• Tweet

Acum este oficial. Până şi papa Francisc admite că a fost declanşat cel de-al Treilea Război Mondial. Niciun război nu este identic cu cel anterior. Dar seamănă. Esenţial şi extrem de urgent este să-l definim. Numai o definiţie corectă ne poate ajuta. Aşadar, avem de-a face cu un război religios? Este un război al raselor? Sau este un război al resurselor şi al teritoriului?

De mai bine de 50 de ani, mulţi dintre cei care au încercat să facă preziceri referitoare la secolul XXI au afirmat că acesta va fi al religiei. Sau al religiilor. În aceste condiţii, declanşarea unei conflagraţii mondiale ar fi şi ea, automat, de natură religioasă. Şi, aparent, chiar aşa stau lucrurile. Fundamentalismul islamic, despre care se vorbeşte atât de insistent, este un fundamentalism de tip religios. Şi la fel radicalizarea acestor mişcări. Cele mai multe dintre actele teroriste şi cele mai multe dintre organizaţiile de acest tip provin din spaţiul islamic şi îşi afirmă, cu tărie, credinţă în Allah.

Şi pun pe seama lui Allah fapte violente, cel mai adesea abominabile. Tot în temeiul credinţei în Allah, cu Coranul în mâna, au loc şi masivele recrutări. Dar înseamnă toate aceste realităţi, că ne aflăm în prezenţa unui război al religiilor? George W Bush a vorbit odată despre o cruciadă. O afirmaţie extrem de gravă. Pe care a retractat-o, ulterior, în nenumărate rânduri. Pentru că Statele Unite nu au atacat Afganistanul că urmare a unui avânt religios. Şi nici pentru a combate religia musulmanilor.

Ci, din cu totul şi cu totul alte motive. Pe de altă parte, indiferent cât de periculos este fenomenul terorist, indiferent de amploarea pe care a luat-o şi de modul de organizare din ce în ce mai sofisticat al grupurilor teroriste, toată această populaţie violentă nu reprezintă, numeric vorbind, decât o minoritate nesemnificativă a lumii islamice. Şi nu este nevoie să insist asupra caracterului non-violent, ci, dimpotrivă, pacifist, al învăţăturilor consemnate în Coran. Neexistând în lumea creştină niciun fel de tendinţă semnificativă de a suprima lumea musulmană şi neexistând în lumea musulmană niciun fel de intenţie programatică pentru suprimarea lumii creştine, neexistând niciun fel de masă critică într-un sens sau altul, nu putem vorbi despre un război religios.

Şi important să ştim şi să înţelegem bine acest lucru. Căci dacă ne-am afla în prezenţa unui război religios, atunci, dincolo de arsenalul militar convenţional, ar trebui să avem de a face şi cu operaţiuni de ripostă vizând distrugerea lăcaşurilor de cult ale lumii islamice, desfiinţarea şcolilor religioase de acest fel şi interzicerea, cel puţin în spaţiul occidental, a unor obiceiuri şi tradiţii islamice. Ori, operaţii de acest fel nu au fost puse la cale şi nici nu sunt luate măcar în calcul, în scenariile de ripostă.

Dacă nu avem de a face cu un război religios, atunci poate avem de a face cu un război al raselor. Intenţionează oare rasa musulmană să suprime rasa caucaziană? Sau invers? Dacă aşa ar sta lucrurile, dacă aceasta ar fi natura exactă a celui de-al Treilea Război Mondial care s-a declanşat, atunci ar trebui să aibă loc o serie de operaţiuni care să respecte acest tipar. Dar nu au loc. Şi nu sunt preconizate. Nici dintr-o parte, cea a organizaţiilor teroriste, şi nici din cealaltă parte. După cum se vede, actelor de teroare le cad victime oamenii dintre cei mai diferiţi. Inclusiv musulmani. Şi, o altă realitate, este că există un număr alarmant de mare, din ce în ce mai mare, de terorişti cu ochi albaştri. De reprezentanţi ai rasei caucaziene, care, dintr-un motiv sau altul, au aderat la organizaţiile teroriste.

În aceste condiţii, nu mai există alt răspuns decât cel că, în ciuda unor trăsături specifice, noi, al Treilea Război Mondial este unul cât se poate de clasic. Invocând, mai mult sau ai puţin, Coranul, invocându-l, mai mult sau mai puţin, pe profetul Mahomed, reprezentanţii organizaţiilor teroriste se luptă pentru a obţine cât mai multă putere şi influenţă, în sensul clasic al acestor termeni. Aşa s-a născut de altfel şi Statul Islamic. Din dorinţa de a ocupa şi administra un teritoriu, de a subordona şi organiza o populaţie şi de a stăpâni şi exploata bogăţiile solului şi subsolului.

Şi nimeni nu poate ascunde faptul că şi modul în care au fost conduse ultimele războaie, începând din 2001 încoace, de către Statele Unite ale Americii, chiar dacă au avut, aproape de fiecare dată, un bun pretext, legat fie de lupta împotriva terorismului, fie de suprimarea unor dictaturi, a vizat, în primul rând, accesul la mai mult teritoriu şi la mai multe resurse. Dacă ştim şi recunoaştem că aşa stau lucrurile, atunci putem intuit, cu destul de multă acurateţe, cum va fi purtat, de o parte şi de cealaltă, acest război.

Diferenţa între cel de-al Treilea Război Mondial şi primele două războaie mondiale este că, în acest caz, gherila urbană va caracteriza, în mod consistent, cele mai multe dintre operaţii. O a doua caracteristică este că, de regulă, nu vom avea o linie a frontului aşa cum ne-am obişnuit din războaiele anterioare.
Vor exista nenumărate fronturi în interiorul unor teritorii naţionale. Fie că ne referim la teritorii din Orientul Mijlociu sau Africa, fie că ne referim la teritorii din spaţiul occidental.

Cea mai lovită va fi Europa. Pentru că Statul Islamic, în suprafaţă cât Marea Britanie, care ocupă, în prezent, un teritoriu din Irak şi un alt teritoriu din Siria, există disimulat şi în câteva sute de locuri, cel puţin din Europa. Specialiştii vorbesc chiar de peste 1000 de asemenea zone fierbinţi. Zone fortificate. Care funcţionează după regula stat în stat. Zone ocupate de musulmani şi care cad, din ce în ce mai vizibil, pradă organizaţiilor teroriste. Şi care, pe parcursul acestui război, se vor transforma din focare în fronturi neregulate, asimetrice de război urban.

Şi astfel, să nu ne mire dacă, în viitorul apropiat, europenii şi americanii se vor afla în situaţia de a-şi bombarda zone întregi din propriile oraşe. Asta dacă, până când nu este, cu adevărat, prea târziu - dar oare nu este deja prea târziu? - nu se va găsi, totuşi, o altă soluţie de a stârpi mai eficient terorismul decât strategia, atât de greşită, adoptată şi urmată timp de 15 ani.

Sorin Rosca Stanescu