discuţiilor, eliminând din discuţie potenţiala pârghie a aderării Ucrainei la NATO. „Trump a cedat în avans şi înainte de orice discuţii cu Ucraina, ceea ce ar fi putut fi parte a unui acord mai echilibrat în cele din urmă", a declarat Holger Schmieding, economist şef la Berenberg Bank. „Din ceea ce se ştie public, Rusia nu a făcut nicio concesie în schimb. Acest lucru nu poate decât să încurajeze Rusia să facă presiuni pentru mai mult. Pentru a adăuga insulta la prejudiciu, Trump a pus la îndoială legitimitatea lui Zelenski, ales în mod democratic, şi a dat vina pe Ucraina pentru că nu a cedat cererilor maximaliste ale lui Putin cu ani în urmă", a punctat Schmieding, adăugând că Trump „pare să fi aprobat aproape întreaga naraţiune falsă a Rusiei despre cel mai rău război din Europa din 1945".

Cu siguranţă, Rusia pare să se bucure de fiecare minut al disonanţei dintre SUA şi Ucraina. Când a fost întrebat despre ruptura tot mai mare dintre foştii parteneri, secretarul de presă al Kremlinului, Dmitri Peskov, a comentat că „regimului de la Kiev îi place să trăiască din donaţii (referindu-se la ajutorul militar - n.r.) şi nu îi place să fie tras la răspundere".

Rusia a dedicat mult timp ca să prezinte SUA drept duşmanul său de moarte, dar a făcut o schimbare dramatică în ceea ce priveşte retorica şi poziţia sa publică faţă de Washington, acum că Trump este la conducerea Casei Albe. Miercuri, Putin a lăudat discuţiile dintre Rusia şi SUA, spunând că le-a evaluat „foarte bine" şi că atmosfera a fost „foarte prietenoasă".

„De partea americană, au existat oameni complet diferiţi care au fost deschişi la procesul de negociere fără nicio părtinire, fără nicio prejudecată faţă de ceea ce s-a făcut în trecut", a spus el.

Putin l-a lăudat, de asemenea, pe Trump pentru că a dat dovadă de „reţinere" în contextul a ceea ce el a descris drept „isterie" din partea liderilor europeni care sunt supăraţi că au fost lăsaţi în afara negocierilor privind viitorul Ucrainei.

În timp ce Ucraina se confruntă cu un rezultat potenţial „sumbru" al războiului şi cu sacrificii masive de vieţi omeneşti după trei ani lungi de război care au cauzat ţării pagube în valoare de până la 500 de miliarde de dolari, Kievul înfruntă din nou cu curaj situaţia, Zelenski insistând, după dramatica sa dispută cu Trump, că „împreună cu America şi Europa, pacea poate fi mai sigură„, iar acesta rămâne obiectivul Ucrainei.

„Acesta nu ar trebui să fie doar obiectivul nostru, ci unul comun cu partenerii noştri. Mai ales că ne apropiem de împlinirea a trei ani de la începerea acestui război - un război pe care noi, în Ucraina, am dorit să îl încheiem din prima secundă. Sunt încrezător că îl vom încheia. Şi cu o pace durabilă. Şi în aşa fel încât Rusia să nu mai poată invada niciodată Ucraina, ca ucrainenii să se întoarcă din captivitatea rusă şi ca Ucraina să aibă un viitor", a spus Zelenski.

La 24 februarie 2025, se vor împlini trei ani de când Rusia a atacat Ucraina. AFP trece în revistă câteva dintre momentele esenţiale ale acestui al treilea an de război în câteva cuvinte şi cifre relevante.

La începutul lunii august 2024, trupele ucrainene au lansat un atac surpriză în regiunea de frontieră Kursk (vestul Rusiei), unde încă rezistă în ciuda contraofensivei ruse lansate pentru a le expulza. La 13 februarie, Kievul a declarat că ar controla 500 km², cu două treimi mai puţin decât cei 1.400 km² revendicaţi la începutul atacului.

Sute de civili ruşi nu au avut timp să se evacueze şi se află încă în zona din apropierea luptelor, rupţi de familiile lor şi de restul Rusiei.

Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat recent că este dispus să facă un „schimb" de teritorii în cazul unor negocieri de pace cu Moscova - cu alte cuvinte, să schimbe această mică parte ocupată a regiunii pentru bani - însă Kremlinul a respins această idee.

Presupusa implicare a unei armate străine a fost o escaladare majoră a conflictului. Potrivit Ucrainei, Statelor Unite şi Coreei de Sud, Coreea de Nord a trimis peste 10.000 de soldaţi pentru a ajuta forţele ruse în regiunea Kursk începând cu luna octombrie, un fapt pe care nici Moscova, nici Phenianul nu l-au recunoscut.

Kievul a afirmat recent că aceşti soldaţi au fost „retraşi" din cauza pierderilor importante, înainte de a raporta că aceştia luptă din nou în regiune.

Serviciile secrete sud-coreene au estimat în ianuarie 2025 că aproximativ 300 de soldaţi nord-coreeni au fost ucişi şi 2 700 răniţi.

Phenianul a fost, de asemenea, acuzat luni de zile de Kiev şi de Occident că furnizează proiectile de artilerie şi rachete balistice Rusiei.

Rusia a folosit ultima sa generaţie de rachete Oreşnik la 21 noiembrie 2024 împotriva oraşului Dnipro din centrul-estul Ucrainei, ca răspuns la atacurile ucrainene cu rachete americane şi britanice cu rază lungă de acţiune.

Pentru acest atac fără precedent, arma experimentală a purtat focoase convenţionale. Însă ea poate fi echipată cu focoase nucleare şi poate lovi ţinte aflate la mai multe mii de kilometri distanţă.

Liderul rus Vladimir Putin a ameninţat că o va folosi împotriva „centrelor de decizie" de la Kiev.

Forţele ruse au avansat cu 4 360 km2 în Ucraina începând din 24 februarie 2024, de aproape 22 de ori mai mult decât în timpul celui de-al doilea an de război (200 km2), potrivit analizei AFP a datelor furnizate de Institutul american pentru Studiul Războiului (ISW), la data de 16 februarie.

Aproape trei sferturi din teritoriul cucerit de ruşi se află în estul regiunii Doneţk, unde trupele Moscovei au revendicat capturarea oraşului Toreţk la 7 februarie 2025 şi se află în pragul unui alt mare oraş minier, Pokrovsk.

În aprilie 2024, Statele Unite au votat pentru acordarea unui ajutor economic şi militar de 61 de miliarde de dolari Ucrainei, după luni de negocieri în Congres.Între realegerea lui Donald Trump în noiembrie şi predarea puterii la 20 ianuarie, administraţia lui Joe Biden a depus toate eforturile pentru a-şi accelera ajutorul. În special, a deblocat 20 de miliarde de dolari, partea sa dintr-un împrumut de 50 de miliarde de dolari promis de G7, care va fi finanţat din dobânzile la activele ruseşti îngheţate ca urmare a sancţiunilor internaţionale.

Donald Trump a declarat recent că doreşte să obţină acces la resursele miniere strategice ale Ucrainei în schimbul continuării ajutorului american, o propunere la care Volodimir Zelenski pare să fie deschis.