• Tweet

Răspândirea omniprezentă a dezinformării poate fi atribuită limitărilor cognitive, influenței sociale și răspândirii globale a rețelelor online. Combaterea acesteia a devenit o „cursă a înarmărilor" între adevăr și minciună. Este ca si cum o entitate misterioasă isi doreste inhibarea ratiunii, promovarea deceptiei universale, o inselatorie in masa aproape imposibil de stapânit.

Când a izbucnit pandemia COVID-19, o teorie conspiraționistă a cuprins rețelele sociale globale: boala ar fi fost cauzată de emisiile de frecvențe radio provenite de la turnurile de telefonie mobilă 5G. Teoriile s-au răspândit pe platformele de socializare. Credința în această idee era atât de ferventă încât mass-media a raportat peste 100 de incidente de incendiere și vandalism împotriva infrastructurii 5G (și 4G), precum și numeroase cazuri de comportament abuziv sau amenințător împotriva lucrătorilor din telecomunicații.

Teoriile conspiraționiste și alte credințe incorecte răspândite apar din interacțiuni complexe care implică limitările cognitive ale oamenilor, influența socială în grupuri și răspândirea la scară globală a ideilor pe rețelele sociale. Această combinație fatală de procese la diferite scări, individuală, de grup și globală, a dus la problemele online pe care le vedem astăzi. Complexitatea lor face ca tendințele sociale rezultate să fie incredibil de dificil de combătut.

Cauza principală a gândirii deficitare se află în evoluția noastră. Capacitatea noastră de a face față informațiilor complexe este limitată, astfel încât creierul nostru ia scurtături, cum ar fi prejudecata de confirmare, tendința de a observa lucrurile care se potrivesc cu convingerile noastre preexistente și de a le ignora pe cele care nu se potrivesc. De exemplu, uităm repede că am așteptat la o coadă rapidă, dar ne amintim cât de enervantă este o coadă lentă și ne întrebăm: „De ce sunt mereu la coada lentă?"

Un alt simptom al incapacității noastre de a face față complexității este tendința de a vedea intenții răuvoitoare în evenimente complexe și inexplicabile. Această tendință a plantat semințele multor nedreptăți, de la vânătoarea de vrăjitoare la teoriile conspirației. Realitatea este că evenimentele și comportamentele neașteptate apar adesea prin rețele de interacțiuni, fără nicio provocare conștientă.

Când oamenii se adună în grupuri, apar adesea comportamente bizare. La fel ca epidemiile, credințele false se pot răspândi de la o persoană la alta. Ți-a fost vreodată teamă să pui o întrebare în clasă? Crezi că toți ceilalți înțeleg și nu vrei să pari prost, dar uneori nimeni nu înțelege. Cunoscută sub numele de ignoranță pluralistă, această problemă stă la baza multor probleme sociale. De exemplu, oamenii care sunt de obicei de ajutor devin adesea spectatori pasivi în prezența altora și nu reușesc să ajute o victimă.

O problemă similară este gândirea de grup: toată lumea încetează să-și exprime propria opinie pentru că vrea să protejeze reputația grupului, chiar dacă nu este de acord, și urmează orbeste liderul. Gândirea de grup a fost implicată în multe calamități celebre, inclusiv pierderea navetei spațiale Challenger. O altă problemă cu consecințe potențial dezastruoase este polarizarea, în care un grup se împarte în două tabere cu puncte de vedere opuse și ireconciliabile, care devin din ce în ce mai separate în timp.

Ignoranța pluralistă, gândirea de grup și polarizarea sunt toate cunoscute ca fiind efecte „emergente" care apar în mod natural în condiții adecvate. Acest comportament de auto-organizare al grupurilor este adesea neînțeles și atribuit frecvent altor cauze. De asemenea, acesta este motivul pentru care guvernele, mass-media și publicul sunt adesea surprinse când apar brusc grupuri care promovează agende ciudate.

Comportamentele de grup menționate mai sus apar spontan atunci când eșecurile individuale în cogniție interacționează și duc la comportamente de grup disfuncționale. Ele sunt determinate de o dorință socială profundă de siguranță în cadrul unui grup. Acest lucru alimentează erori în modul în care gândim și îi determină pe oameni să aleagă calea „sigură" și să urmeze mulțimea.

Problema astăzi este că ceea ce în trecut ar fi fost șoaptele câtorva voci are acum potențialul de a declanșa haosul generalizat. Imaginați-vă că trăiți într-un sat tradițional, cu sute de ani în urmă. Este o lume mică. Ideile se răspândesc din gură în gură, de la o persoană la alta. Ele se răspândesc foarte încet, atunci când vizitatorii se deplasează de la un sat la altul. Chiar și astăzi, locuim încă în multe tipuri de „sate", familie, vecini, colegi, prieteni - iar ideile se răspândesc pe măsură ce ne deplasăm între grupuri.

Apariția mass-media a oferit unor oameni o acoperire mult mai largă decât oricând. A ajutat propaganda, amplificând în același timp opiniile extreme. Pe internet, grupurile de oameni sunt conectate, indiferent de distanța geografică, astfel încât opiniile individuale pot fi întărite de grupuri mari de susținători.

Comunități de oameni cu opinii similare apar prin intermediul rețelelor sociale. Acest lucru include răspândirea rapidă a opiniilor extremiste și a teoriilor conspiraționiste. Conectarea persoanelor cu opinii extreme prin intermediul rețelelor sociale permite grupurilor foarte mari să împărtășească opinii maligne. Comportamente bizare, precum sabotajul 5G menționat mai sus, pot apărea, adesea foarte repede.

De ce mesajele înșelătoare se răspândesc atât de bine? Ele pot fi concepute pentru a seduce publicul, exploatând prejudecățile cognitive cunoscute. Această tehnică este utilizată pe scară largă în mass-media polarizată politic, în rețelele sociale și în verificarea părtinitoare a faptelor. Ea exploatează prejudecata de confirmare și cogniția motivată. Mesajele veridice pur și simplu nu pot concura cu falsurile personalizate.

O altă cauză binecunoscută este comportamentul de răspândire al rețelelor sociale, în special atunci când sunt conectate prin rețele digitale foarte rapide și omniprezente. Studiile au descoperit că mesajele înșelătoare se răspândesc de obicei într-un mod care seamănă cu modelele utilizate de epidemiologi în medicină. „Influencerii" din rețelele sociale devin adesea „super-răspânditori" de conținut fals și înșelător.

Comportamentul de mai sus sugerează că autoritățile ar putea suprima răspândirea mesajelor înșelătoare tratându-le ca pe epidemii. Acestea sunt de obicei înfrânte prin trei pași: suprimarea sursei, limitarea răspândirii și creșterea imunității populației expuse. Dacă agentul patogen este digital, acest lucru sugerează blocarea sau eliminarea creatorilor și răspânditorilor de mesaje maligne, filtrarea conținutului malign pe platformele media și educarea sau instruirea publicului pentru a respinge conținutul malign.

Creatorii și răspânditorii vor profita de legislația privind libertatea de exprimare și/sau vor migra între platforme și tipuri de media. Între timp, publicul poate continua să creadă în absurdități rău intenționate și, în timp, este predispus să uite ceea ce i s-a învățat. Din păcate, există o diversitate imensă de modalități de a răspândi mesaje rău intenționate.

Lumea se confruntă acum cu perspectiva unei „curse a înarmării" perpetue în materie de tactici și tehnologie între furnizorii de propagandă și absurdități și oamenii care încearcă să spună adevărul, cu un public care adesea nu știe suficient pentru a se preocupa de diferențele dintre ficțiune și realitate.

Comunitățile care aleg să nu participe la această „cursă a înarmării" vor fi inundate de falsuri și vor suferi de o discordia socială crescândă, deoarece consensul asupra oricărei probleme de interes comunitar va fi perturbat până la paralizie. Comunitățile care aleg să se confrunte cu actorii răuvoitori vor trebui să investească timp și resurse pentru a participa la „cursa înarmării" și pentru a încerca să prevină sau să gestioneze efectele negative nedorite.