Analiză "The Spectator": Iranul, un pion în lupta lui Trump împotriva lui Xi Jinping

Postat la: 06.03.2026 |

Ce-ar fi dacă războiul împotriva Iranului ar fi doar o mutare într-un joc mult mai amplu? Potrivit săptămânalului conservator britanic "The Spectator", principalul obiectiv al Washingtonului este de a slăbi rețeaua de parteneri pe care Beijingul a construit-o cu răbdare pentru a contrabalansa puterea americană.

"Jocul cel mare", titrează The Spectator joi, 5 martie, cu o caricatură care îl arată pe Donald Trump dând jos de pe tabla de șah piesa cu chipul ayatollahului Ali Khamenei, sub ochiul atent al lui Xi Jinping. Potrivit lui Geoffrey Cain, un jurnalist american specializat în Asia și China, războiul din Iran, care a început sâmbătă, 28 februarie, este încă un episod din confruntarea strategică mai amplă dintre Washington și Beijing.

Timp de un deceniu, Xi Jinping a construit o rețea informală de aliați - Rusia, Iran, Venezuela și diverși actori regionali - menită să distragă atenția americană și să consolideze poziția Beijingului pe scena mondială: "Xi construise o coaliție flexibilă, tranzacțională și neoficială, menită să ofere Chinei profunzime strategică în fața presiunii americane. În China, auzeam constant aceeași idee, pe care o citesc și astăzi în surse ale PCC: Occidentul este în declin. Xi și-a construit politica externă pe această premisă".

Însă războaiele, sancțiunile și schimbările de regim au slăbit treptat această strategie, lăsând Beijingul tot mai izolat pe măsură ce se apropie de o întâlnire crucială între Donald Trump și Xi Jinping, spune Cain: "Invadarea Ucrainei a secătuit Rusia, făcând-o dependentă de Beijing. Intermediarii regionali ai Iranului au fost eliminați, Assad a căzut, iar acum Khamenei a murit".

Potrivit lui Cain, aceste tulburări vin în cel mai nepotrivit moment posibil pentru Xi Jinping: președintele american urmează să viziteze Beijingul pe 31 martie pentru trei zile de discuții dedicate oficial comerțului și prelungirii armistițiului tarifar convenit anul trecut. "Xi va încerca să proiecteze imaginea unei Chine puternice, dar marea sa strategie nu funcționează așa cum spera".

În spatele negocierilor comerciale, se conturează o rivalitate mult mai profundă. Slăbirea treptată a partenerilor Beijingului reduce spațiul de manevră al Chinei în confruntarea cu Washingtonul, în special dacă ar izbucni o confruntare mai directă în regiunea Indo-Pacifică. Miza supremă rămâne capacitatea Beijingului de a rezista presiunii occidentale coordonate în cazul în care confruntarea s-ar intensifica - în special în jurul Taiwanului.

"Majoritatea analiștilor se gândesc la o invazie chineză a Taiwanului exclusiv în termeni militari. Dar o astfel de invazie ar declanșa și sancțiuni occidentale mult mai severe decât cele impuse Rusiei. Pentru a supraviețui, China ar avea nevoie de țări dispuse să-i vândă petrol în afara canalelor oficiale, să o ajute să ocolească băncile occidentale și să-i ofere acoperire politică. Iranul și Rusia ar fi trebuit să fie aceste țări".

Cu liderul suprem ucis şi fără un succesor desemnat, Iranul a răspuns atacurilor SUA şi ale Israelului extinzând conflictul dincolo de Orientul Mijlociu, în cea de-a şasea zi a ostilităţilor. A lansat rachete şi drone cu un impact care se răsfrânge asupra pieţelor energetice globale, zguduind capitalele de la Washington la Beijing şi paralizând transportul maritim care asigură 20% din aprovizionarea mondială cu petrol prin Strâmtoarea Ormuz.