Se refac jocurile de putere pentru o nouă coaliție fără PSD: Ilie Bolojan vrea să construiască o majoritate PNL cu AUR

Postat la: 25.03.2026 |

Ce pare, la prima vedere, o nouă criză politică între partidele aflate la guvernare, care nu s-au înțeles perfect încă de când au format coaliția, în iunie 2025, ar putea fi, de fapt, începutul unei schimbări radicale. Nu mai vorbim doar despre tensiuni cotidiene, ci despre un joc mai complicat, în care fiecare încearcă să-și creeze avantaje pe termen lung. Unul dintre cele mai importante semnale vine de la Ilie Bolojan, care nu mai încearcă doar să mențină actuala coaliție, ci se gândește la o alternativă. Mai exact, la o posibilă colaborare cu AUR.

Ilie Bolojan nu testează ipoteze și nu tatonează terenul. Vrea să construiască o majoritate cu AUR. Faptul că nu a acceptat excluderea AUR din orice negociere viitoare, inclusiv în interiorul BPN al PNL, este expresia unei direcții politice asumate, prin care își deschide deliberat o ieșire din actuala coaliție și, în același timp, își pregătește o alternativă de guvernare funcțională.

Dacă această construcție se leagă - într-o formulă recalibrată, cu un AUR decuplat de George Simion și împins către o variantă mai disciplinată și mai prezentabilă, eventual în jurul unei figuri de tip Dungaciu/Peiu or similar - atunci nu mai vorbim despre supraviețuire politică sau despre gestionarea unei crize punctuale, ci despre un proiect de guvernare cu ambiție de durată, cu ochii pe 2028 și dincolo, în care Bolojan nu mai apare ca un premier de tranziție, ci ca arhitectul unui nou echilibru politic.

În același timp, strategia președintelui Nicușor Dan ar putea avea de suferit. El a mers pe ideea stabilității, bazându-se pe colaborarea cu PSD, s-a sprijinit pe un pariu simplu în aparență, dar complicat în execuție: că stabilitatea poate fi ancorată în relația cu PSD, menținând în același timp o agendă de reformă și un profil politic distinct. PSD ca osatură a coaliției - nu din afinitate, ci din matematică politică asumată și gestionată. Dacă Bolojan schimbă însă majoritatea, acest pariu nu este atacat frontal, nu este contestat direct, ci devine pur și simplu irelevant, pentru că Președintele se trezește în fața unei formule pe care nu a proiectat-o, pe care nu o controlează și asupra căreia nu mai are pârghiile clasice de control prezidențial.

În mod inevitabil, apare și problema de percepție: riscă să fie văzut ca liderul care a jucat pe termen scurt, mizând pe stabilitatea oferită de PSD, în timp ce jocul real se muta deja în altă direcție. Nu este doar o pierdere de poziție. Este o problemă de credibilitate. Pentru că, în cazul lui Nicușor Dan, principala resursă politică nu este partidul sau rețeaua de putere, ci ideea că vede lucrurile mai clar decât ceilalți. PSD nu ar pierde neapărat dacă iese de la guvernare. Din contră, ar putea avea timp să se reorganizeze și să evite costurile unor decizii dificile.

Un PSD scos de la guvernare nu este slăbit. Este eliberat - de costurile unei guvernări dificile, de tensiunile interne ale coaliției și de erodarea continuă în propria bază sub presiunea unor măsuri inevitabil nepopulare. Exact poziția din care a revenit de fiecare dată. Diferența este că, de această dată, miza este mai mare. Spațiul politic se reconfigurează, iar o parte din electoratul suveranist rămâne fără un vehicul credibil, odată cu ieșirea din joc a formulelor care gravitau în jurul lui Călin Georgescu. Spațiul nu dispare. Se redistribuie.

În acest context, PSD nu mai este doar un partid care iese din guvernare, ci un partid care are în față o oportunitate strategică: fie rămâne într-o zonă de relevanță scăzută, gen modelul social-democrațiilor vestice ajunse la 10-15%, fie capitalizează acest vid și își reconstruiește o ofertă politică mai largă, capabilă să recupereze și din zona suveranistă, într-o formă mai disciplinată și mai credibilă instituțional. Iar dacă reușește această mutare, atunci jocul se schimbă din nou.

Pentru că PNL nu mai joacă doar rolul clasic de partid de guvernare, ci devine contraponderea flexibilă a sistemului - capabil să construiască majorități în ambele direcții, fie cu USR, fie, în anumite condiții, chiar cu un AUR reconfigurat. Practic, capătă libertatea de mișcare a unei regine pe tabla de șah. Și, în punctul ăsta, jocul se simplifică: ai două piese mari - PSD și PNL - și întrebarea reală nu mai este cine face următoarea majoritate, ci cine capitalizează mai bine această reconfigurare.

Problema reală nu este doar configurația internă, ci momentul în care aceasta se produce. Astăzi, presiunea externă este mare, războiul hibrid este o realitate, iar deciziile pe apărare, finanțare europeană și stabilitate macroeconomică sunt din ce în ce mai sensibile. Exact contextul în care ai nevoie de coerență instituțională și de stabilitate, nu de experimente politice. Dacă începi să schimbi majorități din mers, dacă intri într-o logică de improvizație și formule provizorii, statul devine ușor de citit și, prin urmare, ușor de influențat. Ceea ce pare astăzi o mutare politică internă riscă să devină, foarte rapid, un test de reziliență sistemică. România nu își permite să-l piardă.

În același timp, jocul nu este închis. Există încă spațiu de recalibrare. Pentru Nicușor Dan, miza este să reia controlul asupra dinamicii politice și să readucă actorii relevanți într-un cadru de responsabilitate. Nu prin retorică, ci prin impunerea unei discipline de moment: o revenire la luciditate, la evaluare rece și la decizii asumate, ca într-un examen pe care nu ți-l poți permite să-l ratezi. Pentru că, dincolo de calculele de putere, acesta este, în fond, un test pentru România.