Spaţiul Schengen spulberat

• Tweet

Unii spun că este doar suspendat acest spaţiu. Dar avem, de acum, o certitudine. Întreg mecanismul în baza căruia a fost conceput şi funcţionează Spaţiul Schengen, din care fac parte 26 de state ale Uniunii Europene, s-a gripat. Câteva state importante şi-au închis frontierele. Ba încă au adus şi armata acolo.

Europa arată, la puţine zile de la primul asalt al marelui exod, ca un teren de lupta. Şi, totuşi, tsunami încă nu a sosit. Sunt doar în acest prim val câteva zeci de mii de refugiaţi. Ce va face Europa când se va strânge milionul? Nu au trecut decât puţine zile de când cel mai puternic om al Europei, cancelarul Germaniei, Angela Merkel a declarat, cu emfază, că locomotiva Europei este capabilă să primească opt sute de mii de refugiaţi şi că ar avea pregătite, în acest scop, nu mai puţin de opt miliarde de euro. Mai mult chiar. A afirmat că economia Germaniei duduie şi vor exista locuri de muncă pentru toţi aceşti oameni.

Şi nici nu au zburat bine cuvintele doamnei Merkel în etern şi nici nu s-a răcit anunţul conform căreia generosului şef de stat ar urma să-i fie atribuit Premiul Nobel pentru Pace şi, iată, coada vulpii celui de-al patrulei Reich a fost tăiată cu sălbăticie. Acum Germania se văicăreşte pentru patruzeci de mii de refugiaţi. Care nici măcar nu se află pe teritoriul său. Ci aleargă înnebuniţi de-a lungul autostrăzilor din Grecia, Italia şi Ungaria. Toată această operaţiune senzaţională şi penibilă totodată de întoarcere a vorbei înapoi a degenerat în aşa numitul proiect Juncker. Preşedintele Comisiei Europene este cel care a anunţat instituirea unor cote obligatorii de refugiaţi şi a unor sancţiuni pentru statele care refuză cota.

Mai multe Guverne, cinci la număr, s-au pronunţat cât se poate de ferm, în sensul că refuză cotele. Ele sunt: Ungaria, Letonia,Slovacia, Cehia şi România. Dintre acestea doar România nu face parte din Spaţiul Schengen. Şi, nefăcând parte, este cea mai îndreptăţită să refuze să primească refugiaţi. Cu atât mai mult cu cât, nici refugiaţii nu vor să vină în România. Dar ce te faci că a apărut un al şaselea stat, care este chiar un mic imperiu. Marea Britanie, care observ că nu intră la socoteală, deşi nici cote nu primeşte. Marea Britanie este prea puternică pentru a fi ameninţată de Jean-Claude Juncker. Şi, cu atât mai mult, pentru a fi vreodată sancţionată. Nu de alta dar britanicii abia aşteaptă să-i spună „pa" Uniunii Europene. De la perdeluţă.

Este pentru prima dată, azi, când am auzit că există Guverne care îşi manifestă o intenţie de bun simt, care ar fi trebuit să se materializeze, încă, din primăvară. Şi anume să fie instituit un control asupra traficanţilor de fiinţe umane. Reţele de traficanţi, cum am arătat într-un demers editorial anterior, îi jumulesc pe aceşti nenorociţi, realizând pe seama lor câştiguri exorbitante şi o parte dintre bani merg către reţele teroriste. Alţii alimentează conturile crimei organizate. Se spune că transportul unui refugiat constă 5000 euro. Eu pun doar 500 şi, la 1 milion câţi vor fi până la sfârşitul anului, iată, grupurile criminale de traficanţi de fiinţe umane realizează o jumătate de miliar de euro. În mărinimia ei, locomotiva Europei, Germania, nu ar fi putut să pună la dispoziţia acestor nenorociţi, contra cost şi la preţuri rezonabile, câteva dintre marile vase de croazieră care au capacităţi de mii de persoane?

S-a terminat faimoasa reuniune JAI. Adică Consiliul pentru Justiţie Şi Afaceri Interne. Acolo am fost reprezentaţi de viceprim-ministru Gabriel Oprea. Preşedintele Klaus Iohannis l-a mandatat să refuze, din principiu, orice cotă. La plecare, Oprea a declarat că aşa va face. Acum aflăm că, „în interes naţional sau poate în interes european", domnul Oprea ar fi convenit, în numele statului român, ca, pe parcursul viitorilor doi ani, să primim vreo 3000 de refugiaţi. Atenţie, prin încălcarea articolului 3 alineat 4 din Constituţie. Nimeni nu suflă vreo vorbă despre necesitatea de a iniţia un referendum.

Iar bomboană pe colivă o pune, fireşte, ţarul Rusiei. Domnul Vladimir Putin. Acesta aruncă gaz peste focul ucrainean, aşteptând răbdător cumplita iarnă, când vecinii noştri vor îngheţa de frig şi când economia lor va fi paralizată. Căci despre economiile din buzunarele ucrainenilor nici nu mai poate fi vorba. Populaţia din ţara vecină mai are puţin şi explodează. Iar Putin se pregăteşte să aplaude. În timp ce Uniunea Europeană se bâlbâie îngrozitor. Şi, pe şest, Germania dă lovitura. Face conducta pentru gazul rusesc. Că tot vorbeam despre sancţionarea Rusiei, pentru încălcarea tuturor tratatelor internaţionale. Că tot vorbeam despre independenţa energetică a Europei. E de rău!

Sorin Rosca Stanescu