Inspecţia judiciară calcă-n picioare independenţa justiţiei

• Tweet

Inspecţia judiciară a Consiliului Superior al Magistraturii a devenit duşmanul de moarte al judecătorilor care iau decizii contrare ordinelor DNA. Presiunea astfel exercitată asupra magistraţilor aduce atingere nu numai independenţei justiţiei, ci chiar statului de drept, în cel mai deplorabil mod cu putinţă.

Pentru că a îndrăznit să dispună eliberarea din arest a primarului Cristian Popescu Piedone şi-a celor două subordonate ale acestuia, judecătorul Constantin Luchian Constantinescu s-a trezit cu Inspecţia judiciară pe cap, care, vezi Doamne, „s-a sesizat din oficiu". Ceea ce înseamnă că, în realitate, DNA şi-a amestecat din nou coada în această afacere, punând presiune nu numai pe judecătorul cu pricina, la fel cum s-a procedat în cazul Marinca, ci pe toată tagma judecătorilor ce îndrăznesc să nu execute ordinele binomului DNA - SRI.

Culmea este că această aşa-zisă „sesizare din oficiu" s-a consumat înainte ca judecătorul Constantinescu să-şi fi redactat motivarea de anchetare şi judecare sub control judiciar, ceea ce denotă că inspecţia habar n-are ce va controla. Important era să execute ordinul DNA cu cea mai mare celeritate, încălcând nu numai legile acestei ţări, ci şi cele mai elementare norme ale bunului simţ.
Nu este pentru prima oară când ZiuaNews aduce în atenţia opiniei publice modul incalificabil în care inspectorii acestei entităţi - plătiţi regeşte de către contribuabil - îşi bat joc de însăşi ideea de justiţie şi dreptate, la ordinele primite din partea DNA ori SRI. Ceea ce denotă că interesul public este adesea înlocuit mişeleşte cu cel de grup.

Uniunea Naţională a Judecătorilor din România a luat deja atitudine, considerând demersul Inspecţiei judiciare drept „o presiune inacceptabilă asupra acestui judecător, o ameninţare la adresa independenţei tuturor judecătorilor şi o violare flagrantă a statului de drept din România". Şi a cerut CSM „să-şi îndeplinească rolul constituţional de garant al independenţei justiţiei şi să ia poziţie publică în acest caz". De parcă inspecţia respectivă s-ar fi „sesizat din oficiu" de capul ei, iar nu chiar cu ştirea - sau mai bine zis la ordinul - conducerii CSM.

Faptul că Inspecţia judiciară operează cu jumătăţi de măsură, în funcţie de interesele celor care trag sforile manipulării, contrare interesului public, poate fi demonstrat prin următorul exemplu. Prin Rezoluţia din 14.04.2014 (Nr. 1245/IJ/DIJ/2014), Inspecţia judiciară îi răspunde petentului următoarele: „Instanţa este suverană în aprecierea pe care o face asupra probelor administrate în cursul procedurii judiciare, iar justeţea măsurilor luate se verifică într-un cadru jurisdicţional, controlul administrativ fiind permis doar pentru asigurarea desfăşurării regulamentare a activităţii, forma exterioară de îndeplinire a sarcinilor de serviciu şi a celorlalte chestiuni, îndepărtate de esenţa activităţii jurisdicţionale propriu-zise". De asemenea, se precizează negru pe alb că justiţiabilul „nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse doar căilor legale de atac". Dar Inspecţia judiciară poate, executând ordinele primite pe relaţia DNA?

În finalul rezoluţiei menţionate, Inspecţia judiciară mai reţine că „aspectele invocate de petent în plângerea de faţă constituie exclusiv chestiuni de judecată, iar o examinare pe cale administrativă a aspectelor din sesizare vizând pretinse neregularităţi nu este permisă de lege". Păi, dacă legea nu permite, cu ce drept îi trage Inspecţia judiciară de urechi pe judecătorii care n-au executat ordinele DNA?

Dan Coste