"Apocalipsa - o invazie a zombilor" la Piatra Neamț. Despre război cu o ziaristă din Ucraina ajunsă "în palmele lui Dumnezeu"

Postat la: 29.03.2022 |

O jurnalistă din Ucraina, refugiată într-un oraş dintre munţi, "ca în palmele lui Dumnezeu", descrie într-un articol ce i-a fost dat să trăiască după declanşarea războiului.

După invazia forţelor armate ruse, câteva sute de cetăţeni ucraineni au reuşit să fugă din faţa urgiei de neconceput care se petrece în ţara vecină, găsindu-şi adăpost, pentru mai mult sau mai puţin timp, în judeţul Neamţ. Printre ei este şi Evghenia Gaidarenko, care a fost cazată la Piatra Neamţ. Evghenia este jurnalistă la publicaţia ucraineană Vesti şi a relatat despre drama ei, a familiei, rudelor şi conaţionalilor într-un articol emoţionant. A ajuns în oraşul nemţean, împreună cu o nepoată şi pisica lor. Nu s-a îndurat să lase animalul de companie în localitatea în care, până mai ieri, normalitatea era ceva firesc, de neconceput fiind războiul.

„Nu a existat niciodată o alegere mai dureroasă în toată viaţa mea. Să pleci sau să stai într-o ţară în care este război? Acolo unde în casa ta pereţii tremură de exploziile constante şi de la o explozie din apropierea aerodromului, jaluzelele ferestrelor s-au prăbuşit şi sticla de la balcoane a căzut", scrie Evghenia Gaidarenko. Spune că a decis să plece din Ucraina după două săptămâni şi o zi de confruntări armate, unele în care deja muriseră şi zeci de copii nevinovaţi, iar urechile le ţiuiau continuu şi se clătinau din cauza lipsei de somn. Sirenele sunau aproape continuu, anunţând alte bombardamente şi raiduri aeriene.

În luarea hotărârii, determinant a fost şi faptul că oraşele Irpin şi Bucea, aflate în apropiere de Kiev, capitala Ucrainei, erau distruse în mare măsură, plus că o prietenă a sunat-o plângând. Nu mai reuşea să ia legătura cu fiul rămas în Mariupol (oraş-port pe care armata rusă l-a ras de pe faţa pământului), el neputând să-l părăsească alături de soţie şi copilul de zece luni. Jurnalista mai destăinuie că nu dorea să se refugieze departe de casă, având speranţa că cea ce petrece acum în Ucraina se va termina repede. Relatează în articol că o „definiţie" a războiului a dat-o nepoata sa, care, stând zile întregi cu un telefon pe hol, pe o saltea, le-a spus: «Acesta este un astfel de joc - Apocalipsa, o invazie a zombilor"». 

Împreună cu nepoata, Evghenia a ajuns în gara din Kiev, unde au urmat şapte ore cumplite, aşteptând trenul spre Cernăuţi. Tensiune maximă pe peronul unde erau mii de persoane, deoarece sirenele sunau, anunţând posibile raiduri, iar în depărtare fulgerau explozii. S-au îmbarcat, operaţiune care a durat alte trei ore şi au călătorit pe întuneric, în vagoane neputând fi vorba de iluminat electric, garnitura fiind camuflată. Au ajuns în cele din urmă la Cernăuţi, unde erau aşteptate de un prieten de familie. Prima oprire a fost la o farmacie, deoarece la Kiev ucraineanca nu reuşise să-şi cumpăre medicamente, deşi stătuse ore în şir, câteva zile. A urmat apoi drumul spre graniţa cu România, la Siret, unde „totul este ca un ceasornic", următoarea destinaţie fiind judeţul Neamţ.

„Am ajuns la fermecătorul oraş Piatra Neamţ, situat între munţi, ca în palmele lui Dumnezeu. Viorel ne-a adus într-un apartament, unde se stabilise deja o familie din regiunea Doneţk - o mamă, o bunica şi două fete de patru şi şapte ani. Ne-au hrănit, am putut să facem un duş şi, în sfârşit, am adormit. (...) Am fost transferaţi apoi într-un alt apartament confortabil, cu toate facilităţile", mai relatează ucraineanca. A detaliat scriind că proprietarii, Maria şi Michi, le-au înconjurat cu atâta grijă încât la un moment dat le era ruşine.

Se simţeau prost, pentru că era atât de multă mâncare încât n-o puteau consuma nici într-o lună. Până şi nisip, şi aşternut pentru pisică le-a fost dat, inclusiv o conexiune la internet, pentru ca ziarista să poată lucra. „Ieri am gatit borş. Am învăţat să diferenţiez gunoiul - deşeuri alimentare separat, hârtie, plastic - tot separat. Acesta este modul în care este general acceptat în Uniunea Europeană. Şi înţeleg că UE este, în primul rând, ordine, respectarea legii şi umanitate. Şi vreau ca toate acestea să fie în Ucraina. Şi vreau să fie pace. Şi vreau să merg acasă", conchide ziarista în articolul din Vesti.

loading...
DIN ACEEASI CATEGORIE...
PUTETI CITI SI...

"Apocalipsa - o invazie a zombilor" la Piatra Neamț. Despre război cu o ziaristă din Ucraina ajunsă "în palmele lui Dumnezeu"

Postat la: 29.03.2022 |

0

O jurnalistă din Ucraina, refugiată într-un oraş dintre munţi, "ca în palmele lui Dumnezeu", descrie într-un articol ce i-a fost dat să trăiască după declanşarea războiului.

După invazia forţelor armate ruse, câteva sute de cetăţeni ucraineni au reuşit să fugă din faţa urgiei de neconceput care se petrece în ţara vecină, găsindu-şi adăpost, pentru mai mult sau mai puţin timp, în judeţul Neamţ. Printre ei este şi Evghenia Gaidarenko, care a fost cazată la Piatra Neamţ. Evghenia este jurnalistă la publicaţia ucraineană Vesti şi a relatat despre drama ei, a familiei, rudelor şi conaţionalilor într-un articol emoţionant. A ajuns în oraşul nemţean, împreună cu o nepoată şi pisica lor. Nu s-a îndurat să lase animalul de companie în localitatea în care, până mai ieri, normalitatea era ceva firesc, de neconceput fiind războiul.

„Nu a existat niciodată o alegere mai dureroasă în toată viaţa mea. Să pleci sau să stai într-o ţară în care este război? Acolo unde în casa ta pereţii tremură de exploziile constante şi de la o explozie din apropierea aerodromului, jaluzelele ferestrelor s-au prăbuşit şi sticla de la balcoane a căzut", scrie Evghenia Gaidarenko. Spune că a decis să plece din Ucraina după două săptămâni şi o zi de confruntări armate, unele în care deja muriseră şi zeci de copii nevinovaţi, iar urechile le ţiuiau continuu şi se clătinau din cauza lipsei de somn. Sirenele sunau aproape continuu, anunţând alte bombardamente şi raiduri aeriene.

În luarea hotărârii, determinant a fost şi faptul că oraşele Irpin şi Bucea, aflate în apropiere de Kiev, capitala Ucrainei, erau distruse în mare măsură, plus că o prietenă a sunat-o plângând. Nu mai reuşea să ia legătura cu fiul rămas în Mariupol (oraş-port pe care armata rusă l-a ras de pe faţa pământului), el neputând să-l părăsească alături de soţie şi copilul de zece luni. Jurnalista mai destăinuie că nu dorea să se refugieze departe de casă, având speranţa că cea ce petrece acum în Ucraina se va termina repede. Relatează în articol că o „definiţie" a războiului a dat-o nepoata sa, care, stând zile întregi cu un telefon pe hol, pe o saltea, le-a spus: «Acesta este un astfel de joc - Apocalipsa, o invazie a zombilor"». 

Împreună cu nepoata, Evghenia a ajuns în gara din Kiev, unde au urmat şapte ore cumplite, aşteptând trenul spre Cernăuţi. Tensiune maximă pe peronul unde erau mii de persoane, deoarece sirenele sunau, anunţând posibile raiduri, iar în depărtare fulgerau explozii. S-au îmbarcat, operaţiune care a durat alte trei ore şi au călătorit pe întuneric, în vagoane neputând fi vorba de iluminat electric, garnitura fiind camuflată. Au ajuns în cele din urmă la Cernăuţi, unde erau aşteptate de un prieten de familie. Prima oprire a fost la o farmacie, deoarece la Kiev ucraineanca nu reuşise să-şi cumpăre medicamente, deşi stătuse ore în şir, câteva zile. A urmat apoi drumul spre graniţa cu România, la Siret, unde „totul este ca un ceasornic", următoarea destinaţie fiind judeţul Neamţ.

„Am ajuns la fermecătorul oraş Piatra Neamţ, situat între munţi, ca în palmele lui Dumnezeu. Viorel ne-a adus într-un apartament, unde se stabilise deja o familie din regiunea Doneţk - o mamă, o bunica şi două fete de patru şi şapte ani. Ne-au hrănit, am putut să facem un duş şi, în sfârşit, am adormit. (...) Am fost transferaţi apoi într-un alt apartament confortabil, cu toate facilităţile", mai relatează ucraineanca. A detaliat scriind că proprietarii, Maria şi Michi, le-au înconjurat cu atâta grijă încât la un moment dat le era ruşine.

Se simţeau prost, pentru că era atât de multă mâncare încât n-o puteau consuma nici într-o lună. Până şi nisip, şi aşternut pentru pisică le-a fost dat, inclusiv o conexiune la internet, pentru ca ziarista să poată lucra. „Ieri am gatit borş. Am învăţat să diferenţiez gunoiul - deşeuri alimentare separat, hârtie, plastic - tot separat. Acesta este modul în care este general acceptat în Uniunea Europeană. Şi înţeleg că UE este, în primul rând, ordine, respectarea legii şi umanitate. Şi vreau ca toate acestea să fie în Ucraina. Şi vreau să fie pace. Şi vreau să merg acasă", conchide ziarista în articolul din Vesti.

DIN ACEEASI CATEGORIE...
albeni
comentarii
Adauga un comentariu
Adauga comentariu

Nume*

Comentariu

Trimite

ULTIMA ORA



DIN CATEGORIE

  • TOP CITITE
  • TOP COMENTATE