Până unde ajunge ipocrizia bancherilor

• Tweet

Bancherii din România, în frunte cu marele mason Mugur Isărescu, s-au opărit rău de tot pentru că parlamentarii au adoptat Legea dării în plată, care le permite datornicilor să le ofere băncilor casele cu care și-au gajat împrumuturile ca să scape de datorii. Isteria ce i-a cuprins pe  aceştia provine, în realitate, din faptul că nu-i vor mai putea jupui pedatornici la nesfârșit, ca până acum, umflându-şi cu nesimţire conturile din necazul celor disperaţi.

O mulţime de miniciuni sfruntate şi perfide sunt lansate în aceste zile înspaţiul public de tot felul de bancheri, nu fiindcă noua reglementare legislativă le-ar afecta prea mult profiturile adesea nesimţite, cât pentru faptul că vor trebui să mai şi muncească pentru acestea. De asemenea, sunt disperaţi că nu doar clienţii vor fi răspunzători pentru criza economică în care s-a ajuns, ci şi cei care au acordat credite cu nemiluita, în cunoştinţă de cauză, stiind foarte bine faptul că împrumutaţii cumpărau imobile supraevaluate. La fel cum bine stiau (cel puțin conducerile Băncii Nationale a României și celelalte comerciale mai importante) că francul elvetian o va lua razna și cu toate acestea i-au sfătuit călduros pe români să se împrumute în toxica monedă, recomandând-o sută la sută sigură.

În discursul ticluit al bancherilor se pune din capul locului o falsă problemă, şi anume aceea că mulţi români vor prefera să renunţe la propriile case, trântind sistemul bancar din ţara noastră. Ceea ce este o minciună cât casa de mare, fiindcă după ce au plătit ani buni, nimeni nu va dori să rămână pe drumuri şi fără bani, dacă poate plăti în continuare. Adică, renunţarea la locuinţă va fi doar cu titlu de excepţie, la care amărâtii vor apela doar atunci când le-a ajuns cuțitul la os. Fără îndoială, băncile ar fi dorit să-i execute silit cu casele pe cei care se află în imposibilitate de plată, în cârdăşie cu executorii judecătoreşti, aceşti şacali de pe lângă Justiţia română. Şi cum imobilele se vând sub preţul lor real, nefericiţii ar rămâne în continuare datori la bănci, fiind executaţi silit cu bunurile mobile, salariile sau pensiile.

Bancherii mai fac scandal că ei nu sunt agenţi imobiliari, ca să vândă imobilele ce le sunt cedate. Dar ce-i împiedică să încheie contracte de colaborare cu agenţii imobiliare, oferindu-le un procent din suma obţinută din vânzare? Nu la fel procedează într-un mod mizerabil cu firmele de recuperare? Dar atunci când vând creanţele recuperatorilor cu procentecuprinse între 10 - 40% din acestea şi întotdeauna fără ştirea clientului, nu înregistrează pierderi? Cu alte cuvinte, preferă să vândă o creanţă cu 10%, în loc să obţină mult mai mult, spre valoarea reală a creanţei, vânzând locuinţa ce le-a fost cedată. Care ar fi explicaţia acestei strategii dubioase la care se dedau bancherii?

Una extrem de simplă, pe care organele de urmărire penală se prefac că n-o observă de ani buni. În realitate avem de-a face cu spălare de bani şi evaziune fiscală, fiindcă între bănci şi recuperatori au loc tranzacţii oneroase nelegale şi reprobabile, atât pentru cetăţean cât şi pentru stat. Iar spăgile ung acest mecanism ca să meargă bine.

O altă enormitate lansată de lacomii bancheri constă în amenințarea că, dacă legea cu pricina va fi pusă în aplicare, se vor înăspri conditiile de creditare. Sți, ce? Nu se va mai putea împrumuta cetățeanul de rând, ori băncile nu vor mai avea cui să împrumute, fiind nevoite să scadă comisioanele și mai ales dobânzile, implicit profitul? Dimpotrivă, în cele din urmă, oamenii se vor putea împumuta în conditii mai putin discretionare ca în prezent, când sunt coplesiti de sistemul mafiot bancar. Așa că, domnilor Isărescu, Cinteză, Vasilescu ori cum v-oți mai numi, nu vă mai dati de ceasul morții că numai de grija românului de rând nu puteti voi dormi noaptea!

Dan Coste