• Tweet

Cercetători din Elveția cresc retele neuronale pentru calculatoare realizate din celule vii. Tehnologia, numită „biocomputing", folosește mici structuri neuronale cultivate în laborator, mini-creiere, conectate la electrozi pentru a procesa informații.

Oamenii de știință consideră, în general, că organoidele cerebrale, agregate 3D de țesuturi care imită unele structuri ale creierului, sunt prea simple pentru a susține conștiința. Dar, pe măsură ce organoidele cerebrale devin mai sofisticate, există posibilitatea teoretică ca unele dintre ele să depășească într-o zi acest prag.

Organoidele cerebrale create până în prezent reprezintă, de obicei, doar o parte a creierului. Acestea sunt utilizate pentru a studia dezvoltarea și bolile creierului, precum și efectele secundare ale medicamentelor, fără a fi nevoie de animale sau creiere umane.

În prezent, unele modele de laborator au fuzionat două sau mai multe organoide cerebrale pentru a forma un „asambloid" care poate imita interacțiunile dintre celulele din diferite regiuni ale creierului. Drept urmare, un grup de cercetători a susținut recent că acest domeniu trebuie să ia în considerare în mod preventiv noi cadre etice și de reglementare în cazul în care organoidele conștiente devin o realitate.

Într-un sondaj Live Science, cititorii au fost întebați dacă ar fi în regulă să se experimenteze pe „creiere" cultivate în laborator dacă acestea ar deveni conștiente. Aproximativ 657 de cititori au răspuns înainte de închiderea sondajului.

Aproximativ 25% dintre respondenți au spus că nu cred că ar trebui să experimentăm cu organoide conștiente, dar sunt de acord cu utilizarea organoidelor inconștiente sub supraveghere atentă. Alți 23% cred că nu există o modalitate etică de a experimenta pe ele.

Între timp, 22% dintre cititori au spus că ar susține crearea de noi reguli care să țină cont de bunăstarea organoidelor, în timp ce alți 19% consideră că nu sunt necesare modificări ale reglementărilor. Restul cititorilor erau indeciși.

Unii cititori au avertizat că această cercetare nu are o viziune de viitor. „Avem un plan de acțiune care să ne arate unde ne va duce? Nu mi se pare corect să închidem entități conștiente într-o placă de laborator", a scris Duvidhameihaiaadmi.

Unii au susținut că beneficiile științifice justifică riscurile. „Dacă beneficiile depășesc dilema morală, faceți-o repede, faceți-o cât mai uman posibil și asigurați-vă că toată lumea știe că acest lucru trebuie făcut, altfel nu se va produce niciun progres care să schimbe viața", a scris GodParticle. „Nu văd niciun progres care să merite literalmente viața acestor ființe create odată ce vor dobândi conștiință. Nu am gură și trebuie să țip..."

Pentru alții, limita morală părea foarte clară. „Evident, dacă există vreun semn de conștiință, avem obligația morală de a opri experimentele", a comentat Toby, la care GodParticle a răspuns: „Da, dar noi nu suntem oamenii de știință sau șefii lor corporativi/educaționali..."

Un alt utilizator a considerat că dilema pare a fi o poveste scoasă din „Star Trek: Next Generation" (STNG). „Sincer, nu sunt deloc sigur în privința asta - implicațiile pozitive ale experimentării sunt enorme, dar cred că trebuie să ne dăm seama unde se află umanitatea în toate acestea... pare o problemă foarte STNG", a spus Slater.

Un respondent a subliniat ceea ce considera a fi o inconsecvență a preocupării noastre etice pentru alte entități. „Este emoționant - cu adevărat - să vezi oameni plângând pentru celulele cerebrale dintr-o eprubetă. Dar unde se duce această compasiune sfântă când maimuțele sunt disecate de vii, câinii otrăviți sau miliarde de porci măcinați în fabrici în fiecare an?", a scris Asish.

Dr. Jordan recunoaște că, pentru multe persoane, însăși conceptul de biocomputing este probabil puțin ciudat. „În science fiction, oamenii trăiesc cu aceste idei de destul de mult timp", a spus el. „Când începi să spui: «Voi folosi un neuron ca pe o mică mașinărie», este o viziune diferită asupra propriului nostru creier și te face să te întrebi ce suntem noi."

Pentru FinalSpark, procesul începe cu celule stem derivate din celule ale pielii umane, pe care le cumpără de la o clinică din Japonia. Donatorii sunt anonimi. Dar, poate surprinzător, nu duc lipsă de oferte. „Avem multe persoane care ne contactează", a spus el. „Dar selectăm numai celule stem provenite de la furnizori oficiali, deoarece calitatea celulelor este esențială."

În laborator, biologul celular al FinalSpark, dr. Flora Brozzi, mi-a înmânat o farfurie care conținea mai multe sfere albe mici. Fiecare sferă mică este, în esență, un mini-creier minuscul, crescut în laborator, format din celule stem vii care au fost cultivate pentru a deveni grupuri de neuroni și celule de susținere - acestea sunt „organoidele". Ele nu se apropie nici pe departe de complexitatea creierului uman, dar au aceleași elemente constitutive.

După ce au trecut printr-un proces care poate dura câteva luni, organoidele sunt gata să fie atașate la un electrod și apoi stimulate să răspundă la comenzi simple de la tastatură. Acesta este un mijloc de trimitere și recepționare a semnalelor electrice, rezultatele fiind înregistrate pe un computer normal conectat la sistem.

Este un test simplu: apeși o tastă care trimite un semnal electric prin electrozi și, dacă funcționează (nu funcționează întotdeauna), poți vedea o mică creștere a activității pe ecran ca răspuns. Ceea ce se afișează este un grafic în mișcare care seamănă puțin cu un EEG. Apas tasta de câteva ori în succesiune rapidă, iar răspunsurile se opresc brusc. Apoi, pe grafic apare o scurtă explozie distinctivă de energie.

Când am întrebat ce s-a întâmplat, dr. Jordan a spus că încă nu înțeleg multe lucruri despre ce fac organoidele și de ce. Poate că i-am enervat. Stimulațiile electrice sunt primii pași importanți către obiectivul mai mare al echipei de a declanșa învățarea în neuronii biocomputerului, astfel încât aceștia să se poată adapta în cele din urmă pentru a îndeplini sarcini. „Pentru IA, este întotdeauna același lucru", a spus el. „Dai niște informații și vrei niște rezultate care să fie utilizate. De exemplu, dai o imagine cu o pisică și vrei ca rezultatul să spună dacă este o pisică", a explicat el.

Menținerea în funcțiune a unui computer obișnuit este simplă - are nevoie doar de o sursă de alimentare -, dar ce se întâmplă cu biocomputerele? Este o întrebare la care oamenii de știință nu au încă un răspuns. „Organoidele nu au vase de sânge", a spus Simon Schultz, profesor de neurotehnologie și director al Centrului de Neurotehnologie de la Imperial College London. „Creierul uman are vase de sânge care îl străbat la mai multe niveluri și îi furnizează nutrienți pentru a funcționa bine. Încă nu știm cum să le producem în mod corespunzător. Așadar, aceasta este cea mai mare provocare cu care ne confruntăm în prezent."

Un lucru este însă sigur. Când vorbim despre moartea unui computer, în cazul „wetware-ului" este literalmente așa. FinalSpark a înregistrat unele progrese în ultimii patru ani: organoidele sale pot supraviețui acum până la patru luni. Dar există unele descoperiri înfiorătoare asociate cu dispariția lor eventuală. Uneori se observă o activitate intensă a organoidelor înainte de a muri - similară cu creșterea ritmului cardiac și a activității creierului care a fost observată la unii oameni la sfârșitul vieții.

„Au existat câteva cazuri în care am observat o creștere foarte rapidă a activității în ultimele minute sau zeci de secunde [de viață]", a spus dr. Jordan. „Cred că am înregistrat aproximativ 1.000 sau 2.000 de astfel de decese individuale în ultimii cinci ani. Este trist pentru că trebuie să oprim experimentul, să înțelegem motivul pentru care a murit și apoi să o luăm de la capăt", a spus el.

Profesorul Schultz este de acord cu această abordare lipsită de sentimentalism. „Nu ar trebui să ne fie frică de ele, sunt doar computere fabricate dintr-un substrat diferit, dintr-un material diferit", a spus el. FinalSpark nu sunt singurii oameni de știință care lucrează în domeniul biocomputării. Firma australiană Cortical Labs a anunțat în 2022 că a reușit să facă neuronii artificiali să joace vechiul joc pe calculator Pong.

În SUA, cercetătorii de la Universitatea Johns Hopkins construiesc, de asemenea, „mini-creiere" pentru a studia modul în care acestea procesează informațiile - dar în contextul dezvoltării de medicamente pentru afecțiuni neurologice precum Alzheimer și autism. Speranța este că IA va putea în curând să accelereze acest tip de activitate. Dar, deocamdată, dr. Lena Smirnova, care conduce cercetarea la Universitatea Johns Hopkins, consideră că wetware-ul este interesant din punct de vedere științific, dar se află încă într-un stadiu incipient.