De ce-a ieşit Iohannis în piaţă? La mişto..., ghinion

• Tweet

Asemănat în unele medii online cu Mutulică din Albă ca Zăpada, gloriosul preşedinte Iohannis s-a dat în stambă duminică seară - cu SPP-işti şi agenţi acoperiţi de jur-împrejur, pe-o rază de zece metri -, la sfaturile preţioşilor săi consilieri de taină, plătiţi regeşte din buzunarul contribuabilului pauper. Ca să asculte, chipurile, nemulţumirile poporului pe care-l păstoreşte, fără ca însuşi să-şi dea seama de ce-o face, dar mai ales până când. Că acest exerciţiu de imagine a fost o prostie cât casa de mare, vom încerca să argumentăm în continuare.

Ceea ce-a remarcat întreaga mass media, în Piaţa Universităţii s-a aflat la acea oră o asistenţă extrem de redusă, momentul fiind bine ales pentru o asemenea nedorită baie de mulţime. Din care făceau parte, cu predilecţie, mitingiştii de profesie, instigatorii, neaveniţii, debusolaţii, acoperiţii, exponenţii unor galerii bucureştene de fotbal şi mai ales şefii unor ONG-uri, având interese materiale majore care le şi justifică participarea. Tinerii şi vârstnicii de bună credinţă au fost şi ei prezenţi, dar într-o proporţie aproape nesimnificativă, mai ales prin prisma faptului că aceştia nu şi-au dat coate ca să ajungă în faţa prezidentului, pentru a-i adresa câteva cuvinte, poate chiar de mamă.

În cele 25 de minute cât a rezistat exerciţiului democratic, Iohannis (apropo de mediul online, pe Facebook i se spune din ce in ce mai des Iohanus) s-a prefăcut că înţelege despre ce este vorba, fiind de acord cu aşa-zişii protestatari, precum că politicienii sunt cu toţi nişte lichele, care ar trebui înlocuite cu personaje extraterestre, de pe alte planete. Fără a amenda faptul că şi el este tot un politician-sadea, care anterior a acordat licenţe pentru funcţionarea unor cluburi la Sibiu, la fel de periculoase precum Colectiv. Iar când a fost vorba - la îndemnul pestriţei mulţimi - să se exprime în portavoce, s-a făcut că plouă pe cer senin, că oricum n-avea nimic de spus, ca şi până acum, de când a fost înscăunat pentru cinci ani la Cotroceni.

Totuşi, din bâlbâielile lui inepte s-a putut remarca ideea că ţara ar avea nevoie de-un guvern de tehnocraţi în viitorul apropiat, măcar până la următoarele alegeri generale de la sfârşitul anului viitor. Nu că asta ar fi viziunea lui originală, ci că aşa cere ţara, prin glasul mai multor oraşe importante ale României. În ciuda faptului că el ar dori, în realitate, un guvern liberal propriu, de care să dispună după bunul plac, aşa cum anterior a şi afirmat-o. Guvern liberal condus de marionetele Gorghiu şi Blaga care să facă, ce, de vreme ce-ar fi minoritar? Absolut nimic, de bună seamă.

Păi, asta e şi ideea! Folosindu-se de glasul străzii, dar şi de procurorii care-i vânează şi-i decimează cu predilecţie pe politicienii coaliţiei de guvernământ, Iohannis are impresia că-i va putea aduce la putere pe liberali împotriva firii şi chiar a oricăror norme democratice fundamentale, raportat la factorul majoritate. Ceea ce este o tâmpenie atât de mare, încât frizează ridicolul.

Privind lucrurile şi dintr-un alt unghi de vedere, trebuie spus că preşedintele are anumite circumstanţe atenuante, de care dacă manifestanţii împotriva sistemului corupt până-n măduva oaselor ce guvernează România nu ţin cont, noi trebuie să-l evidenţiem. Bietul om, un profesoraş dintr-un oraş mediu (dar important) de provincie, şi-a atins pur şi simplu nivelul de incompetenţă, potrivit Principiului lui Peter. Adică, a urcat în ierarhia valorilor acestui neam atât de sus - lasă că nici el habar n-are cum a ajuns acolo -, încât nu mai ştie ce să facă, cum să facă şi de ce să facă sau să nu facă ceva. Şi poate că nu este vina lui exclusivă, ci şi a celor care l-au împins acolo. Cât despre priceperea consilierilor săi de taină, în care ar trebui să se încreadă - care adorm pe ei când ţi-e lumea mai dragă -, nici nu merită să ne aplecăm. Dumnezeu cu mila.

Dan Coste