• Tweet

Conflictul din Orientul Mijlociu a fost un razboi de tip "proxy" in care, la un moment dat, s-au trecut liniile rosii, insa iranienii au dat un semnal clar ca nu vor sa escaladeze conflictul, asa ca putem vorbi despre finalul acestei confruntari, urmand sa vedem cum va fi el gestionat de Washington si Teheran, spune analistul de politica externa Dan Dungaciu.

"Eu cred ca Donald Trump este pe cale sa obtina o victorie politica fara precedent, daca lucrurile merg pe directia pe care au pornit. Spun asta pentru ca una dintre mizele episodului (sau episoadelor) din Iran tinea evident si de soarta alegerilor prezidentiale din SUA (noiembrie 2020) o miza enorma, nu doar pentru americani", afirma Dan Dungaciu, directorul Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale "Ion I.C. Bratianu" al Academiei Romane (ISPRI).

"Ceea ce s-a intamplat, de fapt, in Iran (sau in Orientul Mijlociu) poate fi inteles in felul urmator: A fost un razboi prin proxy. Razboiul prin proxy este ca o confruntare intr-un joc de sah: vedem calul care ia pionul, regina care ia tura, dar, de fapt, cei care muta piesele sunt in spate. Razboiul prin proxy niciodata nu este un razboi declarat, ci totdeauna se duce prin intermediari. Toata lumea stie cine este, de fapt, in spatele pieselor de sah care se muta, dar nimeni nu spune explicit.

Iar cei care sunt in spatele pieselor, indiferent de mutarea celuilalt, nu or sa scoata pistolul sa se impuste reciproc sau n-o sa ia bata sa ii dea in cap adversarului pentru ca tura a fost luata de regina.

Ce s-a intamplat cu Ambasada americana din Irak si implicarea evidenta a iranienilor a depasit o linie rosie a razboiului prin proxy. A fost, de fapt, un atac frontal la o institutie oficiala (America insasi, ca sa spun asa), o lovitura in nucleul dur al politicii externe americane, pentru ca, dupa 16 ani de la invazia irakiana, s-a vadit ca SUA nu isi pot apara nici macar ambasada in Irak.

A fost o lovitura teribila pentru intreaga politica externa americana de ani buni incoace. Sigur, nu a fost citita din acest unghi, dar in realitate asta a fost semnalul. America a iesit si ea, la randul ei, din logica razboiului proxy si a eliminat din joc jucatorul de sah. Nu s-a mai uitat nici la cai, nici la pioni, nici la regina, pur si simplu, a eliminat jucatorul de sah atunci cand au aruncat o drona in vehiculul care il purta pe gen. Soleimani. Deci s-a iesit din logica razboiului proxy si s-a intrat intr-o logica a unei confruntari directe, aproape nemijlocite", afirma Dan Dungaciu.

Continuarea logica a acestui episod era o lovitura concreta impotriva SUA a iranienilor, adauga acesta. "Toata lumea astepta aceasta lovitura dintr-un singur motiv: sa vada daca iranienii escaladeaza sau nu vor sa escaladeze aceasta confruntare. Ce s-a intamplat cu lovitura data impotriva bazelor care gazduiesc soldati americania fost un semnal clar ca iranienii nu vor sa escaladeze conflictul.

Faptul ca au lovit era logic. Trebuiau sa o faca, cel putin din ratiuni interne. Faptul ca au avut grija sa nu omoare niciun american este semnificativ strategic. Asta inseamna ca au transmis un semnal americanilor: 'Am lovit fiindca trebuia sa lovim, dar nu vrem o confruntare, nu vrem sa va obligam sa ne loviti'. Daca ar fi murit americani in acele atacuri, evident ca Donald Trump avea o problema foarte complicata, pe care nici el, nici administratia lui nu o doreau pe masa. Era obligat si el sa retalieze.

In acest moment, suntem in situatia in care americanii, daca se opresc (si sentimentul meu este ca se vor opri), vor putea sa puncteze un mare succes, la nivel de politica chiar externa, nu numai interna, pentru ca isi vor lasa adversarii practic fara munitie. Toata lumea prezicea ca atunci cand Donald Trump a ordonat eliminarea gen. Soleimani va impinge America intr-un razboi.

Iata ca Trump a facut-o si nu a impins America in razboi, dand un semnal de putere si de stabilitate, si lansandu-i pe adversarii lui politici din interior (Partidul Democrat) sa se lupte cu o singura fraza: Donald Trump se contrazice singur pentru ca spunea ca, daca iranienii vor ataca baze americane, va retalia si iata ca nu mai retaliaza.

Pe fond, insa, este vorba despre finalul acestei confruntari, un final fericit din toate punctele de vedere, pe care urmeaza sa vedem cum il gestioneaza si Teheranul si Washingtonul, insa ne aflam astazi in fata unei dezescaladari, nu in fata unei escaladari, cu stiinta si cu intelepciunea ambelor parti, si de partea americanilor, si de partea iranienilor", este convins directorul ISPRI.

Intrebat cine iese invingator din acest conflict, la cum arata lucrurile in acest moment, Dan Dungaciu a raspuns: "Oficial, administrativ, americanii". "Daca lucrurile nu merg in alta directie (si eu sunt convins in acest moment ca nu au cum sa mearga in alta directie), Donald Trump castiga o victorie de politica externa, adica isi poate aseza in panoplia de succese politice inclusiv unul in politica externa, de care ducea lipsa.

Una dintre marile probleme ale lui Donald Trump in perspectiva alegerilor din 2020 era politica externa, in care nu a punctat semnificativ, major, comparativ cu ceea ce a realizat in politica interna. De aceea, trebuia sa ne asteptam ca Donald Trump va intra intr-o acceleratie a negocierilor, pentru ca voia sa inchida macar un dosar de politica externa, pe care sa il arate in 2020.

Iata ca Iranul 'i-a iesit' sau este pe cale sa ii iasa. Din aceasta perspectiva, Donald Trump obtine o victorie semnificativa, cu impact in politica interna. Nici iranienii nu pierd asa de mult pe cat ar fi putut sa piarda si, paradoxal, spun eu, s-ar putea deschide un canal de negociere intre Teheran si Washington, tocmai ca urmare a acestui tip de solutionare a crizei bilaterale - iranienii au facut tot posibilul ca sa nu il oblige pe Trump sa reactioneze, dandu-i, de fapt, un sprijin electoral.

Daca iranienii voiau sa ii distruga orice sansa candidatului Donald Trump sa castige prezidentialele in SUA, ar fi facut un gest (care, sigur, pentru ei era extrem de riscant) - ar fi avut o reactie prin care sa ucida soldati americani sau care sa fie mult mai pregnant indreptata impotriva institutiilor si simbolisticii americane. Daca faceau asta, Donald Trump era intre ciocan si nicovala la Washington. Era obligat sa reactioneze si devenea presedintele care in ajun de alegeri prezidentiale impinge America intr-un alt razboi, contestandu-si toate declaratiile initiale si dovedind ca nu este mai bun decat ceilalti presedinti americani care au dus tara in razboaie extrem de costisitoare. Dar iranienii n-au facut asta.

Repet, era extrem de riscant pentru ei, fiindca nu te joci cu Donald Trump obligandu-l sa faca gesturi dure, dar ar fi fost devastator pentru cariera lui politica. Deci, dintr-o anumita perspectiva, daca iranienii vor reusi sa isi pozitiveze negativitatea, adica sa extraga din dezavantajul pe care l-au avut la un moment dat un avantaj de negociere si chiar de dialog cu americanii (sigur, nu azi, nu maine, poate nici poimaine, dar sigur raspoimaine), atunci ar putea sa iasa si ei castigatori din acest episod, pe care, dupa parerea mea, l-au gestionat pana in momentul acesta cu intelepciune", conchide Dan Dungaciu.