• Tweet

SUA a adunat o flotă semnificativă în Marea Arabiei, Golful Persic, Marea Roșie și Golful Oman. Aceste forțe aproape că înconjoară Peninsula Arabică. Cele mai mari nave de război din lume sunt echipate cu rachete cu rază medie de acțiune, cele mai rapide avioane de vânătoare F-35 și peste cinci mii de pușcași marini. Iranul a amenințat că va lansa rachete asupra bazelor americane din Peninsula Arabică, provocând anxietate în rândul statelor vecine.

Întreaga desfășurare militară are ca scop descurajarea cererilor Iranului în negocierile din Elveția sau face parte dintr-un plan de a viza instalațiile militare iraniene. Aliații arabi au avertizat Washingtonul cu privire la potențialele consecințe dezastruoase, chiar dacă Pentagonul a clarificat partenerilor că vor fi atacate doar ținte aparținând Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) din Iran și Basij, o forță paramilitară sub controlul IRGC - inclusiv rachete balistice și baze de lansare, precum și baze legate de programul nuclear al Iranului.

În primul scenariu, soldații de carieră s-ar putea simți demoralizați, deoarece misiunea lor principală este de a ataca și de a lupta împotriva inamicului real. Dacă atacul american eșuează, Trump ar putea pierde alegerile de la jumătatea mandatului. Analiștii iau în considerare toate situațiile posibile. Următoarele secțiuni vor descrie opt scenarii care ar putea rezulta din conflictul dintre SUA și Iran, fiecare prezentând diferite rezultate sau evoluții potențiale.

La reuniunea Consiliului de Pace, Trump a dat Teheranului un ultimatum de două săptămâni pentru a-și reconsidera planul nuclear. Toate privirile sunt îndreptate către reuniunea programată pentru 2 martie 2026 a Consiliului Guvernatorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică de la Viena. Acolo vor fi analizate datele de supraveghere nucleară și, dacă vor rămâne incertitudini, agenția ar putea solicita Consiliului de Securitate al ONU să ia măsuri. Experții vor solicita, de asemenea, acces imediat la instalațiile nucleare.

Care este legătura între această reuniune și posibilitatea unui atac american asupra Iranului? Anul trecut, pe 12 iunie 2025, Consiliul Guvernatorilor AIEA a declarat oficial că Iranul nu respectă Tratatul ONU privind interzicerea armelor nucleare. A doua zi, după publicarea raportului, armata americană a lansat atacuri asupra instalațiilor nucleare iraniene în perioada 13-24 iunie 2025.

Aceste atacuri au provocat daune semnificative infrastructurii nucleare a Iranului, inclusiv instalațiilor din Fordow, Natanz și Isfahan. Surse vieneze afirmă că rezoluția actualului consiliu va fi similară cu cea din iunie anul trecut, o decizie care a precedat atacul. Anul trecut, primul care a atacat Iranul a fost Israelul, urmat de SUA. De data aceasta, atât Iranul, cât și SUA recunosc că lucrează la o soluție diplomatică pentru a rezolva tensiunile și a limita atacurile distructive.

Prim-ministrul Benjamin Netanyahu a amenințat Teheranul că armata sa este gata să lanseze cel mai puternic atac din istorie. Merită menționat că, la ultima represiune iraniană, scutul de apărare al Israelului, Iron Dome, s-a dovedit a nu fi invincibil.
Dacă, totuși, negocierile eșuează și președintele Donald Trump decide să ordone un atac, care ar fi rezultatele posibile?

1. O operațiune de tip Maduro pentru a elimina liderii militari și politici ar fi cea mai puțin dăunătoare pentru țările din Orientul Mijlociu afectate de conflicte. Soluția ar putea fi câștigătoare doar pentru a transmite mesaje victorioase prin intermediul mass-media occidentale. Se știe că generalii sunt dublați sau triplați. Unul cade, alți doi din echipa de rezervă se ridică. În ceea ce privește sistemul politic, acesta este organizat sub tutela juristului islamic, o structură care include Adunarea Experților, Liderul Suprem și puterea executivă, legislativă (Adunarea Consultativă Islamică și Consiliul Gardienilor) și judiciară.

În plus, în cadrul acestui sistem funcționează Consiliul de Discernământ al Oportunităților, Consiliul Suprem de Securitate Națională, Consiliul Suprem al Revoluției Culturale, Consiliul Suprem al Spațiului Cibernetic și Consiliile Locale ale Iranului. Liderul Suprem este comandantul suprem al forțelor armate. Practic, în cazul dispariției ayatollahului, există forțe suficiente pentru a prelua controlul politic și administrativ. În plus, armata este multicefală, coordonată de entități ascunse. În concluzie, operațiunea Blitz-krieg este preferabilă pentru lumea occidentală. Aceasta ar provoca cele mai puține distrugeri și victime umane.

2. Al doilea scenariu luat în considerare este o descindere a Delta Force asupra unei părți a conducerii statului iranian, dar regimul supraviețuiește și își înmoaie politica în domeniul armamentului, încetează să mai lovească oponenții și deschide dialogul cu nemulțumiții din Teheran. Trebuie știut că Iranul are una dintre cele mai puternice armate din lume, 500.000 de agenți și alți 200.000 de rezerviști, plus ajutorul declarat al Chinei și Rusiei. Are o suprafață de două ori mai mare decât Franța și Germania la un loc. Iranul are cea mai veche civilizație din lume și primul cod de legi - Codul lui Hamurabi. Acest scenariu este mai degrabă o dorință.

Organizarea unei lovituri de stat de către armată, cu sprijinul serviciilor secrete americane și israeliene, având în vedere anchilozarea de aproape cincizeci de ani a sistemului politic condus de liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, în vârstă de 80 de ani, extrem de dictatorial, încăpățânat și intransigent.

Stimularea de către factorul extern a disputelor interne între facțiunile din armată și incitarea la un război civil, precum cel trăit de Siria, Yemen și Libia. Americanii sunt mari specialiști în organizarea conflictelor din care se retrag rapid și se retrag în farul apărării democrației. Într-un astfel de scenariu, există și riscul unor conflicte etnice cu azerii, kurzii, balucitele și alte minorități care caută dreptul la autodeterminare.

Iranul ripostează prin amplasarea de mine în Golf. Specialiștii militari calculează o astfel de pânză de păianjen, care ar putea zădărnici marșul crucișătoarelor americane. Iranul a întreprins astfel de acțiuni și pe rutele maritime în timpul războiului irakiano-iranian din 1980-1988.

Închiderea de către autoritățile iraniene a strâmtorii Hormuz dintre Iran și Oman ar duce la creșterea prețurilor petrolului pe toate bursele din lume. Aproximativ 20% din exporturile globale de gaz natural lichefiat (GNL) și între 20-25% din petrol și produse petroliere trec prin acest strâmtor în fiecare an. Strâmtoarea nu a fost niciodată închisă din 1980, până săptămâna trecută, când, în timpul negocierilor de la Geneva cu americanii, a fost închisă pentru câteva ore, invocând reparații tehnice.

Atacul american pe teren, susținut de escadroanele de vânătoare israeliene, ar fi un câștig de scurtă durată. O blocare a trecerii, indiferent de motive, ar aprinde scena politică de la Washington, ceea ce ar fi nedorit pentru republicanii lui Trump, care se vor confrunta cu alegeri parțiale în toamnă.

Cel mai dezastruos scenariu ar fi ca președintele Trump, după ce a desfășurat o adevărată armadă în mările din jurul Iranului, să ordone atacul într-un moment paroxistic, indiferent de repercusiunile imprevizibile și potențial dăunătoare asupra sa și asupra Statelor Unite. În acest scenariu, republicanii lui Donald Trump ar pierde alegerile parțiale și ar deschide calea liberă către suspendarea sa prin voturile majoritare din Camera Reprezentanților și Senat.

Marius Ghilezan