Baronii parlamentari ai lui Arghezi

• Tweet

La 27 de ani de la evenimentele din decembrie '89, noii parlamentari au depus jurământul, luându-şi astfel în primirea mandatele pentru următorii patru ani. Însă, în noua configuraţie politică a Parlamentului se regăsec o serie de baroni locali care au renunţat la fotoliul de primar sau preşedinte de consiliu judeţean pentru cel de deputat ori senator.

Practic, fiecare parlamentar este un baron, mai mic sau mai mare, in județul său și astfel baronul de ieri de la sat, a ajuns, azi, boier de oraş. În această categorie a baronilor judeţeni deveniţi parlamentari intră şi foştii vătafi de judeţe Paul Stănescu-Olt şi Adrian Ţuţuianu- Dâmboviţa, dar baronașul traseist Emanuel Savin, primarul Busteniului şi finul lui Dragnea, şi fostul edil- vătaf al Caransebeșului-Marcel Velea. Lor li se adaugă încă doi baroni cu ceva vechime în Parlament, dar şi cu greutate politică - Nicolae Bădălău-Giurgiu, dar, în special Liviu Dragnea de la Teleorman. I

eri, după depunerea jurământului, plenul Camerei Deputaţilor şi al Senatului s-a întrunit pentru a-şi alege membrii birourilor permanente. Astfel, câţiva baroni cu greutate în judeţe au ajuns în Biruoul Permanent al Senatultului. Din partea PSD, în Biroul Perment al Senatului vor face parte următorii: Nicolae Bădălău şi Claudiu Manda (vicepreşedinţi), Adrian Ţuţuianu (secretar), Doina Fedorovici şi Paul Stănescu (chestori). Din partea PNL: Laura Scântei (vicepreşedinte), Marcel Vela (secretar), Alexandru Peres (chestor). Din partea USR: Mihai Goţiu (vicepreşedinte), din partea UDMR: Tanczos Barna (chestor) şi din partea PMP: Ioan Iustin Talpoş (secretar). În acelaşi timp, adică tot ieri, baronul de Teleorman a fost înscăunat preşedinte al Camerei Deputaţilor. Şi tot ieri, Liviu Dragnea a lăsat întreaga ţară cu gura căscată anunţând că propunerea PSD pentru funcţie de prim ministeru este doamna de religie musulmană Sevil Shhaideh. Ceea ce se întâmplă acum şi rolul extrem de mare jucat de baroni locali ajunşi parlamentari este descris cel mai bine de Tudor Arghezi în pamfletul „Baroane", publicat în „Informaţia zilei" din 30 septembrie 1943, care și astăzi este de mare actualitate, iar orice comentariu este inutil.

„Ce semeţ erai odinioară, dragul meu, de n-ai mai fi fost. Şi ce mojic! ce mitocan! Ce bădăran! Nu te mai recunosc. Parcă în hainele tale a intrat alt om şi parcă celălalt a plecat în pielea goală, pe undeva, prin ceruri ori iad. Botul nu-ţi mai e aşa gros, fălcile ţi-s mai puţin dolofane şi ai început, Doamne!, să şi surâzi cu buzele alea groase, şterse de unsoare. Ceafa ţi s-a mai tras, guşa s-a mai moderat, burta caută un relief mai aproape de spinare. Nici părţile de dindărăt nu mai sunt atât de expresiv dominante, dedesuptul croielii scurte. Cred că nu mai iei dimineaţa patru cafele cu lapte, o halcă de şuncă şi opt prăjituri, cu care ţi-ai pus din nou în funcţiune intestinul gros, anemiat de răbdări prăjite. Te umpluseşi bine, până la râgâială. Ţi-aduci aminte ce sfrijit erai pe când erai sărac şi cum ne pălmuia căutătura ta aţâţată după ce te-ai procopsit. Îndopat cu bunurile mele, nu-ţi mai dam de nas şi ţi s-a părut că eram pus pe lume ca să slujesc mădularele tale, burţii, guşii, sacului şi dăsagilor tăi: ăsta era rostul meu, a trebuit să-l aflu de la tine, flămândule, roşcovanule, boboşatule, umflatule.
Mi-ai împuţit salteaua pe care te-am culcat, mi-ai murdărit apa din care ai băut şi cu care te-ai spălat. Picioarele tale se scăldau în Olt, şi mirosea pănă la Calafat, nobilă spurcăciune!

I-auzi! Vrea să-mi fie stăpân şi să slugăresc la maţele lui, eu care nu m-am băgat rândaş nici la boierul meu. Vrea trei părţi şi din văzduhul meu, ca să răsufle în răcoarea mea numai el. Lasă-mă să-mi aleg stăpânul care-l vreau eu, dacă trebuie să mă robesc, nu să mă ia la jug şi bici, înfăşcat de ceafă, cine pofteşte.
Uită-te, mă, la mine! Baroane! Să ne desfacem hârtiile amândoi, eu zapisul şi hrisoavele mele, scrise pe cojoc, şi tu zdrenţele tale. Scrie pe ale tale Radu? Nu scrie!... Scrie Ştefan? ? Nu scrie!... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! Păi ce scrie pe cârpele tale? Degete sterse de sânge? Mi-a ieşit o floare-n grădină, ca o pasăre roşie rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ţi-ai pus labele pe ea şi s-a uscat. Mi-a dat spicul în ţarină cât hulubul şi mi l-ai rupt. Mi-ai luat poamele din livadă cu carul şi te-ai dus cu el. Ţi-ai pus pliscul cu zece mii de nări pe stânca izvoarelor mele, şi le-ai sorbit din adânc şi le-ai secat. Mocirlă şi bale rămân după tine în munţi şi secetă galbenă pustie în şes. Şi din toate păsările cu graiuri cântătoare, îmi laşi cârdurile de ciori. Începi să tremuri acum, căzătură. Aşa s-a întâmplat cu toţi câţi au umblat să-mi fure binele ce mi l-a dat Dumnezeu. Te-ai cam subţiat şi învineţit. Obrazul ţi-a intrat în gură, gulerul ţi-a căzut pe gât ca un cerc de putină uscată. Dacă te mai usuci niţel, o să-ţi adune doagele de pe jos. Ce floacă plouată-n capul tău! Ce mustaţă pleoştită! Ce ochi fleşcăiţi! Parcă eşti un şoarece, scos din apă, fiartă, de coadă, Baroane..."

Ion Teleanu