Mulțumin Cristina Neagu!

• Tweet

19 decembrie 2010- Herning Danemarca. 16.000 de danezi îşi încurajau frenetic echipa naţională de handbal feminin în finala mică a Campionatului European contra României. Sfârşitul partidei a fost unul incredibil, cu Cristina Neagu ţinând mingea şi uitându-se la tabela de marcaj, iar, când mai era o secundă de joc, a aruncat mingea în înaltul sălii. 16-15 pentru echipa noastră și medalia de bronz era a României spre dezamăgirea danezilor din tribune. Lacrimi de bucurie, îmbrăţişări şi mulțumirile fetelor pentru cei care au fost alături de ele.

A fost un moment unic. Cristina Neagu a fost golgheterul competiţiei şi declarată, în acel an, cea mai bună handbalista a lumii.Timpul a trecut şi cariera Cristinei Neagu s-a scurs aproape neobservată, cu suişuri şi coborâşuri, dar numai în pielea ei să nu fi fost. Să stai accidentată aproape doi ani, nu a fost deloc uşor. Tratamente, consultaţii, recuperare, dar nimic nu era mai dureros pentru ea, decât să stea luni de zile departe de sală, fără mingie, fără colegele de antrenament, fără spectatorii. Era doar lupta ei cu propria sănătate și propriul organism, dar, în schimb, avea o dorinţa enormă de a reveni pe terenul de handbal. Între timp, echipa sa de club - Oltchim Rm Vâlcea, s-a desfiinţat, fiind astfel obligată să plece către altă echipă. A ales Buducnost Podgorica.

Acomodarea a fost ceva mai dificilă. Era departe de ţară, de cei dragi, dar era și prima sa experienţă la un club din străinătate. Dar, în momentele dificile, ea nu a uitat că este o mare campionă şi are de apărat un blozon. Însă, a strâns din dinţi, a transpirat la antrenamente, s-a pregătit exemplar şi nu le-a răspuns celor care îi cântau prohodul carierei. A venit anul 2015 şi Cristina Neagu a explodat, câștigând Liga Campionilor cu Buducnost Podgorica, fiind totodată şi golghetera competiţiei. Imediat toată lumea şi-a adus aminte de Cristina Neagu. A venit, însă, Campionatul Mondial din Danemarca, şi echipa România revenea acolo unde, în 2010, obţinea bronzul european.

Practic, echipa ţării noastre, cu Cristina Neagu în frunte, se întorcea în ţara unde ea intrase în galeria marilor campioni, ghidându-se poate şi după vorbele lui Nelson Mandela: "Nu e nimic mai interesant decât să te întorci într-un loc care a rămas neschimbat ca să îţi dai seama cât de mult te-ai schimbat tu." Şi indradevar, Cristina Neagu a revenit la Herning, dar mult schimbată în bine şi, astfel, a schimbat şi faţa echipei naţionale. Atunci când nimeni nu mai dădea nicio şansă echipei naţionale, Cristina Neagu a renăscut precum pasărea Phoenix. A marcat goluri fabuloase, s-a aparat cu încrâncenare şi a tras efectiv echipa după ea, şi, datorită ei, România a obţinut medalia de bronz, aducând o bucurie imensă în casele românilor ce nu se poate descrie în cuvinte. „Prinţesa", aşa cum îi spunea Cristina Vărzaru în 2010, a devenit regina Campionatului Mondial, adică golgheterul şi MVP-ul competiţiei.

Prin această performanţă unică, Cristina Neagu a intrat în galeria marilor glorii ale handbalului românesc şi mondial. Adică un mare campion. Şi astfel, Cristina Neagu a călcat serios pe urmele lui Mohammad Ali care spunea: „Campionii nu se nasc în sălile de sport. Campionii sunt făcuţi din ceea ce au mai adânc sădit în ei: o dorinţă, un vis, o chemare". Chemarea Cristinei Neagu s-a numit handbalul, şi, fără nicio exagerare, ea acum a readus România în elita handbalului mondial feminin. 2015 este anul ei şi, ca atare, mai marii sportului românesc, n-au voie să nu o declare pe Cristina Neagu cea mai bună sportivă a României. Mulţumim pentru că nu ai uitat de cei care au murit la Colectiv! Mulțumin că ai readus handbalul românesc în elita mondială! Mulțumin Cristina Neagu pentru că ai readus bucuria în sufletul românilor în prag de sărbători!

Ion Teleanu