Misterul culorilor de toamnă: de ce își schimbă frunzele nuanțele. Două teorii principale

Postat la: 02.11.2025 |

Chimia culorilor de toamnă este bine cunoscută, însă motivul pentru care arborii au evoluat astfel încât să-și coloreze frunzele în roșu, galben și portocaliu rămâne un subiect deschis de dezbatere în comunitatea științifică.

Pe măsură ce toamna coboară, peisajul se aprinde în nuanțe de roșu aprins și galben intens. Lumina soarelui, filtrată printre frunze, face ca dealurile să pară în flăcări. „Unele plante trec prin senescență foarte devreme, din cauza secetei", explică Amanda Gallinat, ecolog la Colby College.

Când vine toamna, frunzele își pierd clorofila - pigmentul care le oferă culoarea verde și care le permite să capteze energia solară. Pe măsură ce acest pigment se degradează, alte substanțe devin vizibile. Galbenul provine din carotenoizi, pigmenți care au fost mereu acolo, ascunși sub verdele intens al verii.

În schimb, nuanțele de roșu și violet apar atunci când frunza produce antociani, pigmenți care se găsesc și în fructe precum afinele sau strugurii. Dincolo de aspectul estetic, apariția acestor culori ar putea avea o funcție biologică. Faptul că acest proces s-a păstrat în multe specii de arbori, de-a lungul mileniilor, sugerează un beneficiu evolutiv.

Una dintre cele mai susținute ipoteze este teoria fotoprotecției. Aceasta susține că pigmenții roșii funcționează ca o barieră împotriva luminii excesive, protejând frunza în timpul degradării clorofilei. Antocianii sunt antioxidanți puternici, capabili să reducă stresul oxidativ cauzat de radiația solară, mai ales în toamnele luminoase și reci din America de Nord.

O analiză recentă a arătat că frunzele roșii sunt mai frecvente în regiunile cu radiație solară intensă și fluctuații bruște de temperatură - condiții care favorizează formarea acestor pigmenți. O altă ipoteză, cunoscută drept teoria co-evoluției cu insectele, sugerează că frunzele roșii acționează ca un semnal de avertizare pentru afide și alți dăunători.

Cu toate acestea, studiile au arătat că insectele nu percep culoarea roșie la fel ca oamenii - pentru ele, frunzele pot părea gri sau negre, ceea ce ridică semne de întrebare asupra validității teoriei. Unii specialiști consideră că insectele ar evita frunzele roșii nu din cauza culorii în sine, ci pentru că acestea par ofilite - o formă de camuflaj evolutiv.

Un studiu asupra a peste 2.000 de specii de arbori de foioase din regiunile temperate a arătat că roșul a apărut independent de cel puțin 25 de ori, iar galbenul de 28 de ori. Cele mai multe specii cu frunze roșii se găsesc în estul Americii de Nord și în Asia de Est, regiuni caracterizate prin veri scurte și luminoase.

De-a lungul timpului, oamenii au influențat indirect coloritul de toamnă. Prin selecție artificială - plantând arbori cu frunze mai vii sau tăind pădurile mai puțin spectaculoase - am putut amplifica anumite nuanțe. Toamnele mai calde și seceta, fenomene tot mai frecvente din cauza schimbărilor climatice, duc la culori mai șterse și la o perioadă mai scurtă de colorare a frunzelor.

Deși știința a deslușit procesele chimice din spatele culorilor de toamnă, motivul evolutiv al acestui fenomen rămâne, încă, un mister. Iar în fiecare an, când pădurile se aprind din nou în nuanțe de foc, natura ne amintește că unele dintre cele mai frumoase transformări ale sale nu au încă o explicație completă.