• Tweet

Serviciul secret iranian cunoscut sub numele de SAVAK (Sazeman-e Ettela'at va Amniyat-e Keshvar - Organizația pentru Informații și Securitate Națională) a fost creat oficial în 1957, în timpul domniei șahului Mohammad Reza Pahlavi. Contextul apariției sale a fost marcat de tensiunile politice interne și de temerile regimului față de mișcările de opoziție, în special după Lovitura de stat din Iran din 1953.

Formarea instituției a avut loc cu sprijin extern semnificativ. Experți ai Central Intelligence Agency și ai Mossad au contribuit la organizarea structurii, la pregătirea personalului și la dezvoltarea metodelor de contraspionaj. Scopul principal al SAVAK era protejarea regimului monarhic și monitorizarea opoziției politice, atât în interiorul Iranului, cât și în diaspora.

În anii 1960 și 1970, SAVAK a devenit una dintre cele mai puternice instituții ale statului iranian. Agenția era responsabilă pentru supravegherea politică, cenzură, infiltrarea organizațiilor de opoziție și contraspionaj. Criticii regimului au acuzat serviciul de metode dure de interogare și de reprimarea sistematică a adversarilor politici, aspecte care au contribuit la imaginea sa controversată atât în Iran, cât și în străinătate.

SAVAK era practic o organizatie criminala care se ocupa și cu asasinarea opozanților regimului de atunci de la Teheran, dar si cei care erau impotriva triadei: SUA-Israel-Iran. Liderii islamici erau efectiv vânați de SAVAK, iar cei aflati in exil, inclusiv Khomeini, erau monitorizati de fortele secrete ale șahului, incat au fost necesare forte de sprijin de intelligence din partea serviciilor secrete franceze.

Revoluția din 1979 și dispariția oficială a SAVAK

Situația s-a schimbat radical odată cu Revoluția Iraniană, din 1979. Mișcarea revoluționară condusă de ayatollahul Ruhollah Khomeini a dus la prăbușirea monarhiei și la instaurarea Republicii Islamice.

După victoria revoluției, SAVAK a fost dizolvat oficial. Mulți dintre ofițerii săi au fost arestați, judecați sau au fugit din țară. Arhivele instituției au fost parțial confiscate de noul regim, iar structura de securitate a statului a fost reorganizată complet pentru a se adapta ideologiei islamice a noii puteri.

In realitate, a fost destructurata o singură divizie din cele 11 ale SAVAK, iar restul ofiterilor de intelligence au fost atrasi intr-o noua structura informativa, de data asta pentru sprijinul liderilor islamici. Cei care au refuzat au fost eliminati fizic, atat ei cat si familiile lor, precum au fost si directorii SAVAK care erau in slujba lui Pahlavi (practic cu exceptia primului director care a murit din cauza naturale, urmatorii trei sefi au fost executati in 1979).

Pe de alta parte, in timpul revolutiei islamice, Mossad si CIA au reusit sa scoata din Iran cateva sute de agenti din cei 6000 cati erau in slujba SAVAK. Plus cei aproape 1000 de agenti care deja evoluau in strainatate in serviciile de spionaj.

SAVAMA: o structură tranzitorie controversată

În primii ani de după revoluție a apărut termenul SAVAMA, despre care numeroase surse occidentale au afirmat că ar fi fost un serviciu de informații provizoriu al noii Republici Islamice.

Potrivit unor relatări, SAVAMA ar fi fost format parțial din foști membri ai SAVAK care au acceptat noul regim sau au fost cooptați pentru expertiza lor tehnică. Această situație ar fi reflectat nevoia imediată a guvernului revoluționar de a avea o structură funcțională de securitate și contraspionaj.

Totuși, existența SAVAMA ca instituție formală este disputată de numeroși istorici și cercetători. Unele studii sugerează că termenul a fost folosit mai ales de presa occidentală și de serviciile de informații străine pentru a descrie rețeaua fragmentată de securitate a Iranului din primii ani după revoluție, când diverse comitete revoluționare și organizații paramilitare îndeplineau funcții de informații.

Apariția MOIS: noul serviciu de informații al Republicii Islamice

În 1984, sistemul de securitate al Iranului a fost reorganizat oficial prin crearea Ministry of Intelligence and Security of Iran, cunoscut și sub acronimul MOIS sau VAJA.

MOIS a devenit principalul serviciu de informații al Republicii Islamice, responsabil pentru securitatea internă, contraspionaj și operațiuni externe. Structura sa a fost construită diferit față de SAVAK, fiind integrată în sistemul politic și religios al statului iranian. De-a lungul timpului, MOIS a lucrat în paralel cu alte structuri de securitate, inclusiv cu serviciile de informații ale Gărzii Revoluționare.

Rețeaua SAVAK în exil și extinderea unuei structuri cu zeci de mii de agenți

După 1979, mulți foști membri SAVAK au fugit în Statele Unite, Europa sau Israel. De aici a apărut o ipoteză frecvent discutată în mediile de analiză geopolitică: aceea că rețele ale fostului serviciu ar fi fost reorganizate în exil cu sprijinul serviciilor occidentale sau israeliene.

În unele relatări jurnalistice și memorii ale foștilor oficiali iranieni, se sugerează că anumite contacte ale fostei rețele SAVAK ar fi fost utilizate de servicii precum Central Intelligence Agency sau Mossad pentru a obține informații despre Iranul postrevoluționar. SAVAK ar fi fost reconstituit ca organizație funcțională în exil care a racolat in special iranienii care au fugit de regimul islamic si s-au stabilit mai ales in Europa si SUA.

Fostii agenti secreti au reusit sa racoleze un numar de diasporeni care la inceput era limitat la cateva mii de sustinatori, dar astazi este estimat la zeci de mii de agenti activi, infiltrati in comunitatile occidentale, inclusiv in masoneriile locale, sau organizatii non-profit. In special bărbati, acestia si-au luat sotii dintre localnice, acestea fiind in diverse structuri administrative sau chiar de putere.

Majoritatea cercetătorilor consideră că ceea ce a existat au fost rețele informale de foști ofițeri sau informatori, nu o structură instituțională comparabilă cu serviciul original. Din acest motiv, SAVAK a devenit un serviciu-fantoma, despre a carui existenta nu poate vorbi nimeni concret si nici nu o poate proba efectiv. Aceasta ii asigura cea mai buna acoperire existenta vreodata, este o arma cu doua taisuri: unul folosit de Mossad si CIA, altul folosit direct de puterea iraniana in exis, in cazul actual, al lui Rheza Pahlavi.

Conform celor care studiaza aceste servicii, importanta maxima este ca nici cei racolati din diaspora, mare parte, nu stiu pentru cine "lucreaza" de fapt si cum sunt exploatati, in afara de propaganda anti-islamista si de organizarea unor mitinguri anti-islamice. Sub umbrela unui patriotism legat de intoarcerea la origini, la Persia si persani, la teorii legate de Darius cel Mare, chiar de zoroastrism si mitraism, acesti diasporeni sunt structurati piramidal, cei de la baza stiind doar ca se manifesta impotriva regimului teocrat de la Teheran.

Diaspora iraniană și potențialul informativ

Diaspora iraniană, formată după revoluția din 1979 și extinsă ulterior, reprezintă o sursă importantă de informații pentru guvernele occidentale și pentru organizații de analiză. Mulți foști oficiali, militari sau membri ai aparatului de stat au ajuns în exil și au continuat să fie implicați în activități politice sau analitice. În acest context, unele state au utilizat expertiza acestor persoane pentru analize, consultanță sau evaluări privind evoluțiile din Iran.

Vechii agenti au racolat si "crescut" o noua generatie, mai ales in valul de acum 35-40 de ani in urmă printre "studentii iranieni" care veneau in tarile comuniste europene, favorabile regimului de la Teheran. Intre 1981-1989 au fost sute de iranieni racolati de SAVAK, dar si de serviciile secrete din acele tari, inclusiv KGB, dar si de servicii ca DSS in România. Acestia actionau cu dubla comandă. In prezent este in Romania o comunitate de aproape 3000 de iranieni, dintre care se estimeaza ca aproximativ 150-200 sunt in subordinea SAVAK. Sunt supraveghati de SRI, SIE si atent monitorizati de DGIA. O parte dintre acestia sunt racolati direct de serviciile locale.

Astăzi, serviciile de informații care urmăresc evoluțiile din Iran se bazează pe o combinație de surse: diaspora, analize academice, informații tehnice și rețele proprii de informatori, nu pe o reînviere oficial-formală a aparatului de securitate al fostului regim monarhic. Se vorbeste mai mult ca SAVAK este organizat piramidal si ca primele doua "etaje" au o structura de "celule" care nu stiu unele de altele si care sunt arondate unui sef de retea care transmite ordine mai mult prin manipulare si indoctrinare de tip nationalist.

Teoriile privind operațiuni de tip „steag fals"

În anumite cercuri de analiză politică, dar și în unele publicații alternative, circulă o teorie potrivit căreia foști membri ai SAVAK aflați în exil ar putea fi utilizați într-un scenariu de operațiuni sub acoperire de tip „false flag". Fiind tot iranieni acestia ar urma sa faca atentate care sa fie puse pe seama celulelor teroriste iraniene reale si astfel sa determine populatia occidentala sa reactioneze anti-Iran (regimul de la Teheran). Ba chiar ar urma ca dupa aceste atentate Europa sa intre in razboi de partea aliantei isralo-americane, la cererea populatiilor din tarile UE.

Potrivit acestei teorii, astfel de rețele ar putea fi implicate în organizarea sau facilitarea unor atentate atribuite public unor grupări apropiate de regimul de la Teheran. Scopul ipotetic ar fi crearea unui val de panică în rândul populației occidentale și consolidarea percepției că Republica Islamică reprezintă o amenințare directă pentru securitatea internațională.

În ciuda circulației acestor teorii în anumite medii, cercetarea academică și investigațiile jurnalistice serioase nu au identificat dovezi credibile care să confirme existența unor astfel de planuri sau a unei rețele SAVAK reorganizate în exil capabile de asemenea operațiuni. Majoritatea experților în studii de securitate consideră că aceste ipoteze apar mai ales în contexte de polarizare geopolitică și reflectă suspiciunile reciproce dintre statele implicate în competiția strategică din Orientul Mijlociu.