• Tweet

Creşterea concentraţiei de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă ar putea avea efecte subtile asupra organismului uman. Date analizate pe parcursul a două decenii sugerează că această schimbare se reflectă în modificări mici ale unor parametri măsuraţi în sânge, implicaţi în menţinerea echilibrului acid-bazic al organismului.

Deocamdată, valorile rămân în intervalele considerate normale, însă tendinţa indică faptul că expunerea tot mai mare la CO2 ar putea influenţa, în timp, modul în care organismul menţine echilibrul substanţelor din sânge. Nivelurile în creştere de dioxid de carbon pot fi detectate şi în organismul uman, iar un studiu recent avertizează că un marker important din sânge asociat acestui gaz ar putea ajunge aproape de limita considerată normală în următoarele decenii, dacă tendinţele actuale continuă.

Concluziile sunt deosebit de relevante pentru copii şi adolescenţi, ale căror organisme aflate în dezvoltare vor avea cea mai lungă expunere cumulată la creşterea concentraţiei de CO2 din atmosferă. Creşterea concentraţiei de CO2 din atmosferă poate fi detectată în sângele oamenilor, potrivit unui studiu realizat de cercetători din Australia. Analiza datelor medicale colectate pe parcursul a 20 de ani arată modificări ale chimiei sângelui compatibile cu o expunere mai mare la CO2.

Totuşi, modelările realizate de cercetători sugerează că, dacă tendinţa actuală continuă, unele valori măsurate în analizele de sânge - precum nivelul de bicarbonat, calciu sau fosfor - ar putea ajunge în jurul anului 2076 aproape de limitele superioare sau inferioare ale intervalelor considerate astăzi normale. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Air Quality, Atmosphere & Health. Oamenii au evoluat într-o atmosferă care conţinea aproximativ 280-300 părţi pe milion (ppm) de CO2. În ultimul deceniu, creşterea medie anuală a fost de aproximativ 2,6 ppm pe an, iar în 2024 s-a înregistrat o creştere de 3,5 ppm.

Potrivit cercetătorilor, nivelul de CO2 din atmosfera Pământului a rămas relativ stabil timp de cel puţin 150.000 de ani, cât acoperă istoria speciei Homo sapiens, situându-se în jurul valorii de 280-300 părţi pe milion (ppm). În ultimele decenii însă, concentraţia a crescut rapid, de la aproximativ 369 ppm în anul 2000 la circa 420 ppm în prezent. În organismul uman, dioxidul de carbon din sânge este transformat în bicarbonat, un compus care contribuie la menţinerea echilibrului acid-bazic al organismului şi la stabilitatea pH-ului sângelui. Cercetătorii au emis ipoteza că nivelul bicarbonatului ar putea reflecta indirect concentraţia de CO2 din atmosferă.

Pentru a verifica această ipoteză, ei au analizat datele din National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES), un program american care colectează periodic informaţii despre starea de sănătate a populaţiei. Între 1999 şi 2020, aproximativ 7.000 de persoane au fost incluse în fiecare ciclu de evaluare, desfăşurat la intervale de doi ani. Analiza a arătat o creştere treptată a nivelului mediu de bicarbonat din sânge, de la 23,8 la 25,3 miliechivalenţi pe litru - unitatea standard folosită în analizele de sânge pentru măsurarea unor substanţe dizolvate -, în perioada studiată. Asta înseamnă o creştere totală de aproximativ 7% în perioada analizată, ceea ce corespunde unei creşteri medii anuale de circa 0,34%.

Cercetătorii notează că această evoluţie urmează aceeaşi tendinţă de creştere observată pentru concentraţia de CO2 din atmosferă. În aceeaşi perioadă, două substanţe măsurate în analizele de sânge au arătat o tendinţă inversă. Nivelul de calciu a scăzut cu aproximativ 2%, iar cel de fosfor cu aproximativ 7%. Autorii sugerează că aceste modificări pot fi legate de modul în care organismul reglează echilibrul acid-bazic din sânge. Atunci când dioxidul de carbon se dizolvă în sânge, influenţează acest echilibru. Pentru a menţine pH-ul sângelui în limite normale, rinichii pot reţine bicarbonat, care acţionează ca un tampon chimic şi neutralizează excesul de aciditate. Oasele pot participa la acest proces prin schimbul de minerale, inclusiv calciu şi fosfor.

Autorul studiului, profesorul asociat Alexander Larcombe, a declarat într-un comunicat că, rezultatele sugerează faptul că organismul uman ar putea deja să compenseze schimbările din compoziţia atmosferei. "Ceea ce observăm este o modificare treptată a unor parametri măsuraţi în analizele de sânge, care urmează aceeaşi tendinţă de creştere ca nivelul de dioxid de carbon din atmosferă, responsabil de schimbările climatice", a explicat prof. Larcombe. În prezent, modificările observate rămân scăzute şi se încadrează în intervalele considerate normale pentru organism. Cercetătorii subliniază că este remarcabil faptul că aceste modificări observate în analizele de sânge apar în aceeaşi perioadă în care concentraţia de CO2 din atmosferă a crescut.

Pe termen lung, o creştere a cantităţii de CO2 din organism poate obliga mecanismele fiziologice care menţin stabil pH-ul sanguin - implicând respiraţia, rinichii şi unele minerale din oase - să lucreze constant pentru a păstra echilibrul chimic necesar funcţionării normale a celulelor şi organelor. Potrivit autorilor, aceste rezultate sugerează posibilitatea apariţiei unor modificări fiziologice la nivelul populaţiei - un fel de amprentă chimică a mediului în propriul nostru sânge, dacă nivelul dioxidului de carbon din atmosferă continuă să crească în acelaşi ritm.

"Cred, de fapt, că ceea ce observăm se întâmplă pentru că organismul nostru nu se adaptează. Se pare că suntem adaptaţi la un anumit interval al concentraţiei de CO2 din aer, iar acest interval ar putea fi acum depăşit", a subliniat Phil Bierwirth, cercetător afiliat la Australian National University, care a realizat studiul împreună cu specialişti în fiziologia respiraţiei la Curtin University. "Intervalul considerat normal menţine un echilibru delicat între cantitatea de CO2 din aer, pH-ul sângelui, ritmul respiraţiei şi nivelul de bicarbonat din sânge. Cum concentraţia de CO2 din aer este acum mai mare decât a experimentat vreodată specia umană, se pare că acesta începe să se acumuleze în organism. Este posibil să nu ne putem adapta complet, ceea ce face cu atât mai importantă limitarea nivelurilor de CO2 din atmosferă", a explicat specialistul.

Cercetătorii spun că rezultatele indică o nouă dimensiune a riscurilor asociate schimbărilor climatice, care depăşeşte efecte precum valurile de căldură, fenomenele meteorologice extreme sau creşterea nivelului mărilor. Potrivit prof. Larcombe, creşterea nivelului de CO2 nu ar trebui privită doar ca o problemă de mediu, ci ar putea deveni şi o variabilă de sănătate publică pe termen lung, care necesită monitorizare continuă. "Nu spunem că oamenii se vor îmbolnăvi brusc atunci când se va depăşi un anumit prag", a afirmat el. "Dar aceste rezultate sugerează că ar putea avea loc modificări fiziologice treptate la nivelul populaţiei, iar acest lucru ar trebui monitorizat în cadrul politicilor viitoare privind schimbările climatice".

Autorii studiului propun ca monitorizarea compoziţiei atmosferei şi a markerilor biologici la nivelul populaţiei să fie realizată în paralel cu indicatorii climatici tradiţionali, pentru a înţelege mai bine modul în care schimbările lente ale mediului pot influenţa biologia umană pe parcursul mai multor decenii. Reducerea emisiilor de CO2 rămâne esenţială pentru limitarea încălzirii globale. Rezultatele cercetării sugerează că scăderea emisiilor ar putea fi importantă şi pentru protejarea sănătăţii umane pe termen lung, iar posibilele efecte fiziologice ale creşterii nivelului de CO2 ar trebui incluse în discuţiile viitoare privind politicile climatice.