Isărescu disimulează de 25 de ani

• Tweet

Această Ileană Cosânzeană a politicii monetare românești continuă să ne aburească, așa cum a făcut-o în permanență, dar mai ales de prin 2007 încoace. Și, cu toate acestea, înregistrează multă simpatie din partea populației - care nu-i înțelege jocurile și interesele -, potrivit sondajelor de opinie. În realitate, Banca Națională a României este mult mai interesată de profitul băncilor comerciale decât de bunăstarea colectivă.

În perioada înfloritoare a creditării, guvernatorul nu mai prididea să ne sfătuiască să ne împrumutăm în lei. Oare de ce, ca să nu luăm credite în franci elvețieni? Păi, atunci de ce n-a spus-o cu claritate, căci cu siguranță preconiza ce se va întâmpla cu această monedă, lăsându-ne să credem aiurea că și dolarul, și euro pot fi la fel de nocive. Cum era și de așteptat, prea puțini au fost cei care l-au ascultat, confuzia pe care a creat-o guvernatorul în mod deliberat ducându-i în sapă de lemn pe cei care au pariat, în necunoștință de cauză, pe elvețieni. Nu și băncile care au acordat la greu astfel de împrumuturi, astăzi înregistrând profituri substanțiale din necazurile oamenilor.

La sfârșitul lui 2007, când nimeni nu se aștepta la vreo criză internațională, Isărescu a cerut monitorizarea riscurilor privind creditarea companiilor și a populației, cu sau fără buletin. Astfel au fost efectuate analize de risc, pe baza unui sondaj de opinie, datele fiind centralizate și analizate în primăvara lui 2008. Ulterior, întregul sistem bancar românesc a fost pus în gardă, mai puțin populația ori Guvernul, de care lui Isărescu puțin i-a păsat. De remarcat că un raport detaliat cu privire la analizele prudențiale de risc și a diseminării rezultatelor sondajului a fost trimis și în Statele Unite ale Americii, nu spunem unde.

Tot în 2008, Mugur Isărescu începuse să avertizeze Guvernul, după ce salariile profesorilor fuseseră majorate pe hârtie, că acestea „nu pot crește fără legătură cu productivitatea muncii". Moment în care ministrul Finanțelor de atunci, Varujan Vosganian, l-a tras de urechi, că de ce se amestecă el în politica financiară a țării, când singura atribuțiune a BNR vizează politica monetară. Din acel moment, Ileana Cosânzeana a tăcut mâlc, asistând impasibil la degringolada în care au ajuns țara și populația, doar ca să-i dea cu tifla armeanului. Însă ne-a dat și nouă, tuturor.

După ce-a trecut valul și-am început să ne redresăm din punct de vedere economic, stârnind invidia multor state prietene din Europa, Isărescu și ai lui din conducerea BNR au relaxat politica monetară, respectiv dobânda cheie și rezervele minime obligatorii ale băncilor, îndemnându-ne să ne împrumutăm din nou. În același timp s-a opus relaxării fiscale propuse de Guvernul Ponta, ca să nu-i fie populației mai bine acum și mai rău mai târziu. Da' dacă ne va fi rău acum și mai rău mai târziu e mai bine? Și dacă da, pentru cine?

În ultimele zile, guvernatorul BNR a dat-o din nou cotită, de nimeni nu mai înțelege nimic. După ce băncile au fost îndemnate și chiar ajutate să acorde cât mai multe credite, că asta ar favoriza dezvoltarea economică, iar populația și mediul de afaceri au făcut-o, acum tot nu e bine. Că majoritatea împrumuturilor s-au dus spre creditele imobiliare, adică oamenii și-au cumpărat locuințe, n-au luat bani ca să-i riște pe investiții. Iar ritmul de creștere ar fi prea rapid, ajungând la 27% în ultima perioadă analizată. Pas de mai înțelege ceva.

De unde și temerea îndreptățită că Isărescu din nou ne ascunde ceva, disimulând ca și până acum. Ori majorarea indicatorilor de politică monetară, ori înăsprirea condițiilor de acordare a creditelor imobiliare sau, Doamne ferește, vreo nouă criză despre care știe, dar nu ne vorbește, de pudic ce e. Da' tot nu se poate abține să nu îndemne Guvernul să încheie un acord (de împrumut, desigur, că doar nu de bună vecinătate) cu Fondul Monetar Internațional. Oare doar ca să cotizăm cuminți cu dobânzi la respectiva instituție, ori știe ceva ce prostimea nu știe?

Dan Coste