Marea Britanie se retrage în favoarea Europei

• Tweet

Nu știu dacă votul britanicilor pentru ieșirea lor din UE - iată că intoxicarea cu veninul euroscepticismului, totuși, a funcționat - este favorabilă Regatului Unit. (Printre altele, secesiunea Scoției - proeuropene - revine în actualitate.) Cred însă că acest vot este favorabil Europei; sau mai exact vechiului proiect al Europei politice.

Plecarea Marii Britanii, care, dacă se va produce, va lua ani buni de pregătire și va putea îmbrăca forma transformării statutului său actual de membru cu drepturi depline în cel de membru asociat, nu rezolvă prin ea însăși problemele UE dar facilitează rezolvarea lor. Să fim lămuriți și să o spunem fără ambiguități: destrămarea UE și renunțarea la proiectul european înseamnă război. Dacă UE rămâne în actuala sa stare și la actualul său mod de organizare și funcționare, destrămarea sa este inevitabilă. Deci războiul este inevitabil.

Pentru a ocoli un asemenea curs al evenimentelor Germania trebuie să renunțe la ideea unei Europe integrate sub dominație germană iar Franța la ideea unei Europe slabe dar dotate cu instituții suficient de puternice spre a suplini incapacitatea instituțiilor franceze de a-și impune agenda. Ceea ce trebuie este o Europă în care statele membre nu cedează suveranitate ci exercită în comun acele atribute ale suveranității care servesc atingerii unor interse comune. Aceste inerese sunt: pacea, securitatea (individuală, colectivă, națională și internațională), prosperitatea, libertatea și demnitatea. Ceea ce trebuie este asocierea Europei-piață, cu Europa-socială și Europa-putere (globală).

Ceea ce trebuie este renunțarea la falsa uniune economică menită a oferi piețe pentru produsele economiei germane și realizarea în regim de maximă viteză a coeziunii economice, sociale și teritoriale ale națiunilor europene. Ceea ce trebuie este o Uniune de state-națiune care nu le spune europenilor cum să trăiască dar îi ajută să își asigure o viață decentă conformă tradițiilor lor; care nu intră în toate detaliile guvernării naționale dar ceea ce administrează o face pe baze federale; care nu regionalizează continentul dar europenizează regiunile, consolidând astfel coerența statelor naționale simultan cu autonomia comunităților locale; care securizează națiunile iar nu clanurile și dă viață unei democrații transnaționale iar nu unui oligarhii imperiale.

Poate că următorul referendum ar trebui organizat de urgență în Germania, dar nu în legătură cu alegerea între rămânerea în sau plecarea din UE, ci cu opțiunea între pace și război. Dacă nemții doresc pacea, ei trebuie să achite costurile păcii. De fapt să restituie creditul care le-a fost acordat la finele celui de al Doilea Război Mondial. În măsura în care alegerea britanicilor este clară, investitorii vor lua măsurile necesare de adaptare iar bursele se vor calma în câteva zile. Oricum Marea Britanie nu făcea parte din zona euro iar gradul ei de integrare în UE era relativ redus.

Brexitul nu este război ci doar un divorț. Foarte probabil un "divorț în stil englezesc" iar nu unul "în stil italian". "Partajul" va ține seama și de "interesele copiilor". Nici Londra nu are interesul unei separări care să îi anuleze influența asupra Europei continentale, nici Bruxellesul nu dorește o confruntare economico-financiară cu Londra. Iar dacă există voință - și acum interesele plutocrației vor genera o asemenea voință - se va găsi o cale pentru diminuarea consecințelor negative ale despărțirii. Problema majoră este cu adevărat aceea a statelor rămase (deocamdată) în UE. În treacăt fie spus, Brexitul ar fi motiv de câteva demisii și la Berlin și Bruxelles, iar nu numai la Londra.

Liderii UE ar trebui să se adune de urgență pentru a lua deciziile necesare. Se impune lansarea unui Manifest către națiunile Europei în care să li se ofere o viziune clară privind viitorul UE. De asemenea ar trebui convocată o nouă Convenție europeană care să renegocieze tratatele europene în sensul adoptării unei legi fundamentale europene cu valoare constituțională, incluzând un contract social european. Europenilor ar trebui să li se garanteze că această lege fundamentală va fi supusă unui referendum european (nu unei sume de referendumuri naționale paralele), care ar putea fi dublat de referendumuri naționale, acolo unde este cazul și se dorește.

În acest context capacitatea de influențare a statelor Europei centrale și orientale va crește. Fără a mai putea dansa cadrilul politic cu Londra și cu riscul de a nu mai avea în Parisul lepenist un agreabil partener de menuet, Berlinul va trebui să se înțeleagă cu Mittel Europa. Este oare Bucureștiul pregătit pentru aceasta? Au Guvernul tehnocrat dar și partidele parlamentare un Plan B cuprinzând răspunsul românesc la Brexit? Bag mâna în foc că nu. Politicienii români s-au gândit doar cum să placă protectorilor lor externi în campania anti Brexit iar nu cum să profite de Brexit în favoarea românilor.

Brexitul ar trebui să ocazioneze alcătuirea unei celule de criză la București care să pregătească o strategie românească, precum și negocierea ei cu celelalte state membre. În respectiva celulă ar trebui incluși, fără avizul prealabil al DNA, toți cei care ar putea face ceva pentru România și Europa în acest moment istoric. Eu unul am conceput o asemenea strategie. Aștept invitația dlui Președinte Johannis. Inutil să spun că o aștept fără iluzia că îmi va sosi.

Adrian Severin